Indraznesc iar sa mai deschid un topic (mai am un loc pe tartacuta, fara cucuie de la voi
).
Am inceput o noua relatie care e diferita ca intensitate decat precedenta (prea diferita).
In relatia asta noua, draguta asta a mea ma cam asfixiaza cu dorinta ei de atentie (telefoane, mesaje, dorinta de intalniri...) si eu nu-s obisnuit asa.
Ieri mi-am luat o bere (dupa ce m-a despartisem de ea...adica despartirea "de seara" nu definitiva) si bucuros de timpul pe care doream sa-l aloc unui hoby-u, am intrat in casa.Dupa cateva ore m-am trezit cu ea la usa (ii era dor, cica
).
Nu scriam, dar faza asta devine repetitiva,acum fiind cam a treia oara.Am incercat sa deschid discutia dar mi-a taiat-o: "Stiu ce vrei sa zici si ai dreptate, dar nu ma-m putut abtine)
Imi place mult mandruta aceasta, dar ma apuca dorul de nevasta-mea cand patesc asa.Ea ma lasa in pace (prea in pace),si parca era mai bine.
Nu vreau sa renunt dar nici nu prea stiu cum sa-i zic, ca nu prea ma lasa sa vorbesc ;ma tot intrerupe si are talentul de a devia discutia si ma zapaceste.Ultima data cand am vrut sa stabilesc ceva important cu ea am stabilit....sa-mi prajeasca niste cartofi,asa de tare m-a zapacit.Mi-am dat seama dupa ce a plecat
.Un ajutor de pe la veteranii dragostei (si nu doar) mi-ar prinde bine.Multumesc




