Început de soogee, Mie 9 nov 2011 · 214 răspunsuri · 18.094 vizualizări
Typhon a scris:La fel de neputinciosi suntem si in fata emotiilor pozitive, doar ca pe psihic nu il deranjeaza acest lucru.
Si cum ar fi ca, in loc sa te simti neputincios in fata emotiilor pozitive sau negative, sa le stapanesti tu pe ele, sa le analizezi si sa le resimti atat pe cele pozitive cat si pe cele negative, ca un fin degustator de vinuri, sa le savurezi asa cum sunt ele? Sa le preiei, in loc sa te lupti cu ele.
Typhon a scris:O comoara inestimabila care iti face viata dificil de trait. Ataraxia e singurul scop spre care pot sa tind.
Dar pana sa ajungi acolo, Xanax, Zyprexa la greu.
Nu vad emotia ca pe ceva creativ, util, ci ca pe o limita in fata capacitatilor umane. De ce sa privesc in culori daca vreau doar alb-negru ? Emotiile sunt ceva cu care trebuie sa lupti constant, sa le supraveghezi, si pur si simplu nu vad rostul acestor eforturi. Nu am creat niciodata nimic din emotie, dar stiu ca am suferit ca de mi-a iesit pe urechi. Nu cred ca au nevoie sa fie organizate, ci unii se nasc normali, altii se nasc bolnavi. Greu sa mai inveti un cal batran trucuri noi. Daca esti autist, nu mai vorbesc de cosmarul pe care il reprezinta aceste emotii.
Aici cred ca exagerezi putin. :)
Nu e bine sa cazi in extreme.
Din experienta mea, emotiile chiar pot fi creative. Ceea ce creeaza tine de natura emotiei.
Nu mi-ar placea sa te vad atat de dur, lipsit de blandete care e de fapt o emotie. 
Evoluam foarte incet, deoarece ne focalizam prea mult atentia pe acumularea de cunostinte si prea putin pe perfectionarea metodelor de gandire si interactiune. Multe informatii contin erori si noi le acumulam fara sa le filtram. Incercam sa intelgem mai mult si mai corect, dar baza fiind plina de erori, rezultatul nu poate fi corect.
Pentru a evolua, trebuie redusa cantitatea de informatie din mintea noastra ce contine erori, apoi putinul care trebuie sa constituie temelia gandirii noastre, trebuie intai purificat pas cu pas, si niciodata definitiv pietrificat. Trebuie sa reveim intotdeauna spre cautarea intelegerii esentei lucrurilor, orice problema am analiza, cu orice situatie ne-am confrunta.
Dar cati sunt dispusi sa renunte la prejudecati si sa-si restructureze mintea? :)
LikeThisPoppy a scris:Aici cred ca exagerezi putin. :)
Nu e bine sa cazi in extreme.
Din experienta mea, emotiile chiar pot fi creative. Ceea ce creeaza tine de natura emotiei.
Nu mi-ar placea sa te vad atat de dur, lipsit de blandete care e de fapt o emotie.
Exagerez un pic mai mult de fapt.
Pot fi creative, pentru cei care stiu sa le controleze, sa le modeleze.
Blandetea e... o stare hormonala. :)
downtempo a scris:Si cum ar fi ca, in loc sa te simti neputincios in fata emotiilor pozitive sau negative, sa le stapanesti tu pe ele, sa le analizezi si sa le resimti atat pe cele pozitive cat si pe cele negative, ca un fin degustator de vinuri, sa le savurezi asa cum sunt ele? Sa le preiei, in loc sa te lupti cu ele.
Da.
Typhon, o cale foarte eficienta in imblanzirea emotiilor intense este scrisul (indeosebi poezia).
Lipirea de cuvinte incarcate semantic peste emotiile obscure si apasatoare le poate exorciza sau calma, le poate da un sens. Asternerea in scris a simtilor clarifica peisajul interior turmentat, calmeaza furtuna, aduce seninatatea. Ceea ce este pus pe hartie iese in afara sinelui si poate fi contemplat, asa cum e, cu aspecte placute sau neplacute.
Asa facea Cioran, si e o cale care l-a ajutat sa traiasca, sa spuna ceva important lumii, sa dobandeasca ataraxia visata.
In cele din urma hiperemotivul devine demiurg, cel ce reinventeaza universul interior punand nume tuturor lucrurilor. Si reinterpreteaza lumea in grila proprie, adica aduce ordine in haos.
