Cat de rau e sa fii un om sensibil si sufletist?

Loneheart a scris:

Si ca sa revin, n-am avut aceleasi probleme in taote relatiile (vreo 6-7 la numar). In majoritatea cazurilor au fost alegeri nepotrivite (ba cu o viata complicata careia eu nu-i puteam face fata, ba mult prea mari pentru mine, ba am aflat ulterior ca e maritata)...

Cu alte cuvinte, relatiile astea probabil erau pecetluite din start. Doar ca in nestiinta mea n-am stiut sa vad din timp peisajul, pana nu ajung sa sufar asa.

Poate ca intrebarea ta ar trebui sa fie alta " din ce motiv intru in relatii care sunt destinate esecului?"

Incearca sa descoperi care este motivul pentru care preferi acel tip de femeie: insensibila, "rea", dura sau masculina?

Prima pretentie (de la mine insumi) cand si daca voi mai intra intr-o relatie, categoric va fi sa ma gandesc foarte bine ce sanse/sens are acea relatie. Apoi sa ma uit mai atent cu cine am de-a face.

Pentru ca atunci cand ti-e bine nu gandesti ca intr-o zi toate astea se pot sfarsi, iar daca celalalt e un dobitoc, se va sfarsi urat de tot...

Referitor la intrebarea de care spui, n-as putea spune ca le-am considerat asa, nu mi se parea niciuna insensibila, rea sau dura (mai mult decat credeam eu ca e normal). De fapt poate singura diavolita cred ca a fost ultima. Cu restul a fost cum a fost, dar s-a terminat normal.

Dar cand nu gandesti cu intreg creierul, e posibil sa ti se para lucrurile mult mai roz...

Eu acum stau si-mi ling ranile, trag din greu pentru subiectivitatea din trecut. Una e cand te desparti amiabil, una e cand celalalt iti infinge cutitul in inima si-l mai rasuceste din cand in cand, sa te doara mai rau.

Cu toate astea, parca nu ma lasa sufletul sa nu-i trimit un sms cu un "La multi ani" maine, de ziua ei... Cat de bine-o fi, nu stiu. Dar asa simt...

Loneheart a scris:

Nu ca ar fi prima data cand face asa. Si o face pentru ca stie ca invarte cutitul in rana si poate de suparare o sa fac eu primul pas spre impacare (cum era obinsuita).

Ei, vezi, uite in spate la ce am scris. Te manipuleaza, te raneste intentionat ca sa-i simti lipsa si sa-ti arate ca tu esti cel care pierde, ea are cu cine se rasfata. Asta asa ca sa treci peste orice, sa o accepti iar, cu toate mofturile. Abtine-te, suferinta chiar poti gasi oriunde. Cauta altceva!

Si ca sa revin, n-am avut aceleasi probleme in taote relatiile (vreo 6-7 la numar). In majoritatea cazurilor au fost alegeri nepotrivite Doar ca in nestiinta mea n-am stiut sa vad din timp peisajul, pana nu ajung sa sufar asa.

Eram sigura ca ai un tipar prost de a alege femei, e bine ca acum esti constient.

Si mai bine e ca ti-a dat seama ca e necesar sa vezi peisajul, de-abia dupa ce iti place ce vezi, iti faci casa acolo. Nu te mai arunca din start.

nu vreau a scris:

Poti face asta, in masura in care nu te simti vulnerabila. E de lucru in tine, trebuie sa ai incredere in tine.

ca sa-ti arati partea vulnerabila, trebuie sa fi a dracului de puternic si stapin pe tine.

Loneheart a scris:

Cu toate astea, parca nu ma lasa sufletul sa nu-i trimit un sms cu un "La multi ani" maine, de ziua ei... Cat de bine-o fi, nu stiu. Dar asa simt...

E foarte bine sa fi domn pina la capat.

Dar poate fi un la multi ani si pa definitiv.

YasmiSL a scris:

Te manipuleaza, te raneste intentionat ca sa-i simti lipsa si sa-ti arate ca tu esti cel care pierde, ea are cu cine se rasfata. Asta asa ca sa treci peste orice, sa o accepti iar, cu toate mofturile. Abtine-te, suferinta chiar poti gasi oriunde.

Zilele astea a aruncat destule "momeli" cu care earm obisnuit, dar m-am saturat de atatea jocuri. Vreau si eu sinceritate, un "te iubesc", un "mi-e dor de tine", un... "te vreau langa mine".. ca nu-i mare lucru. Nu suntem la a 2-a intalnire sa ne fie rusine de sentimente. Dar cred ca doar eu sunt fraierul care se simte bine cand e sincer.

Dar cred ca refuz (inconstient) sa vad ori sa cred ca exista ceva ce nu pot intelege ori al carui scop nu pot sa-l vad.

YasmiSL a scris:

E foarte bine sa fi domn pina la capat.

Dar poate fi un la multi ani si pa definitiv.

