Început de soogee, Mie 9 nov 2011 · 214 răspunsuri · 18.094 vizualizări
Tancut a scris:Cautarea progresului este un impuls sau o intentie ?
Simti nevoia, ( deci asta ar fi impulsul ) apoi daca o constientizezi, vei cauta si solutii. ( deci intentia ).
Impulsul e legat de dorinta inconstienta mai mult, pe cand intentia, e deja constientizata.
lynxul_negru a scris:Cum o sa spuna ca vede experientele drept inconveniente?
Eu asa le vad.
Editat Mie 9 nov 2011 12:00
downtempo a scris:1. sa nu arunci la gunoi ce ai, de dragul unui mai bine iluzoriu. Dar sa pretuiesti ce ai, continuand sa doresti perspective noi si folositoare.
2. Ce hobby ai, daca nu e cu suparare?
E posibil sa inveti si singura, din carti luate de pe net gratuit?
1. foarte corect
2. pictura, mai exact pictura textilă (pe haine, perdele, ...) şi aici am nevoie de
Typhon a scris:Emotiile ne limiteaza. Ratiunea nu poate alege liber din cauza lor. Cred ca e ceva ce specia umana ar trebui sa depaseasca, emotia are substraturi foarte primitive. Cat despre cele rafinate, nu poti avea raiul fara sa ai si iadul. Viata devine in conditiile astea o lupta vesnica intre instincte, iar undeva, ratiunea priveste neputincioasa, intrebandu-se ce rol mai are ea in toata tarasenia asta absurda care se petrece de la sine, fara interventia ei...
Aici vorbesti ca un emotiv care, din cauza ca e coplesit de ghemul incalcit al emotiilor sale, s-a convertit la cerebralitate, ca la o cale mai eficienta spre ataraxie.
Eu nu cred ca e o solutie cerebralitatea in cazul emotivilor. Emotiile sunt o comoara inestimabila. Mai ales hiperemotivii le au in cantitati de filon. Cand ele sunt puse la treaba, strunite si valorificate, se constituie intr-o sursa de creativitate care in sine ar fi de ajuns pentru a regenera spiritul in orice conditii, fie ele si grele (de ex. in inchisorile comuniste multi rezistau recitand poezii, si se invatau unii pe altii poezii, pentru ca aceasta le mentinea spiritul intact in fata adversitatilor crunte).
Ratiunea poate alege liber si cand emotiile exista, si poate face ordine intre ele, poate sa le tempereze, sa le imblanzeasca sau sa le amplifice dupa dorinta.
Ceea ce e o pb este intensitatea lor, care aduce confuzie la hiperemotiv. Aici e de lucrat.
Din pacate in romana nu exista carti despre hiperemotivitate (acestia au pb speciale, diferite de cele dezbatute in cartile despre inteligenta emotionala). Am intalnit insa in franceza.
Typhon a scris:Totul incepe cu un plan, deci e programat. Si orice intentie incepe cu nevoia. Problema ar fi ca unii se pricep sa evolueze, altii doar stagneaza in iluzia evolutiei. Multi simt nevoia unei schimbari, dar nu cauta la radacina problemei.
Desigur ca unele lucruri ti le planifici, poate destul de multe: poti sa planifici sa faci o a doua facultate, sa citesti o carte sau doua pe saptamana, sa inoti la bazin 1500 metri in fiecare zi, sa faci un master sau un doctorat. Dar nu ceea ce inseamna viata. Nu poti sa-ti planifici trairile, nu poti sa-ti palnifici unele emotii. Nu poti planifica "am sa-mi fac doi prieteni", nu poti planifica "luna viitoare ma indragostesc", nu poti planifica sa devii intelept, nu poti planifica ceea ce vei simti.
Typhon a scris:Nici eu nu cred in puterea acestor "exercitii". Nu neaparat ca ai fi mai irascibil dupa, ci pur si simplu sunt eficiente doar in timp ce le practici. Dupa, e la fel ca inainte. Stress-ul e ceva ce trebuie eliminat prin schimbarea perspectivei asupra situatiei, nu vegetand.
Uite, sa-ti dau un exemplu.
In liceu si facultate ma enervam usor, aproape din orice. Totul a pornit de la parintii mei care erau cicalitori.
