Complicatii dupa 5 ani

Iti fac un serviciu: cere unui moderator inchiderea topicului; altfel o sa ajungi sa ai Alzheimer si tot o sa mai gasesti comentarii pe aici. Ce a fost a fost, ai invatat, nu mai are rost toata balacareala...

nu vreau a scris:

Fata e instabila emotional, scuza-ma... Ce-ar fi sa nu te mai agati de ea? Las-o-n pace, nu te mai interesa de parerea ei. Eu zic ca e foarte greu se mai poate repara totul, trece peste ce e rau si merge inainte fara resentimente.

Daca e instabila emotional, OK, EXISTA dezvoltare personala. Se face la un psihoterapeut.Daca tii foarte mult la ceva(fiinta,obiect) nu il arunci, incerci sa il repari.

haydn91 a scris:

Accepta situatia.A vrut sa scape de tine, s-a agatat de ala cu toate eforturile, apoi si-a dat seama ca nu e bun pentru ea, si te vrea inapoi.Nu victimiza genul asta de femei, sunt parsive de nici nu iti poti inchipui.Daca ea nu te-a anuntat ca se muta cu ala, si nici macar nu a rupt relatia cu tine.... mi se pare ceva ce trece orice limita.Si-a dat seama ca nu e bun tipul ala, acum te vrea inapoi.De-asta e depresiva si s-a apucat de fumat si baut.Daca iti pasa de ea (si iti pasa) sugereaza-i sa mearga la un psiholog.Are nevoie.Dar eu in locul tau as rupe relatia de tot.Dar asta sunt doar eu.Nu conta pe faptul ca stii unde e inima ei.Doar ai spus ca s-a schimbat...Nu mi se pare motiv de mutat cu altcineva ceea ce i-ai dat tu.Ea probabil astepta chestia asta demult.Nimeni nu face schimbari asa importante intr-un timp asa de scurt.

Fii puternic ! Nu te pacali singur.Du-te la intalnire, vezi in ce stare e, dar gandeste-te sincer ca daca o ierti, va trebui sa traiesti cu nesiguranta ca poate o s-o mai faca odata (si o va face).

Aici te contrazic.Nu e nimeni de vina pentru instabilitatea altuia.Ea exista si atat.Poti cel mult sa-i pui echilibrul psihic la incercare, dar nu tu esti de vina pentru slabiciunea ei.O relatie are niste reguli clare.Nu oricine e capabil de o relatie sanatoasa.Daca faci sacrificii prea mari risti sa suferi...

Nu o poti tine toata viata intr-un clopot de sticla ! Daca ea nu stie ce vrea, nu te sacrifica.Merita sacrificiul in dragoste, dar doar daca are un scop, si daca relatia aia cunoaste o evolutie reala.Altfel devine masochism spiritual pentru cel care ofera prea mult.

Nu te grabi sa zici DA sau NU. Exista un test psihologic, recunoscut international foarte bun.Mergeti amandoi la psiholog si ceri sa i-l faca si tu sa asisti. Daca ea accepta e OK,nu e o actrita, daca nu accepta, inseamna ca intr-adevar e parsiva si urmareste ceva. Nu mai stiu cum se numeste testul, dar spui ca vrei pe acela unde vezi poze cu oameni si spui care iti sunt simpatii si care antipatii. Acel test va reda tot ceea ce se afla in constientul ei cat si in subconstient. Este foarte prcis. Ca dovada, constientul toata lumea il cunoaste in jur de 80-90-100% depinde de cat este de matur omul, si tu deja o cunosti cat de cat si vei vedea ca se potriveste ce spune legat de partea ei constienta. Eu chiar am sa fac acel test sapt. viitoare la un psih. pt. prietenul meu (eu l-am facut) si i-am spus tot ce mi-a iesit. Fac asta ca sa ne cunoastem mai bine intrucat vreau sa ajungem si la casatorie, chiar daca aceasta va fi peste 1 an cand termin anu III, sau peste 3 cand termin masterul.Asta nu depinde de noi, ci de timp.

Thejerk a scris:

Dupa niste certuri si comunicare dificila , se pare ca mi-am pierdut prietena cu care am fost impreuna de 5 ani. In 2 luni de zile ne-am vorbit rar, doar in mesaje. Egoism si incapatanare din partea mea ca n-am prea vrut sa vorbesc cu ea la telefon, ea s-a intors catre un prieten. Evident, acum ala nu mai e doar prieten. Sunt la capitala amandoi si locuiesc impreuna(de o saptamana),ea e la master,maine are admiterea. In tot timpul asta ea mi-a spus ca ii e dor de mine, dar a uitat sa mentioneze ca si-o tragea cu ala sau ca s-a mutat cu el in apartament. Prea le-a facut pe toate cu el intr-un timp atat de scurt.

