Bydy a scris:mirelutza,cred ca ai intels putin gresit ce a postat Her. Eu nu cred ca s-a referit la femeile materialiste.... ci la cum iti "netezeste" o anumita sit financiara,drumul catre inima unei femei...pt ca da,suntem femei si avem nevoie SI de protectie.Nu este mai placut sa stii ca,daca maine ramai fara serviciu,exista un sot pe care te poti baza?Asta nu inseaman ca esti materialista!

Exact! Asta am dorit sa exprim.
Nu ma intereseaza femeile materialiste.
Si asta tocmai imi aduce aminte de o poveste...Eram singur intr-o perioada. Sa nu intelegeti gresit, am avut si am o multime de prietene dar atunci aveam nevoie de o...iubita. Una din prietenele mele s-a oferit sa-mi prezinte o cunostinta de-a ei care era in acel moment singura. In fine, eu m-am cam impotrivit, pentru ca nu cred in "facutul de cunostiinta". Dar prietena mea si-a impus punctul de vedere si iata-ma imbracat mumos gata de...marketare.
In fine, ne intalnim la un bar, stam noi ce stam de vorba, mai bem cate si ceva si, la un moment dat, prietena mea da sa plece ca sa ne lase singuri (ea venind cu fratele ei, care imi era coleg). Ca sa fiu onest, nu prea imi placea fatuca. Arata bine ca si femeie, nu extraordinar, dar in standarde. A venit imbracata intr-o tinuta pe care as caracteriza-o ca fiind business de seara (era intr-adevar seara). Problema mea era ca avea un aer de "pretioasa" si nici macar nu era natural, pentru ca unora le sta bine acest aer. Observand-o si mai atent am avut impreisa, extrem de neplacuta, de un aer de rapacitate. Nu imi vorbea decat de ce are ea acasa si cat tine ea la obiectele de firma, etc. Am zis sa nu ma las influentat de o prima parere care nu avea nici un fundament logic, fiind doar o intuitie...
Si eu sunt un tip destul de umblat, iar in seara aceea eram imbracat sport (ma duceam la o intalnire de placere nu de afaceri!). Poate ca tinuta era "usurica" dar tot ce aveam pe mine era de calitate, nu turcisme sau chinezisme. Spun asta ca se uita la mine ca si cum as fi fost un mic tzaranus venit pentru prima data in Capitala, iar ea ma culesese din Autogara Rahova si ma invitase la Hilton. Nu stiu de ce, dar eu m-am trezit jucand acest rol perfect, poate ca am vrut sa vad unde vrea sa aunga sau poate pur si simplu de curiozitate am reactionat asa...
A inceput sa-mi povesteasca de fostul ei prieten, subliniind cat de urat s-a purtat cu ea si cum nu intelegea nevoile ei de confort si aspiratiile ei sociale. In clipa aia, oricat am vrut sa-mi scot din cap ideile preconcepute despre ea, nu am mai putut, iar o impresie de adanca antipatie incepea sa se contureze. Desi fusesem atent si pana atunci am devenit si mai atent daca acest lucru este posibil (imaginati-va cat de atenti de deveniti cand realizati ca sunteti intr-un camp minat). Am inceput sa o studiez ca pe o insecta rara: fiecare gest, fiecare cuvant era analizat si clasificat in vederea unei concluzii finale.
Politicos, am lasat-o sa se desfasoare. Intr-un final a sfarsit si am intrebat-o daca doreste sa o conduc acasa. Era nehotarata, nu prea stia ce sa-mi raspunda, dar pentru ca sa umple golul de comunicare (eu ma uitam adanc in ochii ei asteptand un rapuns ferm de da sau nu) a consimtit. Apoi m-a intrebat candid unde mi-am parcat masina. Va dau cuvantul meu de onoare ca daca as fi dat frau primului impluls o faceam bucati, atunci, pe loc. Am strans din dinti spunandu-i candid, cu o fata de inger, ca nu am masina. Nu ai masina? a intrebat ea stupefiata. Crezand ca sunt surd sau poate dorind sa ma umileasca a repetat Cum, chiar nu ai o masina? Nu, nu am. Vezi tu, parintii mei sunt de moda veche si nu pot sa le scot din cap credinta lor profunda in faptul ca plimbarea pe jos face bine la sanatate. Drept urmare s-au impotirvit ca sa imi iau o masina...S-a uitat la mine atenta sa vada daca imi bat sau nu joc de ea, dar eram extrem de civilizat si serios, asa ca trebuie sa-si fi spus ca vorbesc absolut serios.
Am condus-o acasa (statea la...nici 200 de m de locul in care ne-am intalnit!!!) si, pe drum, o simteam cum nu isi mai putea stapani nervii. Acceptase sa se intalneasca cu unul mai prejos decat ea!!! Nu pomenesc de anii de scoala in plus sau de educatie, pentru ca banuiesc ca mai prejos decat ea se referea doar la latura materiala...Cand am ajuns in fata scarii brusc mi-a aruncat un la revedere si cu o intoarcere aproape militareasca m-a lasat in strada vorbind singur.
Am avut, chiar in seara aceea, o lunga discutie, si extrem de neplacuta, cu prietene mea...