Dupa terminarea facultatii mi-am impus sa fiu mai calm.
Cum? Am folosit autosugestia timp de un an. Dimineata si seara imi repetam anumite cuvinte in minte pentru a intra in starea aia.
Ceva de genu:"Sunt calm, relaxat......".
Si chiar s-au vazut diferentele. Multe persoane imi spuneau ca sunt prea calm, cum de reusesc sa fiu asa.
E adevarat ca sunt momente cand "mai scap de sub control", dar astea sunt rare si au cauze bine intemeiate.
Diela a scris:quilling
Foarte bine arata guilingul asta, ar trebui sa fac si eu decoratiuni din astea pt craciun, ca sa ma invat cu rabdarea, domeniu la care stau cam prost.
:)
Cine stie, ai putea sa iti deschizi un magazin online cu guilinguri.
:)
downtempo a scris:De tine eram sigur ca esti pe drum. Te salut!
Si eu te salut! Exista oameni care nu sunt decat pe drum.
Diferentele dintre ei constau in ce fel de drum aleg - pe autostrada, pe sosele, pe drumuri de tara sau de-a dreptul prin padure sau peste campi si rape. Unora le place off-roadul :)
downtempo a scris:Aici vorbesti ca un emotiv care, din cauza ca e coplesit de ghemul incalcit al emotiilor sale, s-a convertit la cerebralitate, ca la o cale mai eficienta spre ataraxie.
O comoara inestimabila care iti face viata dificil de trait. Ataraxia e singurul scop spre care pot sa tind.
Dar pana sa ajungi acolo, Xanax, Zyprexa la greu.
Nu vad emotia ca pe ceva creativ, util, ci ca pe o limita in fata capacitatilor umane. De ce sa privesc in culori daca vreau doar alb-negru ? Emotiile sunt ceva cu care trebuie sa lupti constant, sa le supraveghezi, si pur si simplu nu vad rostul acestor eforturi. Nu am creat niciodata nimic din emotie, dar stiu ca am suferit ca de mi-a iesit pe urechi. Nu cred ca au nevoie sa fie organizate, ci unii se nasc normali, altii se nasc bolnavi. Greu sa mai inveti un cal batran trucuri noi. Daca esti autist, nu mai vorbesc de cosmarul pe care il reprezinta aceste emotii.
Tancut a scris:"DA, pentru o mai buna autoconstientizare e nevoie de aportul Analizei tranzactionale."
Eu am avut acest AHA, dar acum cred ca AT-ul e bine sa fie combinat cu alte tehnici de interventie, cum ar fi cele cognitiv-comportamentale, care, chiar daca nu sunt asa spectaculoase ca AT-ul, totusi sunt eficace, asa tehniciste si seci cum par ele, ingineresti.
Ce m-a ajutat pe mine in insight-uri a fost psihologia evolutionista, chiar daca e cam descurajanta. Cred ca trebuie sa ai nervi tari ca sa ii receptezi viziunile.
Cum se schimba cognitiile disfunctionale? Simplu: le identifici, si le inlocuiesti cu unele functionale.
:)
Carti despre halucinatii in engleza iti voi trimite pe PM.
downtempo a scris:Cei care fac si zumba si reiki si psihodrama poate au un spirit foarte complex, bogat, cu multe latente, si diversitatea ii ajuta sa se descopere. Eu am intalnit astfel de oameni, mai mult in Occident, si erau foarte frumosi, foarte bine actualizati, era o desfatare sa petreci timpul cu ei. Daca au potentialitati, de ce sa nu le dezvolte?
Nu am nimic impotriva sa-si dezvolte potentialul/-rile. Am retineri atunci cand vad ca multe din dezvoltarile lor sunt in directia (sau sub forma) unor mode. Desi fac exact acelasi lucru, mai rar vezi discutii din astea de dezvoltare personala la oameni care: invata doua limbi straine peste alea pe care le cunosc deja, inoata de doua-trei ori pe saptamana, citesc literautura pe rupte, invata sa picteze, invata bucataria romaneasca sau poate provensala ... Observi diferentele. Unii pot face asta chiar fara sa-si dea seama prea bine.