Greseala mea a fost ca 2 zile am fost un milog, am implorat-o sa ma ierte sa vina sa vorbim, o sunam in continuu, sute de apeluri ca sa-mi raspunda. Mi-a spus ca vine, dar nu se mai intampla nimic intre noi. Intr-un moment de slabiciune, mi-a spus ca inca ma iubeste. S-a certat cu concubinul intr-o seara rau de tot, din cauza ca vorbea cu mine la tel. M-a rugat sa nu o mai sun ca e stresata are admitere,ca ma va suna ea. In toiul noptii mi-a lasat un mesaj si mi-a spus ca nu o mai caut niciodata si ca se casatoreste,are alte planuri.

Dupa 2 zile in care am intrerupt orice urma de contact si mi-am spus sa stau cuminte, am avut un feeling ca trebuie sa o sun(nu disperare)si am sunat. N-a raspuns. I-am lasat mesaj " e important ". M-am si sincronizat perfect, era singura. Mi-a spus ca sufera, chiar daca nu a vorbit cu mine la telefon nu inseamna ca nu exist. Ca ramane sa ma sune ea. I-am propus sa vina sa vorbim ca 2 oameni maturi si a zis "sigur ca da", in saptamana urmatoare vine. M-a sunat singura sa ma intrebe ce fac. Eu la randul meu ii vorbesc normal, fara sa plang la telefon.

S-a schimbat radical, era sportiva si acum fumeaza si bea...niciodata nu ne-am spus " ne despartim " pana sa se intample ce s-a intamplat sau dupa. A ridicat un zid, caci am ranit-o. Totusi printre crapaturi mai scapa cate ceva. Stiu unde ii e inima, iar pe ala nu il iubeste. A fost un om pus la momentul potrivit, care a profitat de slabiciunea ei. Sub mantia "prietenului care te ajuta in perioade dificile" a stiut ce sa faca. Putoiul mi-a dat si mesaj acum 2 zile " Salut. Omule scuza-mi impertinenta, dar ce asteptari ai de la o eventuala intalnire cu ea ? ". Barbat in toata regula, prima oara cand are curajul sa vorbeasca cu mine ceva e intr-un sms.

Va urma intalnirea noastra. Va rog sa ma ajutati, sa stiu cum sa ma comport, cred ca e singura mea sansa sa mai rezolv ceva. Nu voi fi emotiv, nu voi cere mila. Vreau doar sa trec de zidul ei si s-o fac sa marturiseasca ceea ce simte si sa actioneze in baza asta. Nu o voi judeca, nu il voi mentiona pe noul individ din viata ei. Vreau sa-i spun ceea ce simt, dar fara partile dureroase. Vreau s-o fac sa inteleaga ca nu sunt persoana care i-a ramas intiparita in minte, sa nu se mai axeze doar pe partile rele ale relatiei noastre. Caci alea bune le depasesc detasat. Mi-e frica sa o las sa plece la loc in Buc, caci nu cred ca o voi mai vedea in veci. Nu vreau s-o dau in bara. Va rog, ajutati-ma

Sa te uiti la comentariile care le-am adaugat la unele deja scrise de altii.

Si eu amavut o perioada niste crize de credea al meu ca vreau sa-l las, dar erau doar din cauza ca inca sunt imatura EMOTIONAL si se mai intampla sa trec de la o stare emotionala la alta prea repede: teama->furie, nesiguranta,ingrijorare->ras fara motiv,etc. Diagnosticul a fost "Tulburari specifice ale personalitatii" care apare la adolescenti sau cei care se maturizeaza mai greu. SUBLINIEZ: NU "Tulburari de personalitate" sau "Personalitate multipla"-aia e total altceva si e deja o boala psihca.

Thejerk a scris:

Dupa niste certuri si comunicare dificila , se pare ca mi-am pierdut prietena cu care am fost impreuna de 5 ani. In 2 luni de zile ne-am vorbit rar, doar in mesaje. Egoism si incapatanare din partea mea ca n-am prea vrut sa vorbesc cu ea la telefon, ea s-a intors catre un prieten. Evident, acum ala nu mai e doar prieten. Sunt la capitala amandoi si locuiesc impreuna(de o saptamana),ea e la master,maine are admiterea. In tot timpul asta ea mi-a spus ca ii e dor de mine, dar a uitat sa mentioneze ca si-o tragea cu ala sau ca s-a mutat cu el in apartament. Prea le-a facut pe toate cu el intr-un timp atat de scurt.

