Început de Enya_Enya, Joi 13 oct 2011 · 97 răspunsuri · 9.861 vizualizări
Ea. a scris:il trimiti cu copiii cu care poate avea INTERESE COMUNE . asa am stat si eu singura si cand am iesit la 19 ani in lume intr-un oras plin de oameni am facut numai greseli . de aia e bine sa stai in lume nu in afara ei . dupa ce afli cum merg treburile iti poti selecta oamenii si anturajele .dar sa stai singur cuc sau numai cu un om izolat mi se pare absurd
NIMENI nu se izoleaza in asa masura in care crezi tu. You know what I mean...
nu vreau a scris:NIMENI nu se izoleaza in asa masura in care crezi tu. You know what I mean...
cum crezi ca o sa se descurce fata in viata ? stand intre patru pereti deprimata? NU . trebuie sa vada ca sunt si altii ca ea si sa socializeze . depresiile trec rapid. e nevoia de apartenenta la un grup . de interactiune sociala
stupid_me a scris:Una este sa inveti ca pe viitor sa nu mai gresesti intr-o anumita directie, si alta este sa depasesti cu adevarat greselile din trecut.
De ce esti tu nemultumita de tine? Ce consideri ca ar trebui sa faci si nu reusesti?
Consider ca pur si simplu nu am puterea necesara pentru a trece prin ceea ce ma asteapta in viitor...asta pentru ca nu traiesc prezentul
Enya_Enya a scris:Consider ca pur si simplu nu am puterea necesara pentru a trece prin ceea ce ma asteapta in viitor...asta pentru ca nu traiesc prezentul
In primul rand, eu am impresia ca tu nu traiesti prezentul tocmai pentru ca nu ai incheiat socotelile cu trecutul.
Am impresia ca tu traiesti in lupta-dreapta, pentru ca nu ai ajuns la nivelul in care sa accepti ca ai fost cum ai fost. Gandeai cum gandeai. Actionai cum ai actionat.
As mai deduce si faptul ca te scarbeste slabiciunea ta in ceea ce priveste parerea celorlalti in raport cu tine, ca ai recunoscut-o sau nu vreodata fata de tine insati.
Probabil ca ai fost perseverenta mereu si constincioasa de felul tau, dar in acelasi timp ai asteptat confirmarile celorlalti..cum ca e ok ce faci, cum faci, cat faci.
Posibil ca nedandu-ti seama de acest aspect, sa fi ajuns in momentul in care, tu emitand inspre altii nevoia de a fi confirmata, si ei neintelegand si neperceptand informatia ta..sa fii ajuns in punctul in care ambitia te facea sa dai in gol. Adica, sa muncesti f mult, si sa fii tot mai putin multumita de tine...tocmai pentru ca nu primeai din exterior confirmarea cu , virgula, care te obisnuisesi in trecut. Si care iti crease un laitmotiv in perceptia ta de esec sau rezultat.
Sau am inteles eu gresit cand vreau sa explic ca tu in momentul de fata . oricat ai munci si ai face si desface, nu esti multumita de rezultat?
Trebuie sa intelegi lucrurile acestea ca sa te eliberezi. Si daca m-am inselat si am denaturat 'povestea' ta, sa ma ierti..dar voiam sa iti arat ca de aici ar fi sanatos sa incepi dezbaterea ta cu tine insati - de la cauza.
Caci de acolo efectul..efectele..vesnica nemultumire - care posibil ca in cazul tau sa fie oarecum cronicizata.
Editat Vin 14 oct 2011 02:14
Sau am inteles eu gresit cand vreau sa explic ca tu in momentul de fata . oricat ai munci si ai face si desface, nu esti multumita de rezultat?
Sunt multumita de rezultat,insa ma tem de urmatoarele etape ale vietii.
si mie mi-e teama de ale mele . etape . dar trebuie sa ne facem curaj . dincolo de frica ne asteapta multe lucruri
Enya_Enya a scris:Sunt multumita de rezultat,insa ma tem de urmatoarele etape ale vietii.
Te preseaza ceva sau cineva sa ai anumite performante? Ca altfel... gandeste-te ca poti face ce vrei, si nu ai motive de ingrijorare. Ia viata cum vine, traieste clipa, ziua, si nu lasa teama sa te paralizeze.
Hormonii.
Xanax. Suntem 3 deja care il recomanda. 
Nota 10 pentru explicatia artistica, poetica, literara. Sa fie asta o trasatura tipica adolescenta sau a celor deprimati ? Devin creativi in proza ? 
Editat Vin 14 oct 2011 02:53
Sunt multumita de rezultat,insa ma tem de urmatoarele etape ale vietii.
Daca ai fi cu adevarat multumita de rezultat, intai ti-ai lasa putin timp sa te bucuri de el..nu ai sari imediat cu gandul la 'urmatoarea etapa'.
Poate ca iti e greu sa intelegi, dar asta dovedeste exact ce spuneam. Faptul ca dai in gol.
Nu mai insist. Acum stiu care e in fond problema ta, ramane sa incepi tu sa realizezi asta. Spre binele tau.
Enya_Enya a scris:Problema e ca am ajuns cum nu-mi imaginam vreodata...aparent nu ar trebui sa fiu asa,ar trebui sa ma bucur de realizarile mele ca orice om normal,insa intotdeauna m-am subestimat.Lucrul acesta cu subestimatul,cred ca mi se trage de undeva din copilarie:(
Ah, e clar, ce Xanax frate. Nu ai prieten si nici nu esti indragostita. De aici ti se trage.
Zambeste primului venit si vei vedea ce se intampla. ;) :flowers: