Persoana care interzice inconstient bucuriile

Am citit un articol de analiza tranzactionala dar nu am retinut bine cauzele comportamentului.

Problema se refera la persoane care cumpara in mod repetat lucruri pentru copii apoi nu ii lasa sa se bucure de ele. De exemplu, cumpara ciocolata sau caramele si, vazand cum copilul le savureaza, se revolta, ca nu mananca suficienta mancare, apoi incep reprosurile: Dracu' m-a pus sa iti iau! N-am sa-ti mai iau niciodata! NICIODATA! Ma p*s pe ele, fir-ar ale dracului! Ce rau imi pare ca le-am luat! Si in ziua urmatoare la fel si tot asa.

La fel cu unele jucarii, cand cumpara creioane sau culori de ceara, apoi, cand copilul se bucura mazgalind prin casa cu ele, iarasi - Ce rau imi pare! Fir-ar ale dracului! Niciodata nu-ti mai iau! (desi nu i le ceruse nimeni dar copilul se distra grozav). Apoi le ia, da cu ele de pamant si le sfarama in bucati, de nervi pentru niste dungi pe mobila care se sterg cu buretele in 5 min.

La fel si cu prorpia persoana, cand consuma ceva care ii face placere, trebuie neaparat sa isi faca reprosuri inainte sau dupa sau ambele. Am mancat ca sparta (desi stie bine ca nu e asa si ca exagereaza). Daca ii pune cineva mancare in farfurie sau vin in pahar, intotdeauna, dar intotdeauna striga Oooooo! E muuult! - desi stie foarte bine ca il va termina si ca probabil va mai vrea unul sau doua, dar trebuie sa ezite grozav inainte de fiecare, sau sa se prefaca. Manierele japonezului care refuza de 3 ori inainte de a acccepta ceva, dar in mod fals, nu sincer. Dupa ce a baut doar o parlita de bere (care ii place si niciodata nu consuma in exces ca sa ii faca rau), trebuie sa spuna Nu trebuia! M-am tacanit! cu un aer de repros si critica fata de prorpia persoana. Practic, inainte sau dupa orice mica bucurie, cat de neinsemnata,trebuie sa se comporte ca si cand nu o merita sau ca si cand e inadecvata.

Raspunsul e simplu. E vorba de relatia Agresor (parintele) - Victima (copilul). Agresorul nu suporta bucuria (sufleteasca) a Victimei, pentru ca o Victima care se bucura, e perceputa ca fiind libera in relatia cu Agresorul, care dupa cum stim, are nevoie de control asupra victimei. Cauza este invidia, "Daca eu nu m-am bucurat cand eram copil, tu de ce sa te bucuri?" Agresorul parinte, a fost si el privat in timpul copilariei sale de jucariile dorite, asa ca atunci cand creste mare, el ori nu va "risipi" banii pe jucariile dorite de copilul sau, ori va cumpara jucaria pe care el Agresorul si-o doreste, si o ofera copilului ca sa traiasca bucuria jocului prin copil, furandu-i astfel viata (a trai viata prin copilul tau).

Alte strategii de agresare"(fara motiv, specifica psihopatilor): "Nu folosi (prea mult) ca se strica", "Nu cheltui (prea mult) ca risipesti banii", "Nu calca apasat ca deranjezi vecinii de dedesupt", "Nu privi prea de aproape ca strici ochii", "Aprinde lumina cand citesti ca strici ochii", "Stai drept ca strambi coloana", "La masa nu se vorbeste" (adica nu fa pe importantul cu mine - nu esti important pentru mine), "In timpul mesei nu se bea apa, strici pofta de mancare", etc. Victima este pusa in sabloane de catre parintele Agresor, care in cazul de fata este un fel de Procust. Rezultatul: afectarea increderii in sine a copilului. Inducerea ideii ca ceva nu e in regula cu el.

Psihologia agresiunii, motivaţii şi strategii de agresare

http://analiza-tranz...area-nu-de.html

_Undying_ a scris:

Eu nu concep asa ceva si mi se pare.. ''criminal'' sa existe astfel de oameni. Eu m-as interna singura la psihiatrie daca as face/gandi asa..

In plus, nu cred ca e bucurie mai mare ca atunci cand admiri ''creatiile'' copilului pe-pereti , de exemplu. Eu ma bucur la fel de mult ca el cand vad cat de incantat e de un lucru nou.. E o greseala imensa interzicerea asta a micilor bucurii, care pe ei ii ajuta sa-si dezvolte personalitatea si sa creasca armonios.