Greseala mea a fost ca 2 zile am fost un milog, am implorat-o sa ma ierte sa vina sa vorbim, o sunam in continuu, sute de apeluri ca sa-mi raspunda. Mi-a spus ca vine, dar nu se mai intampla nimic intre noi. Intr-un moment de slabiciune, mi-a spus ca inca ma iubeste. S-a certat cu concubinul intr-o seara rau de tot, din cauza ca vorbea cu mine la tel. M-a rugat sa nu o mai sun ca e stresata are admitere,ca ma va suna ea. In toiul noptii mi-a lasat un mesaj si mi-a spus ca nu o mai caut niciodata si ca se casatoreste,are alte planuri.

Dupa 2 zile in care am intrerupt orice urma de contact si mi-am spus sa stau cuminte, am avut un feeling ca trebuie sa o sun(nu disperare)si am sunat. N-a raspuns. I-am lasat mesaj " e important ". M-am si sincronizat perfect, era singura. Mi-a spus ca sufera, chiar daca nu a vorbit cu mine la telefon nu inseamna ca nu exist. Ca ramane sa ma sune ea. I-am propus sa vina sa vorbim ca 2 oameni maturi si a zis "sigur ca da", in saptamana urmatoare vine. M-a sunat singura sa ma intrebe ce fac. Eu la randul meu ii vorbesc normal, fara sa plang la telefon.

S-a schimbat radical, era sportiva si acum fumeaza si bea...niciodata nu ne-am spus " ne despartim " pana sa se intample ce s-a intamplat sau dupa. A ridicat un zid, caci am ranit-o. Totusi printre crapaturi mai scapa cate ceva. Stiu unde ii e inima, iar pe ala nu il iubeste. A fost un om pus la momentul potrivit, care a profitat de slabiciunea ei. Sub mantia "prietenului care te ajuta in perioade dificile" a stiut ce sa faca. Putoiul mi-a dat si mesaj acum 2 zile " Salut. Omule scuza-mi impertinenta, dar ce asteptari ai de la o eventuala intalnire cu ea ? ". Barbat in toata regula, prima oara cand are curajul sa vorbeasca cu mine ceva e intr-un sms.

Va urma intalnirea noastra. Va rog sa ma ajutati, sa stiu cum sa ma comport, cred ca e singura mea sansa sa mai rezolv ceva. Nu voi fi emotiv, nu voi cere mila. Vreau doar sa trec de zidul ei si s-o fac sa marturiseasca ceea ce simte si sa actioneze in baza asta. Nu o voi judeca, nu il voi mentiona pe noul individ din viata ei. Vreau sa-i spun ceea ce simt, dar fara partile dureroase. Vreau s-o fac sa inteleaga ca nu sunt persoana care i-a ramas intiparita in minte, sa nu se mai axeze doar pe partile rele ale relatiei noastre. Caci alea bune le depasesc detasat. Mi-e frica sa o las sa plece la loc in Buc, caci nu cred ca o voi mai vedea in veci. Nu vreau s-o dau in bara. Va rog, ajutati-ma

In primul an de cand ne stiam nu aveam incredere in el decat cam 20-30% intrucat am avut parte de niste "tratamente" foarte frumoase de la niste sociopati/psihopati de pe chat(faceam chat din 2002) si m-am lasat in 2007. Ajunsesem la un moment dat sa cred ca sunt asa cum ma tratau aia(chiar si fara sa stie ceva despre mine sau sa-mi vada poza macar)...o luna de zile imi era greata si nu aveam pofta de mancare. Era un stres post-raumatic. Problema a fost ca eu am inceput sa fac chat de minora, imediat cum mi s-a pus internetul(nu atia nimeni ca as da peste asemenea oameni) si nu am fost supravegheata.(la Yahoo scrie ca cei sub 18 ani trebuie supravegheati de parinti cand fac chat)-pt. ca pot fi traumatizati sau pacaliti de oameni cu interese(pedofili,violatori,etc. care vor sa-si dea intalnire in viata reala ca sa aplice ce au in cap).

