dan-marius a scris:Nasa ta e demna de admirat, insa nu pot sa nu ma intreb in ce masura veselia si buna ei dispozitie era o masca. Sau poate era genul de persoana optimista.
nasul meu a murit acum cativa ani, iar nasa a murit la un an dupa nasul
nasa era probabil din fire optimista, dar isi gasea un sprijin important in fiul ei si in nepota...
a avut de ales, caci putea sa sa-l interneze pe nasu intr-o institutie, dar a preferat sa il ingrijeasca ea acasa (a fost infirmiera inainte de accidentul vascular al sotului ei)
dar si nasul si-a dus crucea cu optimism: nu putea sa vorbeasca, nici nu-si misca partea dreapta, dar nasa intelegea tot ce voia el sa spuna prin gesturi - aveau un bun sistem de comunicare -, dar si tata reusea sa poarte un dialog cu nasul - mai ales pe teme de fotbal
cam asta ar inseamna sa ne ducem crucea pana la capat
treci prin anumite momente care iti marcheaza definitiv viata, dar o faci decent si cu responsabililtate - si astfel de momente poti intalni chiar zilnic
dar nu toti oamenii se raporteaza in mod direct la Isus cand vorbesc despre cruce (nasii mei au facut parte din structurile comuniste care le-au inoculat un ateism rezistent...), chiar daca este vorba de crucea din perspectiva crestina