Cat de rau e sa fii un om sensibil si sufletist?

Poate ca nu o spun cu rautate. :)

Loneheart a scris:

Pun aceasta intrebare pentru ca(,) constat ca am ajuns la 32 de ani si INCA sunt prea sensibil, prea afectat de orice lovitura, ma atasez foarte tare de femeia de langa mine, sunt prea dedicat ei, ma intereseaza prea mult multumirea ei, sunt prea corect si sincer (si totusi fara a agrea rutina sau a fi plictisitor)...pentru ca mai apoi sa sufar.

Poate viata nu m-a calit destul sau poate e normal sa fiu asa. Poate sunt prea pretentios sau poate femeile intalnite sunt prea masculine pentru nevoile mele... Da, vreau sa le am pe toate... frumusete, senzualitate, cinste, respect, dragoste adevarata, chiar si cativa neuroni in plus... si mai ales fidelitate.

La inceput aproape ca idolatrizam femeia, pentru ca mai apoi sa constat ca marea majoritate nu sunt nici pe departe ce-ar trebui, ba pot fi chiar MAI RELE si mai dure decat noi barbatii.

Multumesc.

Prea egocentric. Vezi totul punandu-te ca centru al universului, cu femeile gravitand in jurul tau. Incearca sa te detasezi, sa vezi totul de pe margine. Daca tu te faci pres din prima zi in fata femeii, fii sigur ca ea isi va sterge picioarele pe tine...nu cunosc vreo femeie care sa venereze presul sau macar sa-l respecte. Sincer, cred ca ar trebui sa stim si cum te vad femeile de care vorbesti tu. Cunosc barbati care cred ca daca nu-si bat nevasta in fiecare zi dau dovada de o sensibilitate deosebita. Nu spun ca e cazul tau, am facut analogia ca sa vezi ca poate fi o diferenta intre cum te analizezi tu si cum te vad ceilalti. Presupun ca esti Capra in zodiacul chinezesc, asta ar explica o parte a sensibilitatii tale exacerbate. Te sfatuiesc in primul rand sa cauti femei sensibile ca tine, foarte greu vei gasi o femeie genul Xena Printesa Razboinica sa respecte barbatii sensibili. In al doilea rand, te sfatuiesc sa faci rost de un prieten bun mai nesensibil si cu mai mult calciu in oase care sa te asiste in gasirea unei femei mai bune pentru tine ( doar sa fii atent sa fie buna pentru tine, nu pentru el)

Departe de mine egocentrismul... In principiu parerea celor din jur despre mine e una foarte pozitiva. Cu exceptia sensibilitatii exagerate, care mi-a mai fost reprosata.

Iar sensibil pentru mine e ceea ce este pentru oricine studiaza DEX-ul.

Genul Xena nici nu intra in discutie, dar e buna comparatia cu presul. Poate asta mi-a scapat din vedere.

Din dorinta de a face totul cat mai placut pentru ele (intamplarea a facut ca mai toate erau tradate in dragoste si au ramas cu suferinte adanci), am renuntat de multe ori chiar si la mandria mea. Bad decision.

Si uite-asa, in timp, lipsa lor de incredere si a respectului de sine s-a "transferat" la mine iar ele s-au ales increderea exagerata in sine si mandria ce n-au avut-o niciodata. Am incercat sa fac un bine pentru altii si mi-am facut un rau mie.

poate renunti si la a te victimiza...tot ce ai facut ai facut din proprie initiativa...nimic nu e mai jalnic din punctul meu de vedere decat un barbat care se smiorcaie si foloseste maneca... :roll:

Nu asta era intentia... Incerc doar sa gasesc raspunsuri la problema mea. In speranta ca pe viitor nu voi mai repeta greselile.

..si nu e evident ca este una din greseli?..asta daca tot vrei sa devii...mai puternic emotional sa zicem...

Banuiam ca vine la pachet cu sensibilitatea asta... Si dispare odata cu ea.

poti fi sensibil si in acelasi timp stapan pe tine...trebuie doar sa vrei.

Da, sensibilitatea nu inseamna slabiciune interioara. Starea ta trebuie disecata, pastrat ce e bun, imbunatatit ce e mai putin bun. Sensibilitatea nu e in nici un caz un defect. Personal, consider lipsa sensibilitatii un defect, dar aici, sunt subiectiv, deja.

Am spus, parerea mea e ca imbunatatirea increderii in sine, va fi foarte binevenita.

"Niciun farmec nu este mai mare decat delicatetea sufleteasca."

Jane Austen-Emma