Si apropo... n-a fost nici o "iesire" cu fostul sot. A stat acasa in weekend. Parca-mi venea a rade... refuzi sa iesi IN REALITATE cu cel drag, preferi viata virtuala din fata calculatorului si te consolezi cu cunoscutii de pe forumuri apreciindu-i ca fiind "prieteni adevarati". Si toate astea pentru satisfacerea unui nemarginit orgoliu. :)

Pana la urma ce-a castigat?? Relatia mergea bine de atatea ori, ea insasi era atat de incantata, dar parca necuratul nu-i dadea pace sa pastreze linistea ce o gasise langa mine. O veche vorba din batrani spune: "cainele de prea mult bine turbeaza".

Inca ma doare sufletul, si probabil o sa ma mai doara mult timp, dar e nevoie de DOI pentru a face o relatie sa mearga. Iar atata timp ca unul spune "mi se rupe", celalalt orice ar face, e luat de fraier.

Daca ne loveam de probleme mai serioase in cuplu, ce se intampla? Alaturi de cine luptam... ?

Astea-s genul de femei care vor catelusi nu barbati.

E foarte sincer si transant ce a spus ea acolo in avatar , sta doar cu barbati preocupati de fericirea ei, nu esti in stare sa faci asta, te lasa cu fundu-n balta. Asta e modul ei de viata.

Take it or live it!

E mai mult decit turbare, e boala sufleteasca ce face ea. Se hraneste din suferinta care o cauzeaza partenerului, asa masoara ea dragostea ce i-o porti. Periodic are nevoie de aceste dovezi de dragoste, ca te lasi calcat in picioare pt ea, atit de mult o iubesti. E o iubire bolnava insa.

Yasmi, esti una din persoanele ale carei sfaturi si mod de gandire au fost hotaratoare in (cel putin aparenta) liniste din sufletul meu, si tin sa-ti multumesc inca o data. :)

Si da, ai dreptate, parca se hranea cu suferinta mea (am simtit-o de multe ori ca pe un... vampir energetic sau emotional?!). Mi-a urmarit punctele slabe, stia sa ma tina aproape (in virtutea iubirii), pentru ca mai apoi cand nu ma conformez ideilor ei, sa ma loveasca sub centura. Daca dispar, constata "ce trista e viata" si cauta sa ma acapareze iar pana ajunge in confortul emotional ce i-l asigur. Apoi iar incepe sa manipuleze. Si se invarte la nesfarsit in acelasi cerc vicios.

Pe mine nu m-a lasat sufletul niciodata s-o stiu ca sufera. Dar in acelasi timp i-am dat prea mare putere asupra mea. La inceput din joaca, mai apoi incontrolabil.

Acum cred ca e in faza in care s-a trezit singura si sufera(nu mai intra online decat foarte rar si doar cu videoclipuri de dragoste), dar nu destul cat sa faca ceva in sensul asta. Eu nu pot duce singur o relatie. Poate va constientiza, poate se va schimba (desi prea putin probabil), dar viata mea merge inainte chiar daca nu doreste sa-mi fie alaturi. Cand iubesti, treci peste multe si nimic nu pare excesiv de grav, insa nu e valabil doar pentru mine.

Fireste ca imi doresc toate trairile (frumoase) ce le-am avut doar cu ea, dar imi doresc si stabilitate, respect, dragoste.

Am avut cateva tentative de a o cauta, dar am zis... stai putin. Nu e vorba de orgoliu, da nu eu am spus "mi se rupe, nu te mai vreau". Sa incepem cu respectul, dorinta si atitudinea pozitiva. Apoi restul.

Uite cate lucruri ascunse ies la iveala la o analiza mai obiectiva. E greu in continuare, dupa cum ma si asteptam.

Insa acum incep sa lucrez la mine, la personalitate, atitudine, stabilitate emotionala si fel de-a privi lucrurile, la ceea ce sunt si ce am fost, sa iau (aproape) totul ca pe niste lectii, sa devin un barbat de o clasa superioara celei in care sunt acum.

Pentru asta e mult de munca si nu e deloc usor, dar sunt hotarat sa continui pentru ca asta imi doresc.

Greselile au fost de ambele parti, dar ale ei trebuie sa si le rezolve singura (insa probabil nu e cine, din moment ce nici nu le constientizeaza).

Sper sa va pot cere parerea in continuare. :)

Loneheart a scris:

Yasmi, esti una din persoanele ale carei sfaturi si mod de gandire au fost hotaratoare in (cel putin aparenta) liniste din sufletul meu, si tin sa-ti multumesc inca o data. :)

merci, dar nu stiu daca sa ma simt bine sau sa ma sperii.

nu as vrea sa te scot de sub influenta ei si sa te influentez eu sau altcineva.

nu asta e scopul.

e bine daca ai fost ajutat sa privesti detasat putin de situatie

impreuna cu altii neimplicati, dar la final tu esti cel care poate schimba situatia in bine si stie toate detaliile.

Pe mine nu m-a lasat sufletul niciodata s-o stiu ca sufera. Dar in acelasi timp i-am dat prea mare putere asupra mea. La inceput din joaca, mai apoi incontrolabil.

Acum cred ca e in faza in care s-a trezit singura si sufera

Da, ea a profitat de faptul ca stia ca nu rezisti prea mult suparat si tot tu vei face primul pas spre impacare. Insa nu a apreciat asta, s-a folosit doar .

