My story..

@ nu_vreau

Mai repet odata si inchei. Nu aveti de unde sa stiti.

Va este usor sa emiteti termeni de genul ''compromis''.

Moartea nu e un compromis.

Dar avand in vedere ca nu viata dumneavoastra e in pericol, e foarte usor de evaluat la rece.

Nu stiti ce gol lasa avortul in viata cuiva si cum da peste cap psihicul cuiva.

Banii vin si trec, barbatii vin si trec. Copiii nu.

Credeti ca isi va rezolva problemele in modul asta? Compromis pentru ce, pentru o viata mai buna? De ce presupuneti neaparat ca o va avea, daca renunta la copil? Greutati va avea oricum, perioade bune si proaste. Asta presupune existenta umana si nimeni nu e scutit. Diferenta consta in a avea pentru cine sa lupti ca sa treci peste ele. Nu e singura pe lume din cate inteleg. Facultatea se poate relua, se poate face la fara frecventa; solutii exista, trebuie doar gandite. Mortii inapoi nu vin, cand va fi situatia financiara mai buna si vor incepe gandurile de genul cum ar fi sa fie langa mine.

Nu a spus ca ar muri de foame sau ca ar avea o situatie proasta, ci ca nu e pregatita dpdv psihic. Dar viata rareori ne da timp sa ne pregatim pentru ceva. Invatam din mers. Nu stiu daca va este familiar sindromul post-avort. Cititi cate ceva despre asta si va veti da seama ca avortul deseori distruge doua vieti, nu una. Nu stiu de ce presupuneti ca ii va fi mai bine cu vina de a fi luat o viata si cu dorul de cineva care a murit si nu se mai intoarce.

Stau si ma gandesc ca suntem crescuti in spiritul de a ne zbate pentru tot felul de orgolii si ambitii, dar nu de a lupta pentru ce conteaza cu adevarat.

nu vreau a scris:

Finnian, daca ma intrebi, las ceasca de cafea din mana, si iti raspund, ca sa ai o viata inainte fara perspective pentru tine si pentru copilul tau e o idee proasta

Copiii nu au nici o vina si au tot dreptul sa se nasca; nimeni nu le poate interzice asta; nici macar divinitatea.

Naeema a scris:

Iar pentru Alexandra, sa faca o facultate si sa creasca un copil la varsta ei mai, ales in Romania actuala, e un munte mult prea inalt ce o sfatuiesti sa escaladeze.

fantastic!

Alessandra_Maria a scris:

Atat timp cat esti sigura ca nu il vrei, ca nu ai ce sa ii oferi si ca nu esti pregatita sa iti sacrifici viata pentru un copil, din punctul meu de vedere, faci o alegere inteleapta.

Decat sa te chinui si tu, sa chinui si copilul, atunci mai bine il faci cand te simti pregatita.

E corpul tau, e viata ta, nu lasa pe nimeni sa-ti spuna ce sa faci, pentru ca nimeni altcineva nu-si sacrifica viata sa creasca si sa educe copilul tau, nimeni altcineva nu o sa vina sa-ti cumpere lapte, pampers etc.

Din cate spui, tatal nu o sa-si asume responsabilitatea, nu e treaba mea daca alegi sa ii spui ca esti insarcinata sau nu, dar probabil ai putea spune ce decizie te-ai hotarat sa iei, nu ca sa ii ceri permisiunea ci ca sa stii tu ca nu ai facut totul pe ascuns(daca are vreo importanta pentru tine treaba asta)

Buleala, copii nu se nasc din ceruri, ci din oameni. Oamenii au dreptul sa decida ce se va intampla cu viata lor. Si o si fac! (dupa cum bine vezi) Asta in ritm alert si zilnic.

