Buna!Astazi,acompaniata de starea de tristete care in ultimii 3 ani tot apare in viata mea,am simtit nevoia sa astern cateva randuri prin intermediul carora sa pot transmite ceea ce se ascunde in sufletul meu...Nu-mi pot explica de unde provin aceste trairi,care ma fac sa ma simt atat de rau..
"Sufletul meu e trist caci e bolnav si plin de muguri de chin...Durerea imi sfasie inima si intr-o clipa numai simt nimic..Ma ridic si o iau de la inceput...Si iar cad...si cad...in groapa suferintei...Si vreau sa ma inalt la ceruri,dar radacinile infipte adanc in acest pamant nu ma lasa...Straduinta mea e in zadar...Stiu ca totusi nu sunt singura si asta imi da speranta...Cineva nu ma lasa sa mor...zambesc.Mi-e frica de tot,mi-e frica...Sufletul meu,sarmanul,sta speriat intr-un colt...Ma intreb oare ce am?De ce nu ma intelege mama mea,de ce nu ma intelege lumea?".
Cateva pareri,va rog :cry:


Am inteles...