florycik_sweet a scris:
Pai pe bune baiatul acesta pentru mine este ca o obsesie
In sfarsit, ai zis ceva care este marele adevar in toata sharada asta a ta: e o obsesie, nu iubire si daca se stie un lucru pe lumea asta, acela este ca de obsesii greu scapam. Cu cat obiectul obsesiei este in afara controlului nostru cu atat mai mult ne obsedeaza.
Tu il vrei asa mult tocmai pentru faptul ca el nu te vrea asa de mult incat sa renunte la altele. Pentru tine, daca ar renunta la altele ar fi cea mai mare lauda adusa orgoliului tau de fata, dat fiind ca tu ai fost aceea care i-ai pus lui capacul. Adevarat ? Te-ai simti de milioane. Deocamdata te simti de parca nu esti vrednica de atentia si devotiunea lui totala, neimpartita cu altele si de aia te dai de ceasul mortii sa-l faci cumva sa te vrea numai si numai pe tine.
Nu vei resusi sa-l faci. Ori o face el de la sine ca vrea el, ca asa simte, ori nu.
florycik_sweet a scris:
AUZI,TU VORBESTI! Dar daca ai fi in locul meu,nu cred ca ti-ar fi asa de usor sa renunti la ceva la care tii...si multe altele,poate candva ai trecut si tu prin asa ceva...
Nu, nu am trecut niciodata prin asa ceva si daca asa ceva mi s-ar intampla actualmente, respectivul meu actual ar primi o ciubota intre bucile curului si afara pe usa. Dar asta probabil pentru ca am 36 de ani, nu 14 si respectul de sine e constientizat bine la varsta asta. El nu trece pe locul doi nici chiar in fata iubirii. 
Da ! Eu vorbesc. 