Sufocarea

Acu' nu vreau sa zic prea multe, ca vine iar infanteria feminista si-mi face cucuie, dar parca prea exagereaza (ea..mandruta).

Pt. sambata ne programasem o partida de pescuit (cu baetii), si cand i-am spus ca n-am cum s-o iau cu mine s-a bosumflat...si mi-a cam pierit cheful.Unuia dintre camarazii de pescareala,nevasta-sa ii ureaza "succes la pescuit", de cate ori n-o ia cu el.Pt. pescari e de rau si o face intentionat.

@Anna 84: S-o stresez... nu-i genul meu si nu mi-ar iesi,mai ales daca m-as forta.

@S.R.: o cunosc din liceu (am fost colegi,ea cu doi ani mai mare) Pe atunci eu o curtam,dar cu alte intentii.N-am avut vreo relatie.

Ne-am mai intersectat acum 10 ani cand m-am asociat cu barbata-sau de atunci, si mi-au tras o teapa de a trebuit s-o iau de la inceput.Dar n-am remuscari (chiar deloc).

Are si o fetita adorabila de 6 ani.E de-o inteligenta mult peste medie.I-am spus ca nu-i nici un impediment...ba chiar ma bucur ca-i un copil asa de reusit, si bine educat.Ea a deschis discutia.

Este o mama devotata si respectata (incidentul cu teapa nefiind intenia ei).Nu are probleme materiale sau de alt fel.Eu n-am observat.

Am nevoie de parerile voastre ca sa fac o sinteza pt. ca n-am degand sa ma despart.Vreau sa corectez la ea doar aspectul acesta ca ma cam innebuneste.Azi am primit trei SMS-uri, doar unul fiind obiectiv.

Mi-e frica sa nu aiba dreptate Amarena, ca oamenii nu prea se mai schimba la varsta asta.

Nu inteleg de ce nu ii spui. Fara comunicare nu merge nicio relatie.

Faptul ca e o mama buna (desi "devotata" ar putea insemna si ca e sufocanta, hiper-protectiva ca mama) si ca are banii ei si ca nu e neajutorata, nu are nici o legatura cu problemele ei de dependenta emotionala si cu posesivitatea si cu ce pasarele mai are ea.

Faza cu pescuitul e un exemplu ideal pentru ce va deveni ea. Cat aveti de cand va frecventati? O luna? Nu cred. Ia-o de ciuf si zi-i sa-si bage mintile in cap, altfel o sa te dai cu capul de pereti.

Nu stiu ce ti-a trebuit, nu e o idee buna sa te arunci in alte relatii imediat dupa divort, indiferent cum ai iesit din el.

Natural, parerea mea este ca trebuie sa-i spui neaparat starile pe care le simti si sa incercati impreuna rezolvarea acestor provocari. Fara comunicare si lasate lucrurile asa, se poate intampla sa va urati,sa va despartiti, in loc sa fiti prieteni buni, iubiti si cu o viata frumoasa de cuplu. Daca nu se schimba nimic dupa comunicarile sincere dintre voi, atunci nu sunteti compatibili nici fizic-energetic, nici psihic-mental, nici spiritual, sa zicem asa.

Binladila a scris:

si cand i-am spus ca n-am cum s-o iau cu mine s-a bosumflat

Stiam ca asta urmeaza. Surplusul de afectiune, refuzat de tine, se transforma in reprosuri, frustrari, cicaleala. Eu zic ca se poate educa cu iubire, rabdare, dialog, dar si fermitate. Pune-te si in locul ei! Nu ii convine nici ei sa piara singura. Un om inteligent intelege pana la urma ca exagereaza, si o lasa mai moale. Poate ca nu o sa o schimbi detot, dar in mare parte, astfel incat sa fie rezonabil pentru amandoi. :)

@Amarena:

Ia-o de ciuf si zi-i sa-si bage mintile in cap, altfel o sa te dai cu capul de pereti.

@Nu_vreau:

Eu zic ca se poate educa cu iubire, rabdare, dialog, dar si fermitate.

Pai, nu prea ma pricep.Eu ca sa pot vorbi mai autoritar cu o femeie trebuie sa beau vartos si dupa aia mi se "limba plimba-n gura", si nici cuvintele nu mi le mai gasesc si renunt.

Cu fosta sotie inca n-am purtat o discutie sa lamurim problema .Eu am incercat de trei ori (eram chiar treaz),dar m-a repezit si am renuntat.Ea abia acu' ma cauta dar nu mai am chef eu si o evit.

Nu stiu ce ti-a trebuit, nu e o idee buna sa te arunci in alte relatii imediat dupa divort, indiferent cum ai iesit din el.

Nu prea pot sa stau singur mult timp.Parca ma si vedeam de sarbatori cu o sticla de palinca, asistand la bucuria altora...la televizor sau pe 'net.Ma cam ia cu fiori.

@Strutela:

Nu inteleg de ce nu ii spui. Fara comunicare nu merge nicio relatie.

Am vrut, dar am ajuns sa-i spun ca vreau cartofi prajiti."M-a deturnat"!

Cred ca voi pregati bine terenul inainte si-mi voi lua "inima-n dinti" si-i voi spune.Dar daca incepe sa planga m-a terminat, mai ales ca trece printr-o situatie dificila. (si ea a terminat de curand o relatie, iar eu inca nu i-am spus ca n-am divortat).Si fosta sotie a inceput sa ma caute la birou...parca si vad cum trebuie sa fac prezentarile..."ea e sotia mea......facdis.

