Da, m-am gandit de mi-au luat-o la fuga neuronii deja.
Nu vreau sa ma disculp deloc, nu voi spune ca am fost perfect, nimeni nimeni nu e si nu asta e scopul discutiilor. Am avut si eu greselile mele, dar in principiu erau reactii la cuvintele sau faptele ei, iar orice NU se intampla dupa placul sau vointa ei, era motiv de cearta/despartire. Eu de multe ori nu ma puteam abtine sa nu ripostez, sa nu ma las calcat in picioare si gata despartirea. Asta numesc eu "din senin". Iar ciclul asta se repeta tot la 2-3 luni, timp de 2 ani, cu multa suferinta in perioadele despartirii (cel putin din partea mea). Apoi dupa cate o pauza de 1 saptamana, 2, 3... ori o cautam eu ori ma cauta ea si se disculpa de vorbele spuse, sub pretextul ca erau doar vorbe, ca in sufletul ei ma iubeste exagerat de mult iar pauzele erau de fapt "pedepse", in speranta ca ma voi invata minte pe viitor sa las dupa ea. Daca dupa un anumit timp a inceput sa ma vada altfel, nu cred ca situatia se repeta 2 ani...
Eu as spune ca puteam discuta multe daca aveam cu cine si rezolvam orice prin dialog, dar pentru asta e nevoie de sinceritate si sa detii cat de cat o arta a conversatiei, insa pentru ea sinceritatea era o prostie. Ma rog, a avut mult de suferit in fosta casnicie, m-am lovit de multe lucruri urate mostenite de-acolo, parte din ele le-am vindecat, parte au ramas. Credeam ca reusesc s-o re-educ. Dar e greu sa elimini tot raul acumulat in 15 ani de casnicie.
Ca sa-ti faci o idee despre actorie... la 2 luni dupa ce am cunoscut-o, m-a chemat sa o duc la mare cu copiii, pe banii ei, ea neavand experienta pentru a conduce singura pana acolo. Am acceptat si urma sa ma intorc dupa 2-3 zile, neavand prea mult liber la serviciu. Cand sa ma intorc a inceput sa planga, ca ma iubeste si nu vrea sa ramana fara mine. Insa eu trebuia sa ma intorc la serviciu, asa ca am plecat. Dar induiosat de lacrimile ei si telefoanele repetate, pe drum mi-am rezolvat telefonic toata saptamana libera la serviciu si dupa 400 de km, m-am intors din Brasov si am ajuns inapoi in Neptun noaptea la ora 1. Ulterior, dupa 1 an si ceva, intr-un moment de sinceritate (deci nu cand era nervoasa ori razbunatoare) mi-a spus ca de fapt atunci nici nu ma iubea, m-a "contractat" doar pentru ca nu avea alt taxi cu care sa mearga, iar ca bonus se mai si simtea bine cu mine si se mandrea ca are si ea un tip fain, avea in sfarsit atentia pe care n-a avut-o niciodata din partea celuilalt. Ulterior cica a ajuns sa ma iubeasca intr-adevar... La intrebarea despre lacrimi raspunsul a fost: "pai plangeam pentru ca nu stiam cum o sa ma intorc cu atatea bagaje, cu trenul nu voiam sa merg".
Stiu, vei spune ca trebuia sa pun capat relatiei, dar in naivitatea mea, speram ca in timp sa-si revina. N-a fost deloc asa.
Prietenii comuni (chiar si femei) deja erau obisnuiti cu acest comportament haotic si mi-au spus s-o las in pace ca nu voi putea face un camin niciodata cu ea.
Tin sa precizez ca acest comportament l-a avut doar o singura prietena/iubita.
Si acum ca sa continui... foarte bine punctat - cat de mult o cunosteam si nu cat de mult CREDEAM ca o cunosc. Se pare ca mai deloc. De fapt unii oameni nu-i cunosti nici dupa 20 de ani de casnicie.
Sufocant n-am fost mai mult decat un om normal. Si nimeni nu cred ca ar fi de acord ca partenera sa flirteze toata ziua cu altii pe net, sa stea indiferent cand ea se trezeste cu cate o floare in manerul de la usa masinii in fiecare zi, sau o suna cate un tip sa vada ce face si sa povesteasca cu ea... doar de placere, iar se amuza de situatii.
Si da, ii duceam flori cu diferite ocazii (la 2-3 luni), la fel mici cadouri (de ziua ei, de Mos Nicolae, de Craciun) nu foarte scumpe, dar o bijuterie, un lucru ce si-l dorea, etc... si o duceam la cate un local tot cu anumite ocazii. Nu vreau sa spun mai multe, pentru ca nu e important numarul acestor ocazii ci ideea in sine.
Uite i-am dat motiv Salviei sa ma 
ca imi ponegresc fosta iubita. Nu vreau s-o arat cu degetul. Recunosc ca inca o iubesc si nu ma pun deloc intr-o lumina minuata ci pur si simplu am relatat cate ceva din ceea ce am avut. Eu intotdeauna am fost sincer (poate nu trebuia), n-am flirtat cu nici o alta tipa, n-am incercat s-o fac geloasa. La cat de geloasa e, daca-i mai si dadeam motive, cred ca luam si bataie (chiar daca ea are 50 de kg si eu 90). Dar asa cum a fost, tot am iubit-o. :)
Si uite-asa s-a nascut topicul asta despre sensibilitatea exagerata (poate).