Cer_senin a scris:In timp ce e atat de usor sa-l iei pe Nu in brate si sa-ti plingi se mila...
Dar mi-am plans eu de mila vreodata ? Nu. Nu as vedea vreun rost in asta. Nu mai mult decat vad in a trai asa ca sa faci umbra pamantului de pomana.
As prefera sa-l iau in brate pe Nu vreau, nu pe Nu.
Spock a scris:
Foarte corect ce spui, dar eu nu fac niciodata ce fac si altii, doar asa... judec si cuget mult inainte de orice act. Si totusi, parca nu as trai cu adevarat. Sunt mai mult un robot animat. Emotii daca mai sunt, sunt din spectrul negativ.
oama invizibilicoasa a scris:Un otpimist stie sa-si faca din nihilism un aliat, il scoate la inaintare doar atunci cand doreste sa se impace cu ireparabilul, in rest, chiar daca viata pare a nu avea niciun sens, el o sa-i caute unul.
Si totusi, optimismul si nihilismul merg greu mana in mana. Nihilismul ala pe care il adopta optimismul ca sa scape de niste traume/probleme e de fapt doar o faza de negare, nicidecum ceva ce tine de vreo trasatura de personalitate. Nu, nu neg ceva, dar totusi, nu pot nici sa cred. Mi se par toate asa cum trebuie sa fie, si parca nu doresc nimic de la nimeni. Ce rost ar avea ? Mi se pare ca e cea mai cuminte optiune care imi ramane.