Maine e ziua decisiva. E decisiva, deoarece e ultima data cand am contact cu fiinta asta. In ultimele zile am vorbit cu gramada la telefon si dupa ce m-a frant mai rau ieri, azi(de fapt ieri) a spus ca ce rea e, ca nu merit asa ceva, ca ea a fost mereu instabila, ca e faimoasa pentru greselile pe care le-a facut de-a lungul vietii. Dintr-o data baiatul ala perfect pe care-l are nu a fost alaturi de ea in perioadele ei grele.... Ca se simte oribil, rahat etc. Vorbele ei deja se bat cap in cap si apar informatii noi, se modifica situatii, etc. Mi-a plans la telefon, ca nu vrea sa fac vreo prostie ca imi vrea binele, ca ei ii e mai bine singura. " A da ? Nu te mai intereseaza de maine viata mea, eu nu insemn nimic pt tine,deci nu te intereseaza orice as pati. De asemenea, daca ti-e bine singura de ce nu esti singura ? ".
Am tratat totul cu un maxim de calm. Palpitatiile s-au dus si nu mai am nevoie de pastile. Eu nu sunt plasa de siguranta, eu nu-i pot fi prieten si atat. Stiti ce e culmea ? Si ea a spus ca nu ar suporta sa ii zic la telefon ca imi place de vreo fata. Poftim, dovezi ca nu ma iubeste,doar asa a zis. Gelozie ? E normal sa simti gelozie, daca nu mai simti nimic pt o persoana ? Ideea e ca mi-a zis ca nu ma iubeste dupa ce i-am comunicat ca mi-ar fi fost foarte usor daca nu simtea nimic pentru mine,ca-si interzice sentimentele e absoluta tortura. Astazi pot spune ca mi-a reprosat lucruri. E o certitudine ca ma iubeste,o prind in offside mereu. Nu ca ar mai conta...
Mi-a reprosat ca o pun maine sa aleaga si e intr-o stare atat de nasoala incat nu poate privi deloc lucrurile clar. Too bad baby,nu-s Grivei. A incercat sa amane intalnirea noastra. In starea asta nu mai stau eu, nimeni nu ma controleaza. Din nou, daca nu insemn nimic, sa scape mai repede de mine. E viata mea, e problema mea cum dispar din viata ei. Nu trebuie sa-i pese daca ma calca trenul, ma culc cu toate femeile sau mai stiu eu ce se intampla cu viata mea. Singura a vrut sa iasa, sa facem lucrurile cum trebuie!
Eu dispar din viata ei total, incepand cu sfarsitul de maine. Se poate trezi in ultima secunda ca pierde tot, dar eu nu mai sper la asta. Inca are timp sa decida multe cu viata ei si eu nu duceam lipsa de bani sau de vointa sa continuam relatia intr-un mod foarte frumos. Am pus bani deoparte pt ea, pt noi, sa traim la Buc, sau aici, sau sa plecam undeva, iar acum simt ca eforturile mele au fost degeaba. Totul a fost degeaba. Cum a scris cineva mai in urma, a lasat o cicatrice urata. Din cauza acestei cicatrici, voi fi si eu capabil de mult rau fata de altele. Din cauza ei devin genul de barbat care mi-am promis ca n-o sa devin niciodata. Din cauza ei am pierdut una din cele 2 constante pe care le-am avut in viata mea (acum a ramas doar D-zeu, true love is bullshit). Din cauza ei s-au naruit planurile mele,gandul la ea ma mobilizase sa ies din orasul asta fara viitor, acum totul trebuie luat de la 0.
Sunt capabil sa-i fac atat de mult rau acum...si nu din razbunare,ci sange rece. Ma rog sa nu fac asta,dar pana la urma sunt intr-un "shut down" emotional,deci,who cares.
Voi merge sa-i cunosc parintii, orice s-ar intampla(da,sunt niste ciudati, cu taica-su m-am intalnit mai demult si dupa ce a purtat niste discutii cu multi termeni tehnici,referitoare la diverse lucruri, a concluzionat ca din cauza zonei in care traiesc sunt "bagabont". Maica-sa a fost mereu cu "de ce sa il cunosc" ? E totusi un regret de-al meu ca nu am reusit sa controlez situatia si ma voi duce singur, pentru linistea mea sufleteasca. Asta si poate ii spun ca fi-sa doarme la apartament cu unul pe care-l stie de 2 luni).




