YasmiSL a scris:
E nevoie de mai multa implicare afectiva, asta se pierde ,datorita pragmatismului exagerat.
Sunt perfect de-acord cu ce spui, si am observat si eu chestia aderarea la pragmatismul. Dar adevarul e ca oamenilor le place sa cante in cor treaba asta, fara sa aiba legatura cu realitatea. Dar daca stau si ma uit, sa ma loveasca cineva in cap si nu imi dau seama care e treaba cu pragmatismul, unde sunt oamenii aia pragmatici. Societatea imi pare ca se risipeste cu tot felul de lucruri ineficiente. Vad birocratie, vad idei inguste, conflicte, orgolii vad tot felul de lucruri pe care oamenii le indeasa sub plapuma pragmatismului. De ce, nu stiu sa spun exact. Cred mai intai a venit instrainarea, dezradacinarea, apoi a venit tendinta asta compulsiva spre depersonalizarea omului. Omul care nu simte ca traieste, trebuie sa se apuce de ceva.
Toti cantam ca suntem pragmatici, dar un om golit de latura sa emotionala, fiind doar o masina, nu e bun de nimic, ca in fond ne chinuim sa ne facem o viata mai buna, nu ne facem o viata mai buna ca sa ne chinuim ( cum e azi). Daca am munci doar ca sa acumulam, da. Dar acumulatul e doar un mijloc, nu un scop, multi fac confuzia asta. Scopul e fericirea ta. Fericirea, intr-un sens mai concret. In fine, poate asa a fost mereu, dar eu acum pot sa imi dau seama de asta.
Intr-un final as spune ca da, e nevoie de mai multa afectiune, datorita tendintei de-a atinge un pragmatism exagerat. Ca nici asta nu se atinge. Tendinta asta e tot efectul aplatizarii emotionale. Nu putem vorbi despre o lume pragmatica daca ea si-a pierdut esenta. Degeaba produci suruburi, calculatoare, si masini de 100 de ori mai repede, pentru ca traim in epoca consumismului. Consumi ca sa fii parte din ecuatie :
Consum, deci exist !
Existi, dar daca existi pe jumatate, sau doar cat sa te misti, nu mai e vorba de pragmatism, pentru ca eu vad pragmatismul ca fiind auto-eficienta. Iar omul nu e doar consumator, e mai mult creator. Si tocmai asta e ignorat de "pragmatismul" asta, fir-ar el al naibii. Si daca ignori asta, nu mai vorbim de pragmatism, ci de robotizare in masa, aplatizare, etc. Omul nu are capacitatea de-a transcede realitatea din jurul sau. El ce vede, asta face, nu isi pune intrebari. Ca nimeni nu vrea sa se afle outside of the box.
Lumea de azi se maturizeaza fortat, ca niste fructe coapte arficial, la radiatii. Cum da pustiulica de 15 ani cum se gandeste la sexuiala si alcoolisme, ca deh, suntem deschisi la minte acum, si copilul de 15 ani e barbat. Pacat ca nu si la munca, maturizare si alte treburi de-astea de om matur.