Momente de tristete

da vbiti pe termeni mai simpli . nu asa de stiintifici . enya oamenii sunt diferiti . iesi in lume!

Enya_Enya a scris:

evit oarecum oamenii din jurul meu...

Si eu, foarte des; pana aici nu e nimic rau... daca reusesti sa te simti bine cu tine... Personal nu sustin ca "normal" inseamna sa fii un monstru de societate. Ideea e sa reusesti sa iti controlezi starile rele, si daca se poate sa ai un om langa tine - vine si asta, dar e preferabil sa scapi de treaba asta prin forte proprii, nu depinzand de cineva.

Enya_Enya a scris:

a..evit oarecum oamenii din jurul meu...

de ce te temi tu in fond?

de faptul ca ai fi etichetata ca si o 'ciudata'?

nu mai evita oamenii

Ea. a scris:

nu mai evita oamenii

Ba da!

Hai, tu, ca nu asta e important! Oamenii te pot si scoate din minti, la o adica!

Ea. a scris:

nu mai evita oamenii

Pai e alegerea fiecaruia. De multe ori fericirea o poti gasi doar departe de ei, unde e liniste si pace. Problema e ca nu toti isi doresc asta. Multi au nevoie de oameni dar nu se simt in stare sa se aproprie de ei. Acestia trebuie incurajati.

Cei care se simt bine singuri...nu au nevoie de oameni.

Typhon a scris:

Empatia e o boala grea. Distruge vieti daca nu e folosita gresit. De-asta nimeni nu se baga la inaintare cu ea. Nu e recomandat sa astepti intelegerea oamenilor si dragostea lor. Cauta sa te autocunosti, si sa iubesti tu. Asa te vei vindeca. Cand avem asteptari, viata nu ofera niciodata nimic. Pentru ca nu aceasta e atitudinea corecta.

Starile pe care le experimentezi iti spun tie ca ceva nu merge bine in viata ta. Poate ca nu asa iti doresti in adanc sa fii, poate ca te imaginai altfel decat ai ajuns. Trebuie sa analizezi starile astea si sa cugeti atent la ceea ce iti doresti de la tine. Daca stii exact ce anume, vei vedea ca iti vor disparea orice asteptari de la cei din jur. Atunci cand viata nu e tocmai asa cum ne dorim, si nu stim ce sa facem sa o imbunatatim, visam la altii sa vina sa ne dea idei, dar nu merge niciodata asa :)

Iti trebuie curaj si responsabilitate pentru a-ti lua viata in maini, si sa decizi daca fericirea e ceva ce se merita in schimbul efortului pe care trebuie sa-l depui.

Problema e ca am ajuns cum nu-mi imaginam vreodata...aparent nu ar trebui sa fiu asa,ar trebui sa ma bucur de realizarile mele ca orice om normal,insa intotdeauna m-am subestimat.Lucrul acesta cu subestimatul,cred ca mi se trage de undeva din copilarie:(

nu vreau a scris:

cand oamenii nu iti sunt pe plac si stai prea mult timp izolat e o mica problema .

Enya_Enya a scris:

Problema e ca am ajuns cum nu-mi imaginam vreodata...aparent nu ar trebui sa fiu asa,ar trebui sa ma bucur de realizarile mele ca orice om normal,insa intotdeauna m-am subestimat.Lucrul acesta cu subestimatul,cred ca mi se trage de undeva din copilarie:(

Foarte important ca ai realizat asta! Invata de la toti loserii din jur, uita-te cata incredere au in ei! In fond, nu trebuie sa ajungi sa te supraestimezi, ci trebuie sa ai o relatie corecta cu tine insati.

Enya_Enya a scris:

Problema e ca am ajuns cum nu-mi imaginam vreodata...aparent nu ar trebui sa fiu asa,ar trebui sa ma bucur de realizarile mele ca orice om normal,insa intotdeauna m-am subestimat.Lucrul acesta cu subestimatul,cred ca mi se trage de undeva din copilarie:(

Stiu ca e tentant sa dam vina pe copilarie si evenimente traumatizante, dar iti spun sincer ca ele nu au un rol major decat daca noi le hranim cu energia noastra, dandu-le crezare.

Schimbarea poate surveni oricand, nu trebuie sa fim sclavii trecutului doar pentru ca avem o conceptie eronata despre noi insine. Trecutul exista doar in imaginatia noastra, schimband perceptia despre el, schimbi si modul in care privesti acum prezentul.

Trebuie sa iti dai seama de ce te subestimezi cu adevarat. Ce anume simti ca iti lipseste ? Ai spus ca singura nu esti. Ai spus ca ai ajuns cum nu iti imaginai. Cauta in tine si vezi ce anume iti lipseste. De multe ori nu prea ne lipseste nimic, doar ca suferinta e o simpla obisnuinta, deprinsa din trecut :)

De-asta e buna constientizarea. :)

Inca ceva, nu exista suferinta, doar atitudine de viata gresita, sau dorinte si asteptari prost directionate.

Omul e facut sa fie fericit si implinit. Trebuie doar sa cauti factorii care-ti dau echilibrul asta peste cap.