Kilya a scris:

Eu nu concep asa ceva si mi se pare.. ''criminal'' sa existe astfel de oameni.

Da, e criminal sa-ti folosesti copilul pentru propriile interese materiale, morale, afective, sexuale. Din pacate e ceva care se transmite din generatie in generatie, iar daca efectele se sumeaza (adica si parintii si bunicii sunt ipocriti - asa zisa familie schizofrenogena) in copil, acesta poate ajunge decompensat psihic, adica pacient la psihiatrie.

_Undying_ a scris:

Alte strategii de agresare"(fara motiv, specifica psihopatilor): "Nu folosi (prea mult) ca se strica", "Nu cheltui (prea mult) ca risipesti banii", "Nu calca apasat ca deranjezi vecinii de dedesupt", "Nu privi prea de aproape ca strici ochii", "Aprinde lumina cand citesti ca strici ochii", "Stai drept ca strambi coloana", "La masa nu se vorbeste" (adica nu fa pe importantul cu mine - nu esti important pentru mine), "In timpul mesei nu se bea apa, strici pofta de mancare", etc. Victima este pusa in sabloane de catre parintele Agresor, care in cazul de fata este un fel de Procust. Rezultatul: afectarea increderii in sine a copilului. Inducerea ideii ca ceva nu e in regula cu el.

In afara de la masa nu se vorbeste pt ca persoana vorbea chiar si cu mancare in gura, le-am auzit PE TOATE aproape zilnic ani de zile. Mai ales cele cu stricatul ochilor care persista si astazi, pentru ca lucrez noaptea pe intuneric.

Banuiam ca de tine era scris articolul. Am trecut prin el cam repede prima data.

Dar imi amintesc ca am indetificat persoana ca obsesional sadea, intrunea 90% din conditii.

Fantastica precizie.

Din cate retin nu crezi ca se poate face nimic pentru a aduce buna intelegere. Dar daca persoana respectiva este un fel de Dr Jekyll si Mr Hyde, si agreseaza complet inconstient, in cea mai mare parte a timpului fiind un om calm, vesel, optimist si pozitiv si avand doar ocazional accese din astea? Vreau sa spun daca a progresat mult si accesele care indica reminiscente ale comportamentului sunt scurte si mult mai rare decat inainte, cand erau constante. Chiar nu se poate remedia sau controla situatia in nici un fel?

Finnian a scris:

Din cate retin nu crezi ca se poate face nimic pentru a aduce buna intelegere. Dar daca persoana respectiva este un fel de Dr Jekyll si Mr Hyde, si agreseaza complet inconstient, in cea mai mare parte a timpului fiind un om calm, vesel, optimist si pozitiv si avand doar ocazional accese din astea? Vreau sa spun daca a progresat mult si accesele care indica reminiscente ale comportamentului sunt scurte si mult mai rare decat inainte, cand erau constante. Chiar nu se poate remedia sau controla situatia in nici un fel?

Un copil nu-si poate educa - schimba parintele, valabil pe toata durata vietii. Un copil nu-si poate salva parintele. Un partener de viata nu poate schimba comportamentul aberant al celuilalt partener. Ca si copii, nu ne putem alege parintii. Dar cand suntem mari, putem alege, putem ocoli psihopatii. Ca sa faci o persoana cu sentimente sanatoase dintr-un psihopat, asta e treaba de profesionist. Si dureaza ani de zile. Cine e dispus sa-si piarda ani de zile alaturi de un psihopat pana acesta se va schimba? Nici la pocaiti nu am vazut asemenea sacrificiu de sine. Aia iti pun din start eticheta de posedat si te ocolesc.

Kilya a scris:

In plus, nu cred ca e bucurie mai mare ca atunci cand admiri ''creatiile'' copilului pe-pereti , de exemplu. Eu ma bucur la fel de mult ca el cand vad cat de incantat e de un lucru nou.. E o greseala imensa interzicerea asta a micilor bucurii, care pe ei ii ajuta sa-si dezvolte personalitatea si sa creasca armonios.

