Sa zicem Acu, cred ca mi-ar trebui 100.000 de euro. Desi sa-i am nu stiu ce m-as face cu ei. Dar am nevoie de independenta financiara.Cat tine adaptarea asta?
Ahhhhh, eu am gresit ca amn scris am rapidelea./ NU imi spune ca m-ar iubi. Insa imi aduce flori, asta dupa ce intr-o zi mi-am luat un buchet de vreo 24 de trandafiri.....fura prinsi de gheata si i-a dat la 2 euro. Bucurie de o zi, ca a doua zi au cazut , dar am tot zis cat imi plac si de acum imi aduce.
Cu calatoriile, pai nu imi doresc sa merg singura. In Praga merg singura, dar el imi va suporta cheltuiala, care este totusi decontata la finalul workshopului.
Toata ziua de munceste, vorba aia cate 15 ore, iar ma simt singura. Nu imi plac prietenii lui emigranti, unii duc in tara inclusiv hartie igienica (),desi gasesti la aceeasi calitate chiar mai ieftin in tara. Nu imi explic gestul asta si ma dispera)
Nu cred ca mi-ar interzice sa lucrez, dar spune ca e mai bine sa am timp de scoala si de casa/mine..... Va trebui sa fac ceva, ca nu vreau sa dau socoteala de cate ori as vrea un parfum. NU ii dispretuiesc pe cei care is acolo, dar nu pot fi incantata.
Insa, acum, cu adaptarea, faza ca nu am nici o idee cu ce manca un doctorat, numai la munca nu mi-a stat.
Pierd cumva controlul....imi aluneca totul de sub picioare uneori.
Bun.....tara noua, prieten, doctorat, ok .....munca inca yok, ma simt cam inutila.
Poate ca imi arata ca ma iubeste, tin la el, nu as vrea sa-l pierd. Acuma iubirea....pai de unde sa stiu eu asta? Am iubit carncen si mi-am luat-o crancen. Culmea e ca nici nu stiu de ce. In fine, ma dezvolt.
Hyohko a scris:Dar de ce nu esti multumita de el?
Oare nu stii sa fii recunoscatoare?
Oare imaginarul tau romantic vrea mai mult mereu?
Daca iti termini doctoratul, vei avea un viitor frumos.
Este timp pentru toate in viata ta, eu asa vad, dar tu parca visezi la ceva ce te depaseste...
Daca barbatul asta al tau nu iti aduce flori doar ca sa te manipuleze... iar dupa casatorie sa isi scoata partea rea la inaintare... atunci e un barbat sanatos la cap, muncitor si atent cu tine, mai rar asa ceva in vremurile astea moderne.
Is multumita si recunoscatoare lui. Il si iubesc in felul meu, incercand sa il las liber cat de mult. Daca o sa vada (deja stie ca plang usor) cat is de slaba, o sa ma simt rusinata. Cred ca este o personaliatate de vreo 4 - 5 ori mai puternica decat mine.
Sper sa termin doctoratul si dupa aia, insa nu stiu unde as avea viitorul ala frumos.
Nu mi-a propus niciodata casatoria, poate is eu cea pistonatoare in perspectiva celor 33 de ani ai mei, nu stiu daca ulterior isi va scoate vreo faza la inaintare. Suntem intr-un echilibru fragil. Sau am face amandoi sa mearga. Momentan ii invidiat de ceilalti ca e curat , are mancare facuta si are sotia acasa....
Imi place ca seara e dragatos, desi nu prea poti povesti multe cu el.....de atata munca adoarme. Si atunci ma simt aiurea si inutila.
Imi este teama si jena si tot sa discut astea, eu fac doctorat si uneori ma intreaba despre ce ii studiul ala al tau, ca ma intreaba patronul austriac la munca si nu am stiut sa zic...uita de multe ori. Oarecum, nu stiu despre ce e studiul....despre cum sa traim noi doi???
Bun, in fine, tin mult la el, nu as putea niciodata sa-l parasesc, daca m-ar parasi ar trebui sa o accept.
Dar din toata inima luptam/lupt sa mearga.
Vorbeste fffff putin pt o sagetatoare. El este pesti. Nici acolo nu ne potrivim....
In concluzIe mersi ca mi-ai reamintit, stam ok cu dezvoltarea, de iubit iubim ca la 33 de ani. Iubire amestec de indoieli/pasiune/ stress/lipsa de pasiune...stiu si eu. Nu mai este vedere din aceea ca iti sta inima in loc, dar esti constient de ceea ce simti. Este iubirea constienta, cu care nu ma pot obisnui.