Si tocmai din lipsa increderii+immaturitate emotionala il mai faceam sa si planga(fara sa vreau,doar din comportament) si ii faceam si multe teste psihologice(intreg 1 an).Abia dupa aceea am prins incredere deplina.Dar asta nu m-a facut sa il insel sau sa vreau sa-l las. Subconstientul tragea tare de mine, ceva de genul:"Daca il lasi vei suferi.Tu nu mai poti acum sa fii singura dupa ce te-ai obisnuit cu el.Uite in ziua x s-a purtat asa cu tine(de bine), in ziua y asa(tot de bine)."Cand nu aveam incredere cu ceva, subconstientul imi reamintea imediat(imi derula ca un film) o anumita situatie care dovedea ca tine la mine. Si asta m-a tinut langa el.Suntem de 3 ani impreuna si vrem sa ramanem.

Mai bine citeste tot topicul inainte sa vii cu dezvoltarea personala... :roll:

Tu incerci, dar mai bine citeste tot, ca s-a terminat.

Am dat la ora asta pe forum, nu am somn. Sufar ca un caine, nu plang dupa ea, bine ca s-a dus jigodia, dar tot sufar ca un caine. Procesez cu greu fiecare chestie si asta e una din serile alea in care pastilele nu ma ajuta sa dorm, caci sunt prea furios.

Orice chestie, orice vorba schimbata intre noi, o procesez de ma doare capul. Orice mic cacatel imi aminteste de ea...am rupt pozele, am aruncat rama de la ea. Mici cadouri pe care ea mi le-a facut...ma sfasie cand imi amintesc. Telefonul, cand din reflex vreau sa o sun(era prima in agenda,dar nu reuseam sa ii retin numarul de tel. Desi numarul e sters, acum il stiu oricand....)

Era sa cedez ieri. Era sa cedez si sa o sun, sa o intreb cum poate sa traiasca asa de bine, stiind ca eu iau pastile sa dorm si mi-am dat sanatatea peste cap. De la saptamanile alea 2 dramatice mi-am nenorocit si stomacul...De muncit nici atat nu sunt in stare. Dar am zis "NU O SUN". "NU" pentru ca tot ea invinge. "NU" pentru ca,cumva,tot eu ma victimizez. Si pt faptul ca am lovit-o, tot ea a invins.

Ma roade si vreau sa stiu...nu-si aminteste de mine? Telefonul ei, ca murea dupa modelul ala, eu i l-am luat. Laptopul ei, dupa saptamani de cautari l-am cumparat impreuna. Inelul pe care inca-l poarta pe un anume deget(aveam noi o glumita cu logodna) si alte lucruri. Oare astea ii amintesc vreodata de mine ? Stau intins in pat si imi vin in minte momentele cand statea la mine pana dimineata, amandoi chirciti ca nu aveam loc in pat, abia dormeam, dar eram incantati ca ne trezeam impreuna.

Rau pot sa-i fac...parintii daca ar afla ca sta cu vreun baiat ar lega-o in casa si adio Bucuresti. Filmari am...s-o fac vedeta. Dar nu rezolv nimic si nu ma voi razbuna, pt mine,nu pentru ea. Pentru ca pot mai bine de atat. Sufletul si valorile morale, pe alea nu trebuie sa mi le ia. Nu si pe alea.

Deci cine-mi poate spune...isi aminteste de mine? Oare se mai gandeste la mine ?

M-am bagat prea devreme intr-o alta relatie. Da, e totul ok, ne distram,radem,etc. Dar sunt anesteziat. Nu simt absolut nimic sufleteste. Am un gol, nu poate fi umplut si nici nu cred ca mai vreau sa-l umple cineva. Exteriorul ce mai e de mine. Din cate vad, fata asta nu s-a atasat de mine. Oare ar trebui sa o rup acum, sau sa sper la mai mult in timp, cu riscul de a o frange si pe ea ?

Thejerk a scris:

...isi aminteste de mine? Oare se mai gandeste la mine ?

Tu ai ajutat-o destul de mult sa te uite, lovind-o. Inainte sa faci acel lucru, ii mai era mila de tine (uneori, probabil), sau o mai mustra constiinta (tot doar, poate), acum insa, trauma pe care i-ai cauzat-o, a avut ca si consecinta faptul ca a dorit sa te scoata din minte, ca sa poata uita prin ce a trecut. Acum se gandeste ca bine a facut ca te-a parasit si ca e pacat ca nu a facut-o mai repede. Si ca iti meriti soarta. Si ca ai dezamagit-o tare. Nici nu ii trece prin minte sa te caute. Are nevoie sa treaca peste acel soc si cel mai simplu e sa uite. De iubit nu te mai iubea, acum nici nu se mai gandeste la tine decat ca si la cel ce a lovit-o.