Faza e ca nu se intampla tot timpul, in cea mai mare parte a timpului este o persoana linistita, blanda, adora copiii (in trecut nu era cazul, nu ii putea suporta) si in general ii place sa vada un zambet si sa ofere o bucurie.Dar mai sunt si aceste mici evenimente, care se tot repeta si ma enerveaza destul de rau. Ii pun mereu intrebarea de ce le cumperi? Si adevarul este ca intentiile sunt bune in momentul cumpararii dar ceva in subconstient o impinge sa aiba asemenea iesiri. Situatia in prezent este sub control in sensul ca nu are/nu va avea vreodata ocazia sa faca un rau real. Ca nu e mama copilului iar atitudinea provoaca cel mult amuzament (si nervi din partea mea).

As vrea tare mult sa existe o solutie pentru aceste iesiri.

Sunt niste porniri, niste obsesii, nu stiu, dar refuz sa cred ca nu se poate scapa de ele cand cineva se comporta sa zicem 80 sau 90 la suta normal.

Uite ca i-ar m-am luat cu altele.

Finnian a scris:

Faza e ca nu se intampla tot timpul, in cea mai mare parte a timpului este o persoana linistita, blanda, adora copiii (in trecut nu era cazul, nu ii putea suporta) si in general ii place sa vada un zambet si sa ofere o bucurie.Dar mai sunt si aceste mici evenimente, care se tot repeta si ma enerveaza destul de rau. Ii pun mereu intrebarea de ce le cumperi? Si adevarul este ca intentiile sunt bune in momentul cumpararii dar ceva in subconstient o impinge sa aiba asemenea iesiri. Situatia in prezent este sub control in sensul ca nu are/nu va avea vreodata ocazia sa faca un rau real. Ca nu e mama copilului iar atitudinea provoaca cel mult amuzament (si nervi din partea mea).

As vrea tare mult sa existe o solutie pentru aceste iesiri.

Sunt niste porniri, niste obsesii, nu stiu, dar refuz sa cred ca nu se poate scapa de ele cand cineva se comporta sa zicem 80 sau 90 la suta normal.

Uite ca i-ar m-am luat cu altele.

Nu stiu ce sa zic in legatura cu solutiile. Oricum nu sunt avizata pt asa ceva. Dar cunosc genul.. Cam asa e al meu sot (mai rau as spune eu), care stiu ca tine la ei, ii face placere sa le cumpere lucruri, dar pe care sa le foloseasca cat mai putin ...spre deloc daca acestea fac zgomote sau il enerveaza. Totul ar fi perfect daca ar sta precum statuile, sau sa se miste cat mai putin si cat mai ordonat.. Nu stiu de solutii, dar uneori ma irita pe mine atat de tare, incat ii spun sa mearga sa vada un doctor ca nu e sanatos.. Poate autocontrolul ar putea rezolva ceva in timp, dar numai daca e insotit si de dorinta de a se controla. Trebuie sa-si doreasca cu adevarat sa se controleze si sa inteleaga cu adevarat ca nu e in primul rand corect ce face, nu sa zica numai din gura: ''da stiu, o sa incerc''...

Kilya a scris:

Dar cunosc genul.. Cam asa e al meu sot (mai rau as spune eu), care stiu ca tine la ei, ii face placere sa le cumpere lucruri, dar pe care sa le foloseasca cat mai putin ...spre deloc daca acestea fac zgomote sau il enerveaza. Totul ar fi perfect daca ar sta precum statuile, sau sa se miste cat mai putin si cat mai ordonat.. Nu stiu de solutii, dar uneori ma irita pe mine atat de tare, incat ii spun sa mearga sa vada un doctor ca nu e sanatos.. Poate autocontrolul ar putea rezolva ceva in timp, dar numai daca e insotit si de dorinta de a se controla. Trebuie sa-si doreasca cu adevarat sa se controleze si sa inteleaga cu adevarat ca nu e in primul rand corect ce face, nu sa zica numai din gura: ''da stiu, o sa incerc''...

cu asemenea oameni nu faci copii, daca esti constienta de problemele lor, pentru ca risti ca in timp sa ti-i inbolnaveasca psihic ori sa le distruga spontaneitatea si increderea in sine

_Undying_ a scris:

cu asemenea oameni nu faci copii, daca esti constienta de problemele lor, pentru ca risti ca in timp sa ti-i inbolnaveasca psihic ori sa le distruga spontaneitatea si increderea in sine

Nu a fost asa.. L-a schimbat ..viata... cica..