Vezi sa nu confunzi suferinta cu orgoliul. Daca vede ca esti decis, poate face scene si promisiuni.

Dar asta nu inseamna neaparat suferinta, poate fi doar orgoliul omului invins. Ea inca nu te crede ca poti pasi liber, ca tertipurile ei nu vor mai functiona.

Problema acestor oameni egoisti ,care vor sa smulga cit mai mult de la partener, este ca nu se stiu opri. Si cind pocneste sfoara, tot ei se mira ca s-a rupt si nu vrei sa -i mai faci nod.

Nu te lasa inmuiat de lacrimi de crocodil.

Fireste ca imi doresc toate trairile (frumoase) ce le-am avut doar cu ea, dar imi doresc si stabilitate, respect, dragoste.

Sa tii minte asta. Cine nu te respecta, nu te iubeste.

Pentru asta e mult de munca si nu e deloc usor, dar sunt hotarat sa continui pentru ca asta imi doresc.

Greselile au fost de ambele parti, dar ale ei trebuie sa si le rezolve singura (insa probabil nu e cine, din moment ce nici nu le constientizeaza).

Corect, fiecare trebuie sa-si rezolve propriile slabiciuni, sa aiba vointa sa devina mai bun si nu pe spatele altuia.

Loneheart a scris:

Pun aceasta intrebare pentru ca(,) constat ca am ajuns la 32 de ani si INCA sunt prea sensibil, prea afectat de orice lovitura, ma atasez foarte tare de femeia de langa mine, sunt prea dedicat ei, ma intereseaza prea mult multumirea ei, sunt prea corect si sincer (si totusi fara a agrea rutina sau a fi plictisitor)...pentru ca mai apoi sa sufar.

Sa sufar de ce? Pentru ca (pare-se) femeile (in special cele ce le-am intalnit eu) nu vad la fel viata. Pentru ele totul e o joaca, superficialitatea e la rang de lege, nesimtirea, lipsa bunului simt si rautatea par a fi normale in jungla din jurul meu.

Chiar asta e realitatea sau m-am nascut eu pe-o "pajiste" prea aspra? Oi fi prea idealist?

Dincolo de aparente si pretentii, sunt si eu un om cu suflet, cu nevoie de atentie si dragoste sincera. Oricat de dur ai fi ca barbat, in viata sunt perioade cand esti la pamant si ai nevoie de sprijin. Si m-am cam saturat sa ofer tot ce am mai bun si sa primesc tot ce au ele de aruncat.

Nu m-am aventurat niciodata in relatii pasagere (poate am gresit ca n-am facut-o), am avut vreo 6-7 relatii cat de cat de durata, incepand de pe la 23 de ani.

Poate viata nu m-a calit destul sau poate e normal sa fiu asa. Poate sunt prea pretentios sau poate femeile intalnite sunt prea masculine pentru nevoile mele... Da, vreau sa le am pe toate... frumusete, senzualitate, cinste, respect, dragoste adevarata, chiar si cativa neuroni in plus... si mai ales fidelitate.

La inceput aproape ca idolatrizam femeia, pentru ca mai apoi sa constat ca marea majoritate nu sunt nici pe departe ce-ar trebui, ba pot fi chiar MAI RELE si mai dure decat noi barbatii.

Topicul se doreste a fi unul educativ (in special pentru mine), se bazeaza pe experientele proprii fara a aduce vreo jignire sexului frumos. Dimpotriva, poate ele stiu mai multe despre ceea ce vreau sa aflu.

Asadar as prefera niste pareri sincere si obiective.

In speranta ca nu v-am plictisit prea tare, poate ma ajutati sa gasesc niste raspunsuri.

Multumesc.

Ceea ce ai scris tu aici... e adevar... Mai cred ca ai scris totul ca te-a durut...si doare inca. Cred ca, in general, barbatii secolului XXI cauta, in primul rand, asa cum bine ai punctat si tu, frumusete...frumusetea fizica, apoi...restul. Problema e ca frumusetea aceea care izbeste ochiul, este aceea care impiedica inima sa vada. De asta suntem inselati, de multe ori...sau, chiar ne inselam singuri. Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui... asta e o frumusete pe care o percepi direct cu sufletul. Asa cum ti s-a mai spus...suferi... din cauza femeilor pe care singur le-ai cautat, le-ai ales. Poate nu ar fi rau ca sa schimbi asta... Incearca sa cauti altfel. Succes!

"Esentialul este invizibil pentru ochi. Numai cu inima putem vedea limpede." (A. de Saint-Exupery, "Micul print")

Si cum suferinta trebuie dusa pana la capat... intr-o ultima zvacnire a sentimentelor mele, i-am trimis un mail plin de sinceritate (irosita... se pare).

Raspunsul a venit scurt, dupa cateva ore: nu te mai "obosi" sa-mi trimiti mailuri.

Ce suflet gol are o astfel de femeie?

Pentru cine eram dispus sa sacrific atatea...

Nici o relatie a mea nu s-a incheiat cu atata rautate. Parca si refuz sa cred ca se poate...

orice este posibil