Alfred Adler

[Sub Zero 3308]

"Pentru un baiat evreu provenit dintr-o suburbie a Vienei, moartea la Aberdeen este ea insasi incununarea unei cariere neasteptate si o dovada a cat de departe a ajuns. Lumea l-a recompensat din plin pentru munca lui de contrazicere a psihanalizei." (Freud la aflarea mortii lui Adler)

 

 

Scurta biografie

La 7 februarie 1870 se naste (al doilea fiu) intr-o familie evreiasca dintr-o periferie a Vienei, Rudolfsheim. A fost un copil bolnavicios, suferind de rahitism. O poveste despre o intamplare din copilaria sa, probabil anecdotica, spune ca la varsta de 4-5 ani, grav bolnav de pneumonie si auzind discutia dintre tatal sau si medicul care-i preconiza sfarsitul, Alfred Adler nu doar ca a luat decizia de-a lupta pentru a trai (intrucatva seamana cu episodul povestit de Milton Erickson) dar si de a deveni medic. A fost in permanenta competitie cu fratele sau mai mare Sigmund (mai tarziu avea sa concureze cu un alt Sigmund), pe a carui vigoare si sanatate era gelos. Pentru a compensa limitele sale fizice si sentimentul de inferioritate, Adler a hotarat sa munceasca din greu, cu timpul reusind sa isi construiasca stima de sine crescuta si acceptarea sociala in grupul de copii cu care a crescut ( de fapt intreaga sa viata este o continua lupta, si de ce nu, un triumf asupra sentimentului de inferioritate).

Dupa un inceput scolar mediocru (tatal sau fiind sfatuit sa-l dea ca ucenic unui croitor), Adler reuseste sa termine printre primii din scoala. Urmeaza facultatea de medicina (moment in care are contact cu ideile socialiste). Dupa absolvire practica initial oftalmologia, apoi medicina generala, in cartierele sarace ale Vienei. In 1902 primeste invitatia din partea lui Sigmund Freud de a se alatura ''Societatii Psihologice de Miercuri''. In 1910 devine presedintele Societatii psihanalitice vieneze, a carui membru va ramane pana in 1911, cand diferentele dintre el si Freud vor deveni insurmontabile (accentul pus de Freud pe instinctual in detrimentul socialului, conflictul oedipal vs. relatiile din cadrul familiei, omnipotenta halucinatorie a sugarului vs. sentimentul de inferioritate a copilului, urmarirea placeri vs. nevoia de putere etc.). Dupa despartirea de Freud, Adler infiinteaza Societatea de Psihologie Individuala (1912), iar in 1916 serveste ca medic in armata austro-ungara, iar in 1924 devine profesor la Institutul Pedagogic din Viena, pozitie din care incearca sa schimbe parti din sistemul educational austriac (. La inceputul anilor '30, emigreaza in S.U.A., unde ocupa pozitia de profesor adjunct la Columbia University si la Long Island College of Medicine. Intreprinde numeroase turnee de popularizare ale ideilor sale. Alfred Adler a decedat subit la Aberdeen, la 28 mai 1937, probabil în urma unui infarct, pe cand se afla intr-un turneu scotian, sustinand conferinte si seminarii. Avea 67 de ani. In 2007 cenusa sa a fost gasita, iar in 2011 inmormantata in Viena.

 

Cateva din principiile si conceptele psihologiei individuale (adleriene)

 

Holism - Persoana este un intreg, fara diviziuni sau bariere interioare. Iar ceea ce face, gandeste si simte este unitar, indreptat spre realizarea scopului personal, unic. Omul este mai mult decat suma functiilor sale fizice, mentale, emotionale, iar comportamentul este cel mai bine inteles daca este vazut ca o unitate, ca un stil de viata.

 

Unicitate

 

Sentimentul de comuniune sociala - Toti oamenii sunt fiinte sociale. Luptam sa atingem sentimentul de a fi semnificativ si de a apartine in orice grup ne aflam familie, scoala, locul de munca, comunitate, etc. Suntem dependenti de cooperarea cu semenii nostrii. Din moment ce modul in care reactionam la problemele importante ii afecteaza pe ceilalti, problemele personale devin problemele familiei, si astfel ajung sa aiba un impact asupra comunitatii mai largi.

 

Complexul de inferioritate - Fiecare fiinta umana isi incepe viata cu sentimente primare de inferioritate, deoarece este complet dependenta de cei din jur. Omul incepe sa devina constient de aceste sentimente inca foarte devreme, datorita relatiei cu parintii. Aceste sentimente devin o motivatie puternica pentru fixarea unui obiectiv in viata si pentru atingerea acestuia. Se poate insa intampla ca diverse obstacole - deficienta sau handicap fizic, apartenenta sexuala, situatie economico-sociala, educatie necorespunzatoare - sa duca la accentuarea sentimentului de inferioritate. Aceasta etapa se numeste complex de inferioritate si se traduce prin senzatia de esec a adultului, rezultata in urma adoptarii unui obiectiv nerealist, adesea unul care duce spre perfectiune.

