My story..

lynxul_negru a scris:

Asta pe care ai postat-o aici este poza ta?

Daca da, atunci mai gandeste-te daca vrei sa-ti expui chipul real pe un forum cu necunoscuti, din care nu toti iti vor impartasi ideile si vor fi draguti cu tine. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca mai apare cineva langa tine (despre care nu stim daca si-a dat acordul sa fie expus). Cred ca o minima prevedere ar fi sa folosesti o alta imagine.

Asta e prietenul meu cel mai bun de pe la vreo 5 ani...e de-acord ... dar ok schimb pozaa

Alessandra_Maria a scris:

Nu vreau sa ma gandesc la asta..stiu, dar nu iau in calcul si asta. Nu se poate asa. Eu stiu mentalitatea,probabil unii din voi ma considera o panarama fiindca mi s-a intamplat asta, dar nu am fost cu mai multi baieti,am fost doar cu prietenul meu si mi s-a intamplat din pacate necazul asta.

Nu stiu cat o sa mai ascund asta ,daca luni merg la un control as vrea sa ma si programez fiindca simptomele de sarcina sunt destul de vizibile

Exista si riscul de care vorbeste Fluturel, desi, cu tehnica medicala din clinicile particulare de astazi, el este mult redus.

Nu te mai gandi la cei care te vor considera o panarama. Nu merita, gandeste-te la ce vrei tu si ce ai tu de facut.

Desi am 16 ani, nimic din ce a-si spune acum nu s-ar schimba daca a-si avea mai multi ani.

Nu te judec, nu am de ce, nu pot sa inteleg. Dar pot spune, ca totusi ,trebuie sa faci ceea ce este bine, pentru tine in primul rand. Nu pentru mama, tata, si vecina de la 2.

OK, ai ramas insarcinata exact cand te-ai gandit ca e prea de tot sa ramai . Asta e , acum stiu ca te-ai decis sa faci avort, poate in locul tau a-si face la fel. La 19 ani , ai destule lucruri la care trebuie sa te gandesti. Ce pot sa spun iti urez succes . Si sunt convins ca nu o sa mai faci aceiasi greseala inca odata.

Viata se traieste in ordine cronologica. Nu are rost sa te gandesti ce vei crede sau vrea mai tarziu. Daca acum simti ca asta vrei sa faci, si esti sigura, da-i bataie. Sigur, nu e de minimizat, trebuie sa ai mai mare grija in viitor, avortul nu e o metoda contraceptiva, dar si sa faci copii cand esti total nepregatit, e cel putin inconstient. E un start prost luat, atat pentru parinte, cat si pentru copil, cu mari implicatii pentru viitor. Deci: asa e bine, sa faci ce simti in exact situatia in care esti. Cine incearca sa te impiedice sa iti urmezi decizia, nu iti va da o mana de ajutor la greu, ci vrea doar sa traiesti dupa morala lor proprie.

Trist dar adevarat, vorba aia. Esti intr-o situatie (din cate ne-ai prezentat) in care orice decizie pe care-o iei trebuie sa ti-o asumi (si orice ganduri te-or incerca, mai devreme sai mai tarziu, sa fii puternica si sa-ti spui ca a fost solutia dreapta, la acel moment, pentru toti). Daca ai simtit ca-i decizia corecta atat pentru tine, cat si pentru toti cei implicati,atunci este solutia optima. Asa ca si parerea mea este ca-i ok , in aceasta situatie.

Nu te considera nimeni o panarama.

Insa cred ca daca erai atat de hotarata nu apelai la un forum si ca undeva in subconstient iti doresti sa iti schimbi perspectiva asupra acestei probleme. Poti incepe prin a te intreba daca gandul avortului iti aduce liniste, bucurie sau speranta. Raspunsul il cunosti. Nu iti garanteaza nimeni ca aceasta stare prin care treci acum va disparea vreodata, dupa avort. Dimpotriva, poate deveni mult mai grava, poti ajunge la depresie. Si atunci chiar nu va mai fi nimic de facut. Poti evita toate astea razgandindu-te.

E bine sa te gandesti ca o nenorocire se poate face in 10 minute si e ireversibila. Oricati ani ai regreta dupa aceea, nu poti invia un mort.

Maternitatea nu ai incercat-o, nu stii daca este chiar atat de dificila cum pare, in schimb aceasta tristete o cunosti si risti sa nu te paraseasca. Tu suferi ca si cand deja ai fi facut avortul, dar nu l-ai facut, toata apasarea s-ar putea ridica de pe umerii tai instantaneu daca ai renunta la gandul asta. Orice alte griji ai avea pe urma, nu s-ar putea compara.