Sunt la randul meu dependenta emotional dupa cum o descrii si tu pe mandra ta, doar ca eu ceva mai putin (sau poate doar imi cenzurez reactiile). La mine ar functiona - si a functionat - sa mi se administreze tratamentul asta. Dupa o portie de sufocare din asta afectiva, am simtit intr-un final ca ma vrea si el cat il vreau si eu, si de asemenea ca am nevoie de spatiu. De fapt a fost oarecum un criteriu in alegerea partenerilor, in trecut. Ii alegeam pe aia care pareau picati in freza cand ma vedeau. Cred ca si in prezent mi-ar trece paranoia daca actualul mandru m-ar sufoca un pic o perioada.

Eu banuiesc ca ea are nevoie de mult mai putin decat un om normal, ca sa se simta respinsa. Ai fi uimit sa vezi cam ce dialog interior se poarta in capul unei femei dependente emotional, dupa ceva gen chestia cu pescuitul de sambata. Zic din experienta. E posibil sa isi dea seama ca e deplasata insa ... you can't help it, reactionezi automat. Io m-am simtit naspa doar ca m-am trezit intr-o noapte si iubitul era cu spatele la mine in loc sa fiu la el in brate. Fireste, mi-am dat doua palme (metaforic vorbind) si m-am calmat, dupa doua minute in care am decis ca e absolut firesc sa nu doarma toata noaptea incremenit cu un brat anchilozat intr-o pozitie incomoda.

Binladila a scris:

Pai, nu prea ma pricep.

Tu asa erai si inainte de a te insura, fara OO? Intreb, pentru ca e posibil si sa fi devenit asa datorita relatiei anterioare si asta e motivul pentru care nu e indicat sa incepi alte relatii (ma refer la alea serioase) pana nu ai redevenit tu, cel dinainte de relatia esuata. Dupa divort tre sa ai o perioada de "convalescenta", ca alt cuvant nu imi vine, ca sa-ti revii la "normal".

Daca nu iei problema in mana, nu te vad bine.

Nu stiu cate OO am, dar e posibil sa fi lasat senzatia gresita ca sunt sub papucul muierii.Nu e chiar asa.Eu doar evit certurile,plecand sau tacand, dar de facut tot ca mine fac, daca nu ajungem la un consens.Nu mi-e frica, dar nu-mi place sa ma cert.

Nevasta-mea chiar se plangea ca o disper cu faza asta, ca-i lasam impresia ca-i dau dreptate tacand, si apoi faceam tot ca mine.

Si daca o va apuca plansul sau ma va intoarce iar la cartofi prajiti, problema tot am degand s-o rezolv.Doar ca nu stiu cum.

O s-o iau vertiginos in mana (problema), dar mi-e ca-i cam devreme sa apara vreo cearta sau vreo tensionare a relatiei. Abia avem vreo doua saptamani (cred).

Azi n-am vrut sa ies cu ea si iar s-a suparat, dar m-astept sa apara acasa.Daca nu, e mai bine, ca poate va deschide ea discutia si mi-e mai usor.

Chiar nu-mi place sa ma cert si sunt si cam necajit ca am avut o discutie cu socra-miu astazi si ma cam dat peste cap.Voi ziceati de mine ca am fost imatur in relatia cu sotia, dar faptul ca ea il trimite pe taica-su sa discute cu mine ce inseamna; nu imaturitate?

Binladila a scris:

Indraznesc iar sa mai deschid un topic (mai am un loc pe tartacuta, fara cucuie de la voi).

Am inceput o noua relatie care e diferita ca intensitate decat precedenta (prea diferita).

In relatia asta noua, draguta asta a mea ma cam asfixiaza cu dorinta ei de atentie (telefoane, mesaje, dorinta de intalniri...) si eu nu-s obisnuit asa.

Ieri mi-am luat o bere (dupa ce m-a despartisem de ea...adica despartirea "de seara" nu definitiva) si bucuros de timpul pe care doream sa-l aloc unui hoby-u, am intrat in casa.Dupa cateva ore m-am trezit cu ea la usa (ii era dor, cica).

Nu scriam, dar faza asta devine repetitiva,acum fiind cam a treia oara.Am incercat sa deschid discutia dar mi-a taiat-o: "Stiu ce vrei sa zici si ai dreptate, dar nu ma-m putut abtine)

Imi place mult mandruta aceasta, dar ma apuca dorul de nevasta-mea cand patesc asa.Ea ma lasa in pace (prea in pace),si parca era mai bine.

Nu vreau sa renunt dar nici nu prea stiu cum sa-i zic, ca nu prea ma lasa sa vorbesc ;ma tot intrerupe si are talentul de a devia discutia si ma zapaceste.Ultima data cand am vrut sa stabilesc ceva important cu ea am stabilit....sa-mi prajeasca niste cartofi,asa de tare m-a zapacit.Mi-am dat seama dupa ce a plecat.Un ajutor de pe la veteranii dragostei (si nu doar) mi-ar prinde bine.Multumesc

Bucura-te totusi cat tzine - ca pe urma ori va fi raceala generala , ori va fi invers ... rau e cu rau , dar mai rau poate fi ...

dizzy_girl a scris:

In orice relatie exista perioade din astea......dar trec, din pacate (as zice)

Fata e pasionala si tu....

Al Micu a scris:

data viitoare cand te mai intrerupe sa o opresti.