Thejerk a scris:

M-am bagat prea devreme intr-o alta relatie. Da, e totul ok, ne distram,radem,etc. Dar sunt anesteziat. Nu simt absolut nimic sufleteste. Am un gol, nu poate fi umplut si nici nu cred ca mai vreau sa-l umple cineva. Exteriorul ce mai e de mine. Din cate vad, fata asta nu s-a atasat de mine. Oare ar trebui sa o rup acum, sau sa sper la mai mult in timp, cu riscul de a o frange si pe ea ?

Incearca sa nu fii egoist si tu o data... Nu te mai gandi atata la tine (la suferinta ta), ci la cel de langa tine. Fa-ti un scop in viata sa o faci pe ea fericita. Poate ca nu o vei putea iubi nu stiu cat, nu foarte curand, dar macar o sa iti mai speli din pacate daruind unpic de liniste si confort cuiva. In timp iti va face bine.

Nu, nu iti recomand sa o parasesti, si poate ar trebui sa ai in vedere sa vorbesti in timp cu ea despre experienta pe care ai avut-o si despre urmarile ei. E putin... periculos, sa zic. Si fata asta are sentimente, si o sa ii fie greu, dar daca nu dai si tu cu paru, si in timp o sa ii tot spui cate ceva, o va ajuta sa te inteleaga, sa isi dea seama de ce nu poti sa oferi mai mult uneori, o sa mareasca legatura si intimitatea intre voi. Acuma nu merge si tu teleghidat, aicea sunt multe necunoscute, vezi si tu cum e, daca rezultatul e prost, nu insista. Nu ai de unde sti ce trecut si experiente are ea insasi, ce intentii are... Dar daca are intentii bune fata de tine, e cum ti-am spus. Daca nu are, e totuna ce faci... Dar in ultima instanta, regaseste-te pe tine insuti, facand pe altcineva fericit. E cel mai bun medicament. Acum suferi in mare masura si din orgoliu ranit, o atitudine generoasa va compensa exact asta. Nu vei fi niciodata ca inainte, dar te vei maturiza si o sa abordezi in cu totul alt mod o relatie, mai generos si mai dezinteresat.

Thejerk a scris:

Deci cine-mi poate spune...isi aminteste de mine? Oare se mai gandeste la mine ?

Nu s-a gindit la tine cit erati impreuna, si-a batut joc cu anii. Acum crezi tu ca se gindeste ??

Inteleg ca suferi dar trebuie sa ai putina demnitate, ce dracu ! E ultima jigodie,fix aia ti-o trebuie ?

S-a gatat lumea de femei.

Thejerk a scris:

sa o intreb cum poate sa traiasca asa de bine, stiind ca eu iau pastile sa dorm si mi-am dat sanatatea peste cap.

Poate si inca cum! Crezi ca esti primul si ultimul care sufera din dragoste? Te astepti sa se simta prost pentru ca te-a facut sa suferi? Wake up! Lucrurile astea nu se intampla, fiecare isi vede de viata, ce-ai vrea, sa te sune sa te intrebe cum te simti? La ce ti-ar folosi?

La ce ti-ar folosi razbunarea? Esti sigur ca te-ai simti mai bine? Mai nobil?

M-am bagat prea devreme intr-o alta relatie. Nu simt absolut nimic sufleteste. Oare ar trebui sa o rup acum.. ?

Deja faci ce a facut fosta ta, poate nu cu intentie, dar o faci. Ce vina are fata asta noua? Realizezi ca urmeaza sa simta si ea ce simti tu acum, da? Las-o in pace, daca te simti asa bun si generos, macar in lumina experientei acumulate in urma ultimei relatii, spune-i ca nu simti nimic pentru ea si las-o sa-si vada de viata. Altfel o sa fii pentru ea ceea ce e "jigodia" pentru tine acum.

Sunsolaris a scris:

Nu te grabi sa zici DA sau NU. Exista un test psihologic, recunoscut international foarte bun.