Typhon a scris:La fel cum eu pot sa-mi impun sa nu iubesc pe nimeni, sa nu ma atasez de nimic, tot asa merge si invers.
Eu nu cred ca merge. Nu reusesti sa-ti impui sa nu iubesti pe nimeni, este doar o iluzie. Daca nu traiesti undeva izolat (intr-o statie de cercetari arctica sau pe o statie orbitala), tot te vei atasa de cineva la un moment dat si vei simti ceva. Eu unul n-am auzit de nimeni care sa reuseasca sa nu iubeasca pe nimeni.
Iar ipostaza inversa, aceea de a iubi pe cineva la comanda ratiunii, imi pare ... neatragatoare (ca sa folosesc un eufemism).
downtempo a scris:Eu am avut acest AHA, dar acum cred ca AT-ul e bine sa fie combinat cu alte tehnici de interventie, cum ar fi cele cognitiv-comportamentale, care, chiar daca nu sunt asa spectaculoase ca AT-ul, totusi sunt eficace, asa tehniciste si seci cum par ele, ingineresti.
Ce m-a ajutat pe mine in insight-uri a fost psihologia evolutionista, chiar daca e cam descurajanta. Cred ca trebuie sa ai nervi tari ca sa ii receptezi viziunile.
Cum se schimba cognitiile disfunctionale? Simplu: le identifici, si le inlocuiesti cu unele functionale.
:)
Carti despre halucinatii in engleza iti voi trimite pe PM.
Incerc imbinarea. M-am apropiat intrucatva si de TCC insa imi scapa ceva: in punctul in care o persoana isi identifica disfunctionalitatea la nivel de cognitie, si-o modifica in sensul in care inlocuieste cognitia si totusi schimbarile nu sunt magistrale (sau ajunge sa spuna - "da, modific cognitia, imi spun ca e ilogic, irational, etc. dar nu imi schimba starea" ) ce e de facut ? Sau care e eroarea ?
P. evolutionista - ma intereseaza pe viitor o bibliografie succinta sau in cateva linii conceptele centrale. Eventual pe acelasi PM sau un topic nou. Multumesc.
Descurajanta in ce sens si de ce nervi tari ?
Pippo a scris:Evoluam foarte incet, deoarece ne focalizam prea mult atentia pe acumularea de cunostinte si prea putin pe perfectionarea metodelor de gandire si interactiune. Multe informatii contin erori si noi le acumulam fara sa le filtram. Incercam sa intelgem mai mult si mai corect, dar baza fiind plina de erori, rezultatul nu poate fi corect.
Pentru a evolua, trebuie redusa cantitatea de informatie din mintea noastra ce contine erori, apoi putinul care trebuie sa constituie temelia gandirii noastre, trebuie intai purificat pas cu pas, si niciodata definitiv pietrificat. Trebuie sa reveim intotdeauna spre cautarea intelegerii esentei lucrurilor, orice problema am analiza, cu orice situatie ne-am confrunta.
Dar cati sunt dispusi sa renunte la prejudecati si sa-si restructureze mintea? :)
Informatia e asimilata prin constructia unor modele abstracte, care mereu se bazeaza pe niste tipare de gandire, individuala. Esenta informatiei e ceea ce trebuie inteles, ceea ce ramane ca o cicatrice in modul nostru de-a gandi. E ceea ce intuiesti, dupa ce uiti totul. Din pacate, totul e intemeiat pe memorare.
Typhon a scris:Nu pentru ca nu sunt placute, sunt practic inutile. E ca si cum te-ai juca de-a alba neagra. As prefera izolarea.
Chiar si din punct de vedere rational este o optiune care nu aduce multe. Ce avantaje ti-ar aduce izolarea?
lynxul_negru a scris:Eu unul n-am auzit de nimeni care sa reuseasca sa nu iubeasca pe nimeni.
Nici eu nu am auzit, dar vad asta tot timpul. :)
lynxul_negru a scris:Chiar si din punct de vedere rational este o optiune care nu aduce multe. Ce avantaje ti-ar aduce izolarea?
Avantajele pe care nu mi le aduce socializarea. :) Ar fi mai multe.
Pentru orice raspuns dat prin prisma unei emotii, se poate gasi ceva care sa contracareze.
Editat Mie 9 nov 2011 12:42