Început de nightwish_9, Mar 23 aug 2011 · 74 răspunsuri · 8.803 vizualizări
downtempo a scris:Mie nu mi se pare ca ai fi vinovata, dar banuiam ca te vei autoblama. Pacat!
Imi pari o femeie care iubeste prea mult, si cam dependenta.
Dar poti sa fii mai independenta, daca vrei sa te schimbi.
Citeste asta:
http://www.scribd.com/doc/3760014/ROBIN-NORWOOD-femei-care-iubesc-prea-mult
Da...iubesc prea mult...dar ce anume?doar o iluzie...ce cautam noi,nici nu exista...
downtempo a scris:Mie nu mi se pare ca ai fi vinovata, dar banuiam ca te vei autoblama. Pacat!
Imi pari o femeie care iubeste prea mult, si cam dependenta.
Imi pare dependendenta in masura asta a regretului, oarecum normal dupa o relatie rupta. In rest eu raman la senzatia mea ca a dorit sa il schimbe - chiar daca spre binele lui sau nu- si din prea mult nagging si prea multa perfectiune vorba Escai "se f... butonul" relatiei in cazul asta.
Oricum, sunt unii oameni carora nu le plac planurile prestabilite.....gen vreau o familie, copii, stabilitate. Mai ales daca o tipa initiaza.
Kilkoana a scris:Nu, nu este normal sa vrei sa te desparti dupa fiecare cearta.
Nici nu trebuia sa faci vreun compromis de a fi cu persoana. Cum nu trebuie sa faca nici el.
Intr-adevar,nu trebuie sa faci compromis in iubirea ideala,suprema.Dar asta e doar o iluzie.Si cand iubesti pe cineva in viata reala,da,faci compromisuri cu tine insuti.
monique_9 a scris:Da...iubesc prea mult...dar ce anume?doar o iluzie...ce cautam noi,nici nu exista...
Cel putin ai vazut ca mai de lucrat la asta...la acceptarea partenerului asa cum este el :) Trecutul e dus...nu mai privi spre el.Solutia e sa privesti spre viitor cu ceea ce ai acumulat din trecut.
Ce anume cautam noi ? Partenerul ideal ? Eu gandesc asa.Dragostea sincera si autentica e aia care nu idealizeaza.Omul e om, cu defecte si calitati.Nu trebuie sa-i ignoram defectele pentru ca fac parte din el, intocmai ca si calitatile.Omul trebuie inteles in contextul lui, daca si el te iubeste la fel de mult, fii sigura ca va cauta sa se schimbe.Cand exista dragoste reciproca niciodata nu sunt compromisuri prea mari de facut.Acum, a iubi inseamna a face un compromis pana la urma.De ce facem asta totusi ? Pentru ca ne ajuta sa evoluam si sa intelegem.Deci, pana si asta e ceva egoist.Trebuie sa stii in primul rand ce doresti de la tine, si asa vei stii ce doresti de la altii :)
Iubirea ideala e aia in care exista intelepciune din ambele parti. :) Compromisul il faci pentru ca iubesti, nu ar trebui privit ca pe ceva rau.Pentru ca in fond, iubirea nu te face sa plutesti in cosmos, si sa te imbete cu apa rece, iubirea te face sa actionezi, sa schimbi, sa te dezvolti, sa oferi,etc.E o actiune, actiune si sentiment care se genereaza reciproc :) Se trag satisfactii din asta, pe cand din indragosteala...nu tragi nimic.Doar o ameteala de moment.
Editat Mar 23 aug 2011 23:26
monique_9 a scris:Da...iubesc prea mult...dar ce anume?doar o iluzie...ce cautam noi,nici nu exista...
There you go....inseamna ca tre sa invatam sa iubim ceea ce exista...settle for less.
Tu trebuie/trebuia sa il iubesti pe el, nu proiectia ta mentala despre ce este el, sau cum va deveni el dupa ce se va schimba.
Acu, oricum nu mai conteaza, move on si cam atat.
Sentimentul de vinovatie ii normal.
Kilkoana a scris:Imi pare dependendenta in masura asta a regretului, oarecum normal dupa o relatie rupta. In rest eu raman la senzatia mea ca a dorit sa il schimbe - chiar daca spre binele lui sau nu- si din prea mult nagging si prea multa perfectiune vorba Escai "se f... butonul" relatiei in cazul asta.
Oricum, sunt unii oameni carora nu le plac planurile prestabilite.....gen vreau o familie, copii, stabilitate. Mai ales daca o tipa initiaza.
Am vrut sa il schimb doar pentru ca simteam cateodata ca vreau sa il simt cu sufletul langa mine si ca nu putea asta din cauza unei masinarii care ii ocupa mult prea mult timp?Daca asta inseamna ca am vrut sa-l schimb,mea culpa.Cred ca am fortat prea mult nota,crezand ca suntem compatbili,cand de fapt poate traiam in lumi paralele.
monique_9 a scris:Am vrut sa il schimb doar pentru ca simteam cateodata ca vreau sa il simt cu sufletul langa mine si ca nu putea asta din cauza unei masinarii care ii ocupa mult prea mult timp?Daca asta inseamna ca am vrut sa-l schimb,mea culpa.Cred ca am fortat prea mult nota,crezand ca suntem compatbili,cand de fapt poate traiam in lumi paralele.
Fiecare percepe diferit, si nici dragostea nu scapa de asta.Uneori, nevoia de-a fi iubit este asa de mare incat tinzi sa deformezi ceea ce primesti, sa supraestimezi.Si atunci apare iluzia, nu mai percepi corect.Vezi compatibilitate cand de fapt, nu e nimic.
Trebuie sa fim foarte atenti sa nu supraestimam niciodata ceea ce primim.
haydn91 a scris:Cel putin ai vazut ca mai de lucrat la asta...la acceptarea partenerului asa cum este el :) Trecutul e dus...nu mai privi spre el.Solutia e sa privesti spre viitor cu ceea ce ai acumulat din trecut.
Ce anume cautam noi ? Partenerul ideal ? Eu gandesc asa.Dragostea sincera si autentica e aia care nu idealizeaza.Omul e om, cu defecte si calitati.Nu trebuie sa-i ignoram defectele pentru ca fac parte din el, intocmai ca si calitatile.Omul trebuie inteles in contextul lui, daca si el te iubeste la fel de mult, fii sigura ca va cauta sa se schimbe.Cand exista dragoste reciproca niciodata nu sunt compromisuri prea mari de facut.Acum, a iubi inseamna a face un compromis pana la urma.De ce facem asta totusi ? Pentru ca ne ajuta sa evoluam si sa intelegem.Deci, pana si asta e ceva egoist.Trebuie sa stii in primul rand ce doresti de la tine, si asa vei stii ce doresti de la altii :)
Iubirea ideala e aia in care exista intelepciune din ambele parti. :) Compromisul il faci pentru ca iubesti, nu ar trebui privit ca pe ceva rau.Pentru ca in fond, iubirea nu te face sa plutesti in cosmos, si sa te imbete cu apa rece, iubirea te face sa actionezi, sa schimbi, sa te dezvolti, sa oferi,etc.E o actiune, actiune si sentiment care se genereaza reciproc :) Se trag satisfactii din asta, pe cand din indragosteala...nu tragi nimic.Doar o ameteala de moment.
Exact,compromisul nu e ceva rau,e ceva necesar in iubire.Cand iubesti simti ca toata lumea e a ta si ca ai putea sa faci orice,ca toata energia din univers e a ta,si te face sa ai incredere in cel de langa tine si mai ales in tine.Eu am crezut in el.El nu...
haydn91 a scris:Fiecare percepe diferit, si nici dragostea nu scapa de asta.Uneori, nevoia de-a fi iubit este asa de mare incat tinzi sa deformezi ceea ce primesti, sa supraestimezi.Si atunci apare iluzia, nu mai percepi corect.Vezi compatibilitate cand de fapt, nu e nimic.
Trebuie sa fim foarte atenti sa nu supraestimam niciodata ceea ce primim.
Foarte adevarat...
monique_9 a scris:Exact,compromisul nu e ceva rau,e ceva necesar in iubire.Cand iubesti simti ca toata lumea e a ta si ca ai putea sa faci orice,ca toata energia din univers e a ta,si te face sa ai incredere in cel de langa tine si mai ales in tine.Eu am crezut in el.El nu...
Exact :) Nu e mereu reciproca.Oricat de frumos ar fi sentimentul nu trebuie sa ne amagim cu el.Daca iubim chiar sincer, atunci respectam si libertatea celuilalt, libertatea sa de-a spune "NU" cand ii vine lui.Nu putem sa stim niciodata ce se intampla in persoana de langa noi, si tot ceea ce putem face e sa ne pastram luciditatea chiar si atunci cand simti ca energia universului e a ta.:) Pentru ca energia universului e mereu a ta.Tu crezi ca ai nevoie de ceva anume pt ea si tocmai de-asta nu ti se va arata decat atunci.Se cheama conditionare.Voi fi fericit daca voi fi iubit.Singuri ne conditionam.Fericirea nu trebuie niciodata cautata in altii, pentru ca nu e nevoie.O avem in noi.Daca constientizezi asta, reusesti sa oferi mult mai multe intr-o relatie.Si stii de ce ? Pentru ca nu te mai simti amenintata.Frica e o iluzie.Frica de-a fi parasita, de-a ramane singura.Pentru ca asta ar insemna pentru tine suferinta.Incearca insa sa gandesti ca fericirea e a ta, si nu depinde de nimeni.Vei putea sa te oferi mult mai mult, si mai neconditionat.Pentru ca nu te mai temi pentru tine.Nu mai ai de ce.S-ar parea ca omul care sufera nu are nimic cu adevarat pe lumea asta, nu? El e cel care cauta unde nu trebuie.
Editat Mar 23 aug 2011 23:43
haydn91 a scris:Exact :) Nu e mereu reciproca.Oricat de frumos ar fi sentimentul nu trebuie sa ne amagim cu el.Daca iubim chiar sincer, atunci respectam si libertatea celuilalt, libertatea sa de-a spune "NU" cand ii vine lui.Nu putem sa stim niciodata ce se intampla in persoana de langa noi, si tot ceea ce putem face e sa ne pastram luciditatea chiar si atunci cand simti ca energia universului e a ta.:) Pentru ca energia universului e mereu a ta.Tu crezi ca ai nevoie de ceva anume pt ea si tocmai de-asta nu ti se va arata decat atunci.Se cheama conditionare.Voi fi fericit daca voi fi iubit.Singuri ne conditionam.Fericirea nu trebuie niciodata cautata in altii, pentru ca nu e nevoie.O avem in noi.Daca constientizezi asta, reusesti sa oferi mult mai multe intr-o relatie.Si stii de ce ? Pentru ca nu te mai simti amenintata.Frica e o iluzie.Frica de-a fi parasita, de-a ramane singura.Pentru ca asta ar insemna pentru tine suferinta.Incearca insa sa gandesti ca fericirea e a ta, si nu depinde de nimeni.Vei putea sa te oferi mult mai mult, si mai neconditionat.Pentru ca nu te mai temi pentru tine.Nu mai ai de ce.S-ar parea ca omul care sufera nu are nimic cu adevarat pe lumea asta, nu? El e cel care cauta unde nu trebuie.
Atat de tanar si atat de intelept...
Pentru a constientiza ca fericirea e in tine si ca sa poti sa o gasesti e nevoie de un foarte mare echilibru spiritual,trebuie lucrat mult ca sa ajungi la nivelul acesta.Si din pacate multi dintre noi depindem de iubire si de afectiunea celui de langa noi...