Am vorbit cu femei care au avortat (nu e vorba de copii ai mei), so Finnian, nu mai tot repeta ca eu nu stiu nimic. Nu e asa tragedie de sa iti rastoarne viata invers. Asemenea bau-bau circula prin biserici, ca daca nu asculti de nu-stiu-ce, vine nu-stiu-cine si te manca la cina cu spanac. Omul are dreptul sa decida. Si e bine ca e asa. Eu nu sunt pro avort, ci pro libertate. Fiecare sa poata decide ce se intampla cu el.

nu vreau a scris:

Buleala, copii nu se nasc din ceruri, ci din oameni. Oamenii au dreptul sa decida ce se va intampla cu viata lor. Si o si fac! (dupa cum bine vezi) Asta in ritm alert si zilnic.

tocmai: ce bine ai spus-o!

nu-i viata lor acel copil!

asa ca nu prea pot ce face cu viata altora; este o crima, indiferent cum ai privi-o.

ucizi, provocand un avort!

Finnian a scris:

La teorie suntem buni cu totii. Nu sunteti nici femeie si nici mama asa ca nu aveti cum sa intelegeti. O spun cu tot respectul si fara agresivitate.

Nu este vorba despre puncte de vedere , extremiste sau nu, teorie, discutii, orgolii. Exista o viata care e cat se poate de reala si care ar putea sfarsi in mod tragic. In momentul respectiv, cei care o incurajeaza sa avorteze probabil vor sorbi tacticos o cafea si vor fi multumiti de opinia moderata emisa. Cu suferinta se va alege doar ea, nu cei de aici.

Ai dreptate pana intr-un punct aprerea mea. Intr-adevar, suferinta nu o voi simti,eu ,tu sau restuld e pe blog ci doar ea.Insa,decat sa faci un copil caruia sa nu ai ce sa-i oferi si de care nu esti pregatit sa ai grija mai bine faci avort. Poate parintii ei o vor lasa sa se descurce singura,sa-si gaseasca o slujba sa-si creasca copilul.Sunt multi oamnei care gandesc asa.Atunci ce ar face? Poate e putin extremist puntcul meu de vedere si nici un parintie nu ar fi asa inum,insa vorbim ipotetic.

Si eu cunosc femei care au facut avorturi pentru ca nu erau sub nici o forma din nici un punct de vedere pregatite sa aiba copii la vremea respectiva. Nu au regrete, ba dimpotriva, sunt impacate cu gandul ca pe atunci au luat decizia potrivita circumstantelor. Nici in depresii si drame nu au dat-o. Nu simt nevoia sa se justifice nimanui pentru deciziile lor. Azi au cariere si familie. Au avut copii cand au vrut ele, cand au fost pregatite, nu cand li sa rupt prezervativul sau uitat pastila.

Nu stiu de ce e atat de greu de inteles ca totul se poate drege pe parcurs - bani, scoala, cariera, relatie. Numai moartea e ceva ireversibil.

Mi se pare anapoda sa presupunem ca fiecare femeie care s-a speriat la inceput a ajuns o mama lamentabila.

Un om nu e suma cheltuielilor facute pentru a il creste.

Cand ajungem sa gandim asa, deja traim in lumea pe care o meritam.

Alessandra_Maria, citeste despre sindromul post-avort. Documenteaza-te bine in legatura cu ce vrei sa faci.

Citeste marturii ale unor femei care au ales sa avorteze sau sa pastreze copilul. Te vei convinge singura care regreta si care nu.

Poti primi sprijin si consiliere de la anumite organizatii.

Naeema a scris:

. Au avut copii cand au vrut ele, cand au fost pregatite, nu cand li sa rupt prezervativul sau uitat pastila.

Bine punctat. Daca era casatorita si se rupea rprezervativul,nimic de comentat.Faci copilul.Insa cand asta se itnampla dupa o relatie pasagera si pe tatal copilului nu te poti baza...se complcia lucrurile

Finnian a scris:

Nu stiu de ce e atat de greu de inteles ca totul se poate drege pe parcurs - bani, scoala, cariera, relatie. Numai moartea e ceva ireversibil.

bravo!

Bebelusha42 a scris:

Bine punctat

aiurea punctat!