Avand in vedere ca ea era actrita, si inca cu norma intreaga, mai mult ca sigur graba mea a fost justificata. Pentru mine e simplu : nu faci terapie cu persoana iubita, ca doar nu e responsabilitatea ta. Fiecare isi face alegerile lui. Daca doreste ajutor, e ok, sunt de-acord. Dar cei multi oameni imaturi se simt bine asa cum sunt, doar joaca teatru, se ascund, ei au alta parere despre a trai viata. Dragostea nu este pentru nehotarati, copilarosi, egoisti narcisisti, nestapaniti, imorali, etc. Dragostea e o conexiune sufleteasca. Si ce stie despre suflet unu' care crede ca fericirea sta in a ti-o trage cu cati mai multi si a insela pe prostul de langa tine ? Habar nu are. Ala cel mult se indragosteste, si in perioada aia (de cateva luni maxim) e fidel. Apoi, cum dispare lantul, si vine etapa maturizarii relatiei, cum clacheaza. La astia dragostea e ceva instinctual, hormonal. E si normal din moment ce sunt condusi de instincte si hormoni, si mai putin de ratiune si valori.

Typhon a scris:

Apoi, cum dispare lantul, si vine etapa maturizarii relatiei, cum clacheaza. La astia dragostea e ceva instinctual, hormonal.

La astia dragostea e un soi de mincarime.

M-ai facut ziua !!

Thejerk a scris:

Deci cine-mi poate spune...isi aminteste de mine? Oare se mai gandeste la mine ?

M-am bagat prea devreme intr-o alta relatie. Da, e totul ok, ne distram,radem,etc. Dar sunt anesteziat. Nu simt absolut nimic sufleteste. Am un gol, nu poate fi umplut si nici nu cred ca mai vreau sa-l umple cineva. Exteriorul ce mai e de mine. Din cate vad, fata asta nu s-a atasat de mine. Oare ar trebui sa o rup acum, sau sa sper la mai mult in timp, cu riscul de a o frange si pe ea ?

Deci practic eu nu inteleg de ce mai ai nevoie de atentia ei. Esti bine merci acum, gandeste-te ca esti singur, dar esti cert ! Mai bine decat sa fi ramas cu ea fara sa o cunosti. Ai aflat situatia, v-ati despartit, a fost foarte greu ( te cred aici), dar vine si soarele odata si odata. Iti va lua probabil cateva luni sa uiti complet toata tarasenia asta. E important acum sa fii si tu sincer cu tine si sa te intrebi de ce e important pentru tine ce crede ea. Cred ca in adancul tau stii ce crede. Doar nu degeaba te-o fi inselat in felul ala. Asa ca nu asta e relevant.

Relevant pentru tine este sa iesi din trecut, sa iti formezi obiceiuri noi, sa rupi legatura cu ce iti aduce aminte de ea, si sa incerci sa te orientezi in relatia prezenta. Ai intrat cam foarte repede in ea, dar daca esti om cinstit si nobil, cum spui, cu putina atentie nu exista sanse sa o faci sa sufere. Orienteaza-te in prezent, ai pe cineva langa tine care are nevoie de tine. Fosta nu mai are. Nu te mai ingrijora atat, vei vedea ca escrocii sentimentali nu sunt oameni fericiti.

Fericirea nu consta in a-ti indeplini dorintele imediate fara sa tii cont de consecinte, ea e ceva ce se contruieste in timp, cu devotament. Iar lor le lipseste acest lucru.

Fii tu multumit cu tine insuti, ca macar ai iubit. Fii sincer si recunoaste fata de tine ca ceea ce ti-a ramas pentru ea nu e dragoste, e doar resentiment ! Viata ei se desfasoara in alte coordonate acum. Asa cum te-a inselat pe tine, il va insela si pe ala, si apoi pe altii.

Daca spui ca ai iubit-o cu adevarat, atunci fa-i aceasta ultima favoare (ei si tie) si uit-o ! Nu terfeli sentimentele pe care le-ai avut pentru ea. Chiar daca ceea ce ai simtit a fost pentru iluzia ei, nu pentru ea, ca femeie. Daca te respecti cu adevarat, si respecti sentimentele tale, atunci nu o mai uri, pur si simplu uit-o !

Fata de tine, trebuie sa-ti reprosezi doar faptul ca ai lovit-o. Ea are multe sa-si reproseze, chiar daca nu isi da seama, un timp al adevarului vine pentru toti. Timpul in care vor sta si vor vedea ca si-au irosit viata si ca au ramas in final, singuri.

Las-o pe fosta, nu merita nici efortul de-a te gandi la ea. Gandeste-te la ce ai de facut acum. Atasamentul e greu, stiu, dar trebuie rupt. Ai aflat ca ai fost atasat de o iluzie, asa ca stii ce ai de facut. In timp, va trece si orgoliul, si furia, si altele.

YasmiSL a scris:

La astia dragostea e un soi de mincarime.

M-ai facut ziua !!

Exact. Scurt si la obiect.