Început de Renaissance'91, Dum 28 aug 2011 · 41 răspunsuri · 15.559 vizualizări
nu vreau a scris:Sunt, dar nu e cazul tau... Tu nu asculti acea voce din tine care iti spune ce simte. Tu esti foarte atent la mintea ta. Opreste putin mintea, si bucura-te de ceva. Nu astepta bucurie din partea mintii! Ea iti poate oferi doar un soi de satisfactie rece. Spune-i o clipa mintii sa nu te deranjeze, ca sa poti auzi si restul. Tu nu esti mintea ta, mai contii si altceva.
Mintea e singura pe care o aud. Cand asta tace, sunt mort de-a binelea. Nu exagerez.
Typhon a scris:Mintea e singura pe care o aud. Cand asta tace, sunt mort de-a binelea. Nu exagerez.
Te cred, prietene; stiu ca este asa, de aceea iti spun. O sa fie bine cand o sa reusesti ce iti spun. Cum spune si Alexandra, starea ta are si un dezvat. Mintea nu iti va aduce, ea singura, fericire. Cauta in tine si bucatica cealalta, care e cam abandonata acum. Ea este cea care iti va da fericirea si linistea interioara. Cum spuneam eu odata, fericirea sta in armonie, ai nevoie de toate instantele tale pentru asta. E ceva ce se poate face, cu rabdare si perseverenta. Aici e tot secretul.
Nu cred in fericire, si nici daca ar exista nu as cauta asa ceva... In fine, va multumesc pentru raspunsuri, a fost dragut din partea voastra.
Se poate inchide !
Editat Mie 26 oct 2011 19:45
Typhon a scris:Mintea e singura pe care o aud. Cand asta tace, sunt mort de-a binelea. Nu exagerez.
Cum e posibil ca postarile tale (destul de multe) sa lase impresia unui om empatic, iar tu sa fii complet lipsit de emotii? Eu cred ca nu esti constient de ele. Si cea mai mica emotie pe care o simti, exploateaz/o, incearca sa o intensifici si sa o prelungesti, sa o explorezi. Ea va aduce cu sine alte emotii. Trebuie contrabalansat rationalul. Sper sa nu dau prea tare cu bata in balta.
Nu dai, Alexandra, asa e cum spui.
Allexandrra a scris:Cum e posibil ca postarile tale (destul de multe) sa lase impresia unui om empatic, iar tu sa fii complet lipsit de emotii? Eu cred ca nu esti constient de ele. Si cea mai mica emotie pe care o simti, exploateaz/o, incearca sa o intensifici si sa o prelungesti, sa o explorezi. Ea va aduce cu sine alte emotii. Trebuie contrabalansat rationalul. Sper sa nu dau prea tare cu bata in balta.
Nu sunt complet lipsit de emotii, imi mai vin cateodata niste reactii mai ciudate, de dispret, respingere, o anumita placere de-a lua peste picior. Asta pentru cei care nu imi respecta distanta. Bine, mai intai dau de inteles asta, dar daca nici atunci, parca rabufneste comportamentul asta.
Nu e vorba de rational, eu nu sunt un individ rational de natura mea, e doar un mecanism de aparare pe care-l folosesc compulsiv. Imi place sa vorbesc despre orice in termeni rationali, si logici. Chiar daca in mintea mea, ratiunea e doar o alta parte a problemei...nicidecum mai cuprinzatoare.
Nu dai cu bata in balta, nu ma deranjeaza nimic din ce ai putea tu sa spui.
Oricum, merita salvare doar ala care o cauta. Si daca eu nici macar nu recunosc, fata de mine ca am nevoie de ea, atunci... Sunt foarte disociat, si e greu de inteles.
Inca odata, va multumesc pentru ajutor.
Editat Mie 26 oct 2011 19:57
Typhon a scris:Da, rationalizarea e considerat mecanism de aparare in psihanaliza. Ma pricep, nu la psihanaliza, la mecanismul asta de aparare.
Probabil ai un blocaj emotional. Si cand asculti Bach, ai tot reactii de dispret si respingere? Ma cam indoiesc. Doar nu ti-o placea doar Bach pe lumea asta.
Salvare merita oricine si, mai ales, cei ok, ca tine. Nu vreau nici sa devin insistenta, nici sa ma erijez in Salvator Necerut, dar am trecut si eu prin asta si stiu sigur ca exista rezolvare. Eu mi-am gasit parghiile si proptelele mele, nu vad de ce nu ti le/ai gasi si tu pe ale tale. Nu mi se pare ca nu recunosti problema.
Allexandrra a scris:Da, rationalizarea e considerat mecanism de aparare in psihanaliza. Ma pricep, nu la psihanaliza, la mecanismul asta de aparare.
Salvare merita oricine si, mai ales, cei ok, ca tine. Nu vreau nici sa devin insistenta, nici sa ma erijez in Salvator Necerut, dar am trecut si eu prin asta si stiu sigur ca exista rezolvare. Eu mi-am gasit parghiile si proptelele mele, nu vad de ce nu ti le/ai gasi si tu pe ale tale. Nu mi se pare ca nu recunosti problema.
Nu o recunosc, fata de mine. Pot spune care e, asta pentru ca ma detasez cumva, de mine, ca si cum as fi o haina.
Muzica o traiesc doar eu, si parca si asta e destul de rationalizata, nu pot sa spun ca simt, decat foarte putine lucruri. Daca as recunoaste ca am o problema, si as vrea sa lupt, as reusi, dar nu ma doare defel de asa ceva. Dispretul e fata de anumite situatii, tipologii de oameni. Respingerea e pentru toti.
Problema in ansamblul ei, e destul de complicata, si autointretinuta... Adevarul e ca atunci cand mi-am dat eu seama ca sunt defect, era cam tarziu... Raul e iremediabil.
Multumesc pentru interes si ajutor, si nu, chiar nu cataloghez oamenii asa (SN sau alte prostii).
Atata doar ca nu mai doresc sa vorbesc despre asta... daca ma intelegeti.
Inchideti topicul !
Multumesc.
Editat Mie 26 oct 2011 20:56
Se invata prin forta exemplului,mai ales cind esti inca in formare.
Fiecare dintre noi am admirat diferite persoane, ele pot fi un profesor, un prieten de familie, etc.
Daca admiri comportamentul cuiva, simti ca ti se potriveste, ajungi sa inveti , chiar daca ti-a lipsit asta prin educatie.
YasmiSL a scris:Se invata prin forta exemplului,mai ales cind esti inca in formare.
Fiecare dintre noi am admirat diferite persoane, ele pot fi un profesor, un prieten de familie, etc.
Daca admiri comportamentul cuiva, simti ca ti se potriveste, ajungi sa inveti , chiar daca ti-a lipsit asta prin educatie.
Adevarul e ca nu admir pe cineva. Nu e problema de educatie, nu mai sunt un copilas sa am nevoie de asa ceva. Educatia mi-am facut-o singur.