E posibil sa iti dai seama peste cativa ani ca de fapt in viata conteaza numai cei de langa noi, iar restul, distractia, hobby-urile, sunt lucruri pasagere.

Prietenii au vietile lor, distractiile trec, si la urma ce ramane? Daca te vei trezi la un moment dat ca astea sunt lucruri goale de sens si nu te implinesc ca persoana?

Cand ai un copil, intr-adevar nu mai dispui de timpul tau ca inainte, dar cu putin ajutor din partea familiei poti sa faci in continuare unele lucruri care iti fac placere. Surpriza vine pentru multe femei cand isi dau seama ca acele lucruri de fapt nu erau importante deloc si ca viata are cu totul alta insemnatate.

Cum iti va fi mai usor pe viitor, sa sarbatoresti an de an o zi de nastere sau sa comemorezi o moarte?

Ce se intampla daca regreti? Il mai poti aduce inapoi?

Daca mai multe femei ar sti cum se face avortul, nu l-ar mai face. Nu iti doresc sa afli cum se face abia dupa ce s-a intamplat.

Nu fugi de maturizare, toti trebuie sa ne maturizam odata. Viata nu va fi niciodata usoara, vei trece prin greutati de tot felul, si in acele perioade conteaza foarte mult sa ai un motiv de a merge inainte. Exista atata lume deprimata care la un moment dat ajunge la concluzia ca nu are pentru ce si pentru cine sa lupte cu greutatile vietii. Te vor macina intrebarile toata viata - cum ar fi aratat, ce nume i-ai fi pus. Nu iti doresc aceasta situatie. Nu e mult mai usor pentru linistea ta sufleteasca sa eviti toate astea?

E alegerea ta daca vrei sa suferi in continuare ca acum, cu aceste ganduri negre, sau sa le arunci la gunoi.

O viata noua este lumina, caldura, speranta, nu aceasta apasare si tristete prin care treci.

Ai discutat cu cineva despre cum este sa fii mama si cate experiente minunate iti aduce? Stiu ca oamenii sunt nervosi, stresati, se plang intruna ca au o viata grea, dar nu cred ca vei auzi o femeie spunand ca regreta un copil. Un avort, da. Analizeaza bine pentru ce renunti la toate aceste bucurii. Merita? Sa dai viata e un privilegiu. Cu ce vei ramane in urma distractiilor de care acum crezi ca nu te poti lipsi? Poti face comparatie?

Esti mai puternica si mai capabila decat crezi. Trebuie doar sa iti dai o sansa.

Eu nu pot decat sa ma rog pentru tine sa vezi lucrurile pe termen lung.

nu vreau a scris:

Viata se traieste in ordine cronologica. Nu are rost sa te gandesti ce vei crede sau vrea mai tarziu.

Ba are, pentru ca a lua o viata este un lucru ireparabil.

si sa nu fii dorit cand te nasti nu e de dorit

Finnian a scris:

Regret, nu iti impartasesc puntul de vedere. E extremist. Viata ne obliga de multe ori la compromisuri. In multe situatii greu distingi ce e bine si ce e rau. Numai cel in cauza vede intreg spectrul de implicatii, numai el stie cu adevarat ce simte. Si decat o viata fara sanse, si pentru copil, si pentru parinte, mai bine te gandesti de doua ori. Sa te arunci cu capul inainte, e in orice caz o idee proasta. Treaba asta, asa o percep, ca a fost o greseala, si natura isi cere tributul. Norocul nostru e ca traim intr-o epoca in care putem intr-o oarecare masura, negocia. Sa recomanzi pastrarea unui copil no matter what, mi se pare gresit.

Ma opresc aici, prea mare filosofie nu sunt dispus sa fac din asta.

Teoria nu coincide cu realitatea. Nu stiu pe nimeni care sa isi regrete copilul. Multora le e teama la inceput, este firesc, uneori le apuca ganduri din astea. Dar imediat ce vezi copilul uiti de tot, si de durerile nasterii prin care tocmai ai trecut, si de greutatile care vor urma pe parcurs.

Este firesc sa te temi de ceva ce nu cunosti.

De asta e bine sa vorbeasca si cu persoane care au trecut prin asta, sa vada ca e greu dar nu imposibil.

Copilul nu se poate apara. El in momentul asta exista, creste, dar atata lume il considera o nulitate, ceva dispensabil, si ii pune gand rau.

Nimic nu e mai trist decat asta...

Unii decid sa faca avort altii decid sa il dea spre un centru de plasament Finnian