Egoism sau generozitate ?

harald a scris:

Maestre, paranoia nu mă lasă să dorm :P

Statistic vorbind, ce şanse crezi că sunt ca exact în ziua când Kosmotro a devenit Downtempo, Kefren să ajungă la concluzia că vrea să fie Haydn?

Născut în 1991, membru din 2007 pe Roportal, cel mai activ în secţiunea Psihologie ... :think:

Einstein, am postat acum o luna primul meu mesaj pe forum :P

Acum sincer, nici nu stiam de coincidenta asta.In clasa a 9-a ma fascinau piramidele

Doar pentru ca sunt activ in psihologie nu inseamna ca si scriu psihologie

Si apoi, ti se pare ca sunt vreun inflacarat in dragoste ?

Vorbiti la subiect, nu ? :roll:

Nu stiu daca-i cel mai bun topic pe care sa postez,dar merg inainte...

ajutati-ma sa ma inteleg: am o relatie de un an de zile cu un barbat, tinem mult unul la altul,suntem indragostiti la culme, etc , toate bune

El este si poet, a publicat cateva volume de poeme de dragoste foarte frumoase, cu cativa ani in urma.

problema este o anumita gelozie care mi-o provoaca trecutul sau,femeile care au fost in viata lui...nu sunt geloasa pe alte persoane pe care le intalneste in viata de zi cu zi, si sunt destule femei...insa pe cele care i-au inspirat cartile astea da. Nu mai pot citi nici poeziile sale, asa de tare ma injunghie in suflet o durere, o gelozie zic eu absurda, dar...fiecare cuvant de dragoste scris acolo e ca o palma pe care o primesc.

el ma iubeste, vrea sa ne casatorim, insa ma intreb daca e bine sa merg mai departe atata vreme cat nu m-am impacat cu trecutul sau (si avem amandoi 38 de ani si am fi la a doua casatorie, divortand amandoi pentru a putea fi impreuna).

eu am avut o viata destul de zbuciumata, si stiu ca am multe rani emotionale...dar sa sufar asa pentru niste poezii?

se spune ca acele creatii sunt ca si copiii lor..daca ar fi fost copiii sai i-ai fi ucis doar pentru ca sunt facuti cu alta femeie?...atat intreb.

tinatina a scris:

38 de ani... va iubiti... hmm... eu zic ca e provocarea vietii tale. Trebuie sa treci peste tensiunile tale, usor de zis, stiu, dar asta e calea. Incearca sa tii pasul cu el si sa nu traiesti in trecut, ci in prezent, asa cum se cade. Daca intr-adevar il iubesti, o sa iti para rau daca toata treaba iese prost din cauza ta - iti spun asta ca sa te motivez.

Nu te temi de femeile din jurul lui, ci de fantomele din trecut... incearca sa iti controlezi imaginatia, ea iti joaca feste. La urma urmei, tu esti cea care este acum cu el, nu cele din trecut...

Strutella a scris:

Se spune ca mai intai trebuie sa te iubesti pe tine insuti. Dar asta nu inseamna egoism ? Sa inteleg ca a fi o persoana generoasa, a te ocupa de nevoile altora nu este tocmai o calitate ?

Nu trebuie sa te iubesti pe tine insuti.Poti iubi cainii,pisicile,soarecii,sobolanii,dinozaurii.

Animalele chiar au nevoie de iubire!

Sa iubim animalele!

Da, cred ca aveti destul de mult adevar in ceea ce spuneti...cred ca ma doare ca toate acele lucruri nu au fost facute cu mine...e egoism din partea mea, si stiu ca e provocare a vietii mele, e cazul sa alung fantomele si sa incerc sa traiesc in prezent.

ideea este ca nu cred ca stiu sa iubesc cu adevarat, el face tot ce poate sa ma vada fericita, eu nu stiu sa fiu la fel...cred ca egoismul meu este mai mare decat iubirea.De asta m-a atras sa postez aici, la intrebarea desre generozitate si egoism.

cum putem lupta cu asta?

tinatina, inca un sfat daca e voie: nu te baga in ce nu poti controla. Daca stii ca iti face rau sa citesti acele poezii, nu le citi, te adancesti in trairi carora nu le faci fata. Citeste-le daca vrei, pe cele actuale. In plus, cauta bucurii cotidiene impreuna cu el, lucruri marunte, dar care vor face ca in timp, importanta trecutului lui sa paleasca.

tinatina a scris:

cum putem lupta cu asta?

Castiga-ti increderea in tine. Asta e o lupta cu tine insati, nu are legatura cu el. Cred ca il iubesti, dar te temi sa iti dai drumul, te simti vulnerabila, de-aia ai impresia ca nu il iubesti.

Probabil tu esti mai nesigura pe tine si ezitanta. Asta se remediaza cu timpul. Important e sa pretuiesti ceea ce ai.

tinatina a scris:

Da, cred ca aveti destul de mult adevar in ceea ce spuneti...cred ca ma doare ca toate acele lucruri nu au fost facute cu mine...e egoism din partea mea, si stiu ca e provocare a vietii mele, e cazul sa alung fantomele si sa incerc sa traiesc in prezent.

ideea este ca nu cred ca stiu sa iubesc cu adevarat, el face tot ce poate sa ma vada fericita, eu nu stiu sa fiu la fel...cred ca egoismul meu este mai mare decat iubirea.De asta m-a atras sa postez aici, la intrebarea desre generozitate si egoism.

cum putem lupta cu asta?

Constientizare si autocunoastere.Merg mana in mana si sunt prietenele bune ale iubirii autentice.

Intrebati-va de ce sunteti geloasa pe trecutul lui.Nimeni nu stie mai bine ca d-voastra.

Cat despre traitul in prezent, asta e cel mai important.Noi nu traim de fapt in prezent, mai ales atunci cand privesti prin perspectiva fricii.Atunci, ceva in tine traieste in trecut.Pentru ca in prezent nu ai motive de teama.Si asta pentru ca poti mereu sa decizi.Cand traiesti in trecut, nu ai acesta capacitate.

Trebuie sa te gandesti ca in inima lui, acum in prezent sunteti doar d-voastra.Nu conteaza restul.Nu mai are alta sursa de inspiratie.In fond, pe artisti nu ii inspira o persoana, ci dragostea pentru persoana respectiva, dragoste care acum e a d-voastra.E ca si cum invidiati pe cineva ca a stat inainte pe un loc pe care acum stati comod. :)

In orice tip de gelozie se ascunde nesiguranta.Cauta-i cauza.Trebuie sa fie o idee falsa undeva, impregnata adanc.

Cel mai important, suntem autorii propriului destin.Il puteti reconstrui din orice clipa.Trebuie doar sa gasiti o modalitate sa nu va mai simtiti atinsa de acest lucru.