Egoism sau generozitate ?

Multumesc pentru raspunsuri, multe lucruri le realizez si eu...

au fost multe traume emotionale in viata mea, probabil lucrurile astea decurg una din alta, ca o inlantuire de greseli.

multi ani le-am negat, le-am blocat undeva in spatele meu. In timpul acesta mi-am cladit o alta viata,am incercat sa evoluez, am muncit, am invatat, am citit si studiat, mi-am completat studiile, mi-am ocupat de copil, mi-am facut noi prieteni...insa toata acea durere a ramas acolo si acum am impresia ca iese la suprafata.

Probabil imi este greu sa vad ca, in timp ce am suportat multa suferinta alte femei au fost colplesite cu iubire si grija.

da, e problema mea si trebuie sa invat sa o depasesc, altfel voi face totul praf.

tinatina, sa stii ca FOARTE PUTINE femei au fost coplesite cu iubire si grija un timp semnificativ. De fapt, aproape fiecare femeie de varsta ta are amintiri mai mult sau mai putin rele. Si barbatii, binenteles, la fel...

Adevarul este ca oricand poti ajunge sa suferi din nou, nimeni nu poate sa iti garanteze contrariul. Si atunci ce faci? Nu mai iubesti? Trebuie sa fii optimista, sa te bucuri de clipa prezenta, pentru ca ce aduce viitorul nu depinde numai de tine, prin urmare nu poti controla.

Iti doresc toate cele bune.

Invidie sau recunostiinta?

Big Lebowski a scris:

Invidie sau recunostiinta?

Cum sta treaba cu recounostinta? E si ea patologica?

Cred ca da. Recunostinta e un sentiment parazit si, ca toate sentimentele parazite, il "macina" pe cel care-o traieste. Este adoptata in mod automat si inconstient (de catre cei... inconstieti de ceea ce se petrece in propriul cap) pentru a masca existenta altor sentimente greu de admis/recunocut in plan pesonal precum dependenta neputincioasa, invidia sau mania fata de "binefacator" (agresor care cauta/exercita control din spatele mastii de salvator), care pot fi sau nu fi parazite la randul lor, in funtie de caz si situatia concreta. Recunostinta e si mai acceptabila social decat sentimentele pe care le ascunde pentru ca, fiind o minciuna, mentine sistemul ("aparentele") neschimbat si ofera beneficii tuturor participantilor: pentru victima care manifesta recunostinta reconfirmaea scenariului de viata (de depenent, de inferior si incapabil), iar pentru salvator ocazia de a-si gadila orgoliul (strokeuri narcisiste). Cand exista, si cei din public (cei care stau pe margine si se uita) obtin beneficii de reconfirmare. Si uite asa, cu zambet fortat si fals, toata lumea spune "ce bine e totul".

omul liber a scris:

Cum sta treaba cu recounostinta? E si ea patologica?

Cred ca da. Recunostinta e un sentiment parazit si, ca toate sentimentele parazite, il "macina" pe cel care-o traieste. Este adoptata in mod automat si inconstient (de catre cei... inconstieti de ceea ce se petrece in propriul cap) pentru a masca existenta altor sentimente greu de admis/recunocut in plan pesonal precum dependenta neputincioasa, invidia sau mania fata de "binefacator" (agresor care cauta/exercita control din spatele mastii de salvator), care pot fi sau nu fi parazite la randul lor, in funtie de caz si situatia concreta. Recunostinta e si mai acceptabila social decat sentimentele pe care le ascunde pentru ca, fiind o minciuna, mentine sistemul ("aparentele") neschimbat si ofera beneficii tuturor participantilor: pentru victima care manifesta recunostinta reconfirmaea scenariului de viata (de depenent, de inferior si incapabil), iar pentru salvator ocazia de a-si gadila orgoliul (strokeuri narcisiste). Cand exista, si cei din public (cei care stau pe margine si se uita) obtin beneficii de reconfirmare. Si uite asa, cu zambet fortat si fals, toata lumea spune "ce bine e totul".

Sunt de acord cu ce spui, dar nu cred ca RECUNOSTINTA este la origine un sentiment parazit, dimpotriva, cred ca parazitii de folosesc de el pentru a putea trai.

Aseneth a scris:

Sunt de acord cu ce spui, dar nu cred ca RECUNOSTINTA este la origine un sentiment parazit, dimpotriva, cred ca parazitii de folosesc de el pentru a putea trai.

parazitii ipocriti gen gigi becali