 

Teleologie - Fiecare individ are un scop, unic, in viata sa. De obicei acest scop nu este constient, dar individul se misca spre el, mereu. Viata este o continua miscare spre realizarea scopului personal.

 

Logica privata - Reactionam la realitatea din jurul nostru, dar nu la asa cum se arata ea, ci la modul in care fiecare din noi o interpretam. Fiecare individ isi dezvolta propria lui personalitate, propriul stil al vietii care include conceptia despre sine, conceptia despre lume si modul propriu in care raspundem situatiilor din viata.

 

Toate comportamentele noastre, fie ele constiente sau inconstiente, fie constructive sau distructive, sunt intentionate si consistente cu stilul vietii. Oamenii sunt mereu indreptati catre un scop. Emotiile pot fi vazute ca agenti de motivare, combustibilul ce ne da putere sa ne indreptam catre scopurile noastre. Identificand scopul unui comportament, ce incearca sa obtina sau ce obtine cineva cu acel comportament, ne permite sa facem schimbarea.

 

Conteaza mai putin ce abilitati si deficite am mostenit sau am dobandit de-a lungul vietii, si conteaza mult ce alegem sa facem cu ele. Suntem motivati de dorinta de a invinge sentimentul de inferioritate, de neajutorare. Luptam pentru a ne simti semnificativi, superiori, plini de succes.

 

Nu avem mereu control asupra a ceea ce se intampla cu noi, dar putem sa decidem cum vom raspunde la ceea ce se iveste. Suntem responsabili de alegerile facute si de actiunile noastre. Ne putem schimba si dezvolta. Nu suntem intotdeauna constienti de alegerile facute dar suntem responsabili pentru ele.

 

Influente ale teoriei adleriene

 

Abraham Maslow, fostul sau elev spunea: "Pentru mine Alfred Adler devine tot mai corect pe an ce trece. Cu cat se aduna datele, ele sustin din ce în ce mai mult imaginea sa despre om. Ar trebui sa spun ca, mai ales într-o privinta, timpurile nu l-au ajuns din urma. Ma refer la importanta atribuita de el holismului."

 

Victor Frankl: "Ceea ce el a atins si realizat a fost o adevarata schimbare copernicana. Pe lânga aceasta, Alfred Adler poate fi realmente considerat ganditor existentialist si ca unul dintre precursorii miscarii existentialist-psihiatrice."

 

Rollo May: "Il apreciez pe Adler din ce în ce mai mult. Gandurile lui Adler, asa cum le-am invatat cand am studiat cu el la Viena in verile lui 1932 si 1933, m-au dus indirect spre psihologie, si au fost foarte influente in tara aceasta în lucrarile tarzii ale lui Sullivan si William Alanson White, etc."

 

Albert Ellis, parintele terapiei rationale emotive si comportamentale, co-editor al Journal of Individual Psychology: "Alfred Adler, more than even Freud, is probably the true father of modern psychotherapy. It is difficult to find any leading therapist today who in some respect does not owe a great debt to the Individual Psychology of Alfred Adler."

 

http://adler-romania.ro/e107_plugins/content/content.php?content.6

Editat August 11, 2011 de Spock

[Aseneth 15]

 

 

Am observat si eu ca nu s-a prea vorbit de adlerieni pe aici. Parerea mea de nespecialist e ca a-l compara pe Freud cu Adler sau Jung e ca si cum ai compara Yang cu Yin, sau cerul cu pamantul. Faceti o mica statistica si veti vedea ca cei mai mari psihologi sunt de pe crucea fixa din zodiac : Varsator, Taur, Leu, Scorpion. Pai normal ca un Varsator va sustine ca cerul ( creierul) sta la baza problemelor umane, pe cand un Taur va sustine ca pamantul ( nevoia primare) sta la baza problemelor. Uneori are dreptate unul, uneori celalalt, dar de cele mai multe ori spun de fapt aceleasi lucruri , trebuie doar sa le privesti din alt unghi. N-am vrut sa fiu atat de ezoterica, nu m-am putut abtine :cry:

[Sub Zero 3308]

 

 

Eu credeam ca Freud s-a nascut in zodia Cancerului. De maxilar.

Editat August 11, 2011 de Spock

[Allexandrra 8936]

N-am vrut sa fiu atat de ezoterica, nu m-am putut abtine :cry:

 

La oamenii inteligenti, e ok, ca nu-si dau cu stangul in dreptul uitandu-se dupa stele. :)

 

 

 

[Lucia N 11235]

Freud, Adler, Yung, pomeniti aci au puncte comune in ceea ce scriu/transmit, doar sa fie percepute "punctele" comuniunii. Cam asa sta treaba si cu Yang si Ynn (Cerul cu Pamantul, Principiul Masculin cu Principiul Feminin, comuniunea manifestandu-se in "centrul Inimii-punctul, vorba Qabalistilor).

[Sub Zero 3308]

Freud, Adler, Yung, pomeniti aci au puncte comune in ceea ce scriu/transmit, doar sa fie percepute "punctele" