Filosofie

Asa cum spui, parafrazez: Poti incepe cu actiunea, care determină surprinderea, si ajunge in g

Interpus a scris:

Un filosof, inainte de toate, se mira, si intr-un t

Interpus a scris:

Asa cum spui, parafrazez: Poti incepe cu actiunea, care determină surprinderea, si ajunge in g

Investigarea este bazată foarte mult pe studierea experientelor (anterioare, cum altfel), fie proprii, fie ale premergătorilor, care pot fi dobândite prin observare a lucrurilor firesti si/sau prin experiment (actiune). Oricum ar fi, orice om este un empirist. Conceptele, ca urmare a consimtirii si priceperii desfăsurării lucrurilor firesti si la care se rezumă un filosof, sunt semnificatii. Deci sunt consolidate pe experienţă.

Experienta pe care este intemeiat empirismul nu se referă la experienta proprie. Sau da ?

Când mirarea urmează acelui ceva deja chestionat prin curiozitate, trăit, experimentat, invătat, studiat: cunoasterea, in cazul imprizonierării mirării in experienţă, este limitată la acea experienţă, rămânând ca o cunoastere absolută să fie posibilă numai pentru o experienţă absolută. Absolutul nu inseamnă totul, ci nesfârsitul.

Tot ce poate fi nesfârsit este cugetarea, capabilă a se mira (a cuprinde din necunoscut la nesfârsit). Mirarea este nesfârsită, dar nu si curiozitatea, tocmai pentru că este determinată de ceea ce este sesizabil, observabil. Motiv pentru care curiozitatea nu va putea inlocui mirarea, dar nici a se ridica la potentialitatea ei.

Prin ce mijloace poate fi insusită o cunoastere absolută, in cazul in care nu mai luăm in considerare mirarea ?

* atasez răspunsurile mele, fără a cita pe cineva, pentru a nu se interpreta că discutia este izolată intre două persoane, asa incât să poată participa oricine oricând.

Fundamentele ideii reflectă natura ideii.

Referintele ideilor sunt cele două realităti: o realitate asa cum a fost dată (realitatea obiectivă) si o realitate construită (realitatea subiectivă).

Comportamentul ideilor este unul vectorial, au un punct de aplicatie, plasat intr-una din multimile celor două realităti, si o directie, cel mai adesea tot spre realitatea din care au fost emise, dar poate fi spre o altă multime decât cea a punctului de aplicatie.

Fundamentele ideilor sunt tocmai elementele multimii din care sunt emise.

Ideile din realitatea subiectivă actionează ca subiecte conceptuale, dezvoltatoare, inovatoare si aduc in atentie ceea ce poate exista (prin urmare un obiect improvizat, unul artificial), făcând abstractie de elementele care le-au determinat lansarea. Ideile de aici au statutul de idei conceptuale.

Ideile din realitatea obiectivă (cea vizată de filosofie), dimpotrivă, aduc in atentie ceea ce deja este, un "este" asa cum a fost dat, un "este" dintotdeauna, neatins de cele construite ulterior lui. Aceasta arată că filosofia are in vedere numai fundamentele existentei, făcând abstractie de calitatea si de cantitatea realitătii artificiale (celei construite). Ideile acestea au statutul de idei fundamentale.

Directia unei astfel de idei este către o multime creatoare de existenţă. (Multimile creatoare de realităti subiective sunt ideologiile - dar despre asta pe mai târziu).

Toate ideile ulterioare ideii primare: Existenţa; ii vor fi idei subordonate.

De exemplu, in jurul ideii primare a fost intemeiată o teorie numită Ontologie, pentru simplul motiv că studiază, cu precădere, existenta si natura sa (incluzând si fiinta), iar o idee subordonată ei este Epistemologia, pentru un motiv simplu, cunoasterea nu este o natură creatoare de existenţă, ci este una dată de existenţă. Alte idei subordonate sunt logica, metafilosofia, pragmatismul etc.

Este important de vizualizat o asemenea structură. Poti ajunge clar si repede la enuntarea de idei fundamentale.

Cele mai des intâlnite idei fiind cele subordonate ideii primare a filosofiei, dar si cele subordonate ideii primare a psihologiei: Caracterul; una dintre ele este: Personalitatea. Pentru acestea din urmă, fiind vorba despre o realitate mai apropiată si cu mult mai multă intensitate a trăirilor fiintei.

Vă astept cu bucurie contributiile ! (de aici se subintelege că orice răspuns de orice natură il percep ca o contributie)

Interpus a scris:

Ideile din realitatea obiectivă (cea vizată de filosofie), dimpotrivă, aduc in atentie ceea ce deja este, un "este" asa cum a fost dat, un "este" dintotdeauna, neatins de cele construite ulterior lui.

Inca din antichitate unii au vazut ceea ce este ca fiind imuabil (Parmenide), iar altii ca fiind schimbator (Heraclit). Iar altii au pus ceea ce e imuabil sus si ceea ce e schimbator jos (Platon). Vreau sa zic ca ideile specific filosofice nu vizeaza neaparat fiinta eterna, imuabila si unica.

Allexandrra a scris:

Inca din antichitate unii au vazut ceea ce este ca fiind imuabil (Parmenide), iar altii ca fiind schimbator (Heraclit). Iar altii au pus ceea ce e imuabil sus si ceea ce e schimbator jos (Platon). Vreau sa zic ca ideile specific filosofice nu vizeaza neaparat fiinta eterna, imuabila si unica.

Ideile filosofice îi viseaza si pe unii (cei se uita pe sus) si pe altii (cei ce se uita pe jos) pâna ce se dau cap în cap pe forum... :firstmove:

Mda..Figurile silogiste...

Figurile silogistice...

... ale notiunilor si termenilor prin care opereaza filosofia, incorporate in diagrame Euler, trecute drept multimi ale spatiilor vectoriale.

Interpus a scris:

Solicit permisiunea de a adresa o intrebare.