karmacoma a scris:Daca cineva nu este de acord cu tine tu nefiind o persoana care detine adevarul absolut nu inseamna ca ei sunt cretini si tu esti destept si ai dreptate si nici cineva nu intra aici ca sa iasa cu parerile tale.
n-am facut pe nimeni cretin...inca. si nici n-am de gand sa schimb parerea cuiva sau sa salvez pe cineva. fiecare face ce vrea cu propria viata, in fond de ce sa ma agit eu daca vecinul de palier scanceste dupa o fusta si pe urma sare-n gol de la etaj? el ar trebui sa se agite pentru urmarile actului sau. faptul ca o face sau nu tine de numarul total de neuroni functionali.
karmacoma a scris:In alta ordine de idei cine-ti da tie dreptul sa masori suferinta cuiva care ajunge la gestul asta si de ce crezi ca esti mai putin egoist decat cel care alege asta cand spui ca nu se gandeste si la tine? E viata fiecaruia si fiecare face ce doreste cu ea. Daca tu nu respecti asta de ce ar respecta respectiva persoana ce simti tu sau ce doresti tu.
aici amesteci lucrurile. stiu ca ai nervi, dar hai sa le discutam pe rand, ca altfel iese un mare ghiveci.
vorbim despre sinuciderea din dragoste, de acord?
dreptul sa masor suferinta mi-o da experienta. ca mai toata lumea, si eu am trecut prin crunte deceptii in dragoste. stii cum e sa te desparta garda la aeroport de omul iubit? stii ca tu pleci, stii ca el trebuie sa ramana si ca n-o sa va mai vedeti, cel putin nu in formula "impreuna". si asta e o nimica toata...
buuun. am ajuns acasa si am suferit. o luna, doua, trei. m-am uitat pe geam si am masurat distanta de la pervaz la asfalt. pe urma m-am uitat lung dupa metrou.
dupa care m-am uitat in ochii parintilor si abia atunci mi s-a rupt sufletul in doua ! era atata durere muta la vederea felului cum imi iroseam viata, incat am realizat ca ei nu meritau sa ii tratez asa. m-au dorit, m-au iubit, m-au crescut cu mii de sacrificii. iar eu le datoram dreptul meu la o viata frumoasa. asa ca am multumit in gand pentru clipele de fericire pe care le traisem si mi-am pus speranta in aparitia altora.
iar la mine a fost o nimica toata. ce sa zic de proaspata sotie al carei sot moare si eventual o lasa si cu un copil? si femeia aia gaseste puterea sa continue sa traiasca.
pentru oamenii care lupta am un respect profund. pentru cei care se predau, nu simt nimic, poate compasiune si ciuda ca nu i-a trezit nimeni la timp.
karmacoma a scris:Ai spus asta "cat priveste dreptul la opinie in privinta nasterii, du-te si intreaba-ti parintii cum de si-au permis imensul tupeu de a te aduce pe lume fara sa-ti ceara parerea in prealabil, dupa care ia o lama. e la oferta.

traiasca liberul arbitru !"
Se pare ca nu ai inteles nimic din ce am spus eu si te-as ruga pe viitor glume din-astea ironice si ieftine sa ti le permiti cu ai tai de acasa nu cu mine.
am spus-o nu ca gluma, ci pentru ca intrebarea pusa de tine nu-si avea rostul. daca vrei raspuns, du-te si intreaba-i pe cei in cauza. de ce te-ai suparat?
ti-ai dorit vreodata un copil? daca da, atunci sari peste ani si imagineaza-te intrand pe un forum unde acel copil spune "In final daca e sa ne gandim nu ne-a intrebat nimeni si pe noi daca vrem sa ne nastem. De ce??". dupa care spune-mi ce simti.
iar daca nu despre asta era vorba in fraza ta, atunci explica-mi ce ai vrut sa spui. admit ca se poate sa fi interpretat gresit.
karmacoma a scris:Aratatul cu degetul in necunostinta de cauza ar trebui sa dea de gandit.
de ce fiecare om are senzatia ca drama lui e unica si irepetabila? cand eram mica si ma lamentam pentru nimicuri ca si cum ar fi venit apocalipsa, mama avea o vorba: "chiar crezi ca lumea a inceput cu tine?".
sinuciderea o pot accepta in unele cazuri absolut disperate si extreme. suferinta din dragoste nu este una dintre ele.