Dupa niste certuri si comunicare dificila , se pare ca mi-am pierdut prietena cu care am fost impreuna de 5 ani. In 2 luni de zile ne-am vorbit rar, doar in mesaje. Egoism si incapatanare din partea mea ca n-am prea vrut sa vorbesc cu ea la telefon, ea s-a intors catre un prieten. Evident, acum ala nu mai e doar prieten. Sunt la capitala amandoi si locuiesc impreuna(de o saptamana),ea e la master,maine are admiterea. In tot timpul asta ea mi-a spus ca ii e dor de mine, dar a uitat sa mentioneze ca si-o tragea cu ala sau ca s-a mutat cu el in apartament. Prea le-a facut pe toate cu el intr-un timp atat de scurt.
Greseala mea a fost ca 2 zile am fost un milog, am implorat-o sa ma ierte sa vina sa vorbim, o sunam in continuu, sute de apeluri ca sa-mi raspunda. Mi-a spus ca vine, dar nu se mai intampla nimic intre noi. Intr-un moment de slabiciune, mi-a spus ca inca ma iubeste. S-a certat cu concubinul intr-o seara rau de tot, din cauza ca vorbea cu mine la tel. M-a rugat sa nu o mai sun ca e stresata are admitere,ca ma va suna ea. In toiul noptii mi-a lasat un mesaj si mi-a spus ca nu o mai caut niciodata si ca se casatoreste,are alte planuri.
Dupa 2 zile in care am intrerupt orice urma de contact si mi-am spus sa stau cuminte, am avut un feeling ca trebuie sa o sun(nu disperare)si am sunat. N-a raspuns. I-am lasat mesaj " e important ". M-am si sincronizat perfect, era singura. Mi-a spus ca sufera, chiar daca nu a vorbit cu mine la telefon nu inseamna ca nu exist. Ca ramane sa ma sune ea. I-am propus sa vina sa vorbim ca 2 oameni maturi si a zis "sigur ca da", in saptamana urmatoare vine. M-a sunat singura sa ma intrebe ce fac. Eu la randul meu ii vorbesc normal, fara sa plang la telefon.
S-a schimbat radical, era sportiva si acum fumeaza si bea...niciodata nu ne-am spus " ne despartim " pana sa se intample ce s-a intamplat sau dupa. A ridicat un zid, caci am ranit-o. Totusi printre crapaturi mai scapa cate ceva. Stiu unde ii e inima, iar pe ala nu il iubeste. A fost un om pus la momentul potrivit, care a profitat de slabiciunea ei. Sub mantia "prietenului care te ajuta in perioade dificile" a stiut ce sa faca. Putoiul mi-a dat si mesaj acum 2 zile " Salut. Omule scuza-mi impertinenta, dar ce asteptari ai de la o eventuala intalnire cu ea ? ". Barbat in toata regula, prima oara cand are curajul sa vorbeasca cu mine ceva e intr-un sms.
Va urma intalnirea noastra. Va rog sa ma ajutati, sa stiu cum sa ma comport, cred ca e singura mea sansa sa mai rezolv ceva. Nu voi fi emotiv, nu voi cere mila. Vreau doar sa trec de zidul ei si s-o fac sa marturiseasca ceea ce simte si sa actioneze in baza asta. Nu o voi judeca, nu il voi mentiona pe noul individ din viata ei. Vreau sa-i spun ceea ce simt, dar fara partile dureroase. Vreau s-o fac sa inteleaga ca nu sunt persoana care i-a ramas intiparita in minte, sa nu se mai axeze doar pe partile rele ale relatiei noastre. Caci alea bune le depasesc detasat. Mi-e frica sa o las sa plece la loc in Buc, caci nu cred ca o voi mai vedea in veci. Nu vreau s-o dau in bara. Va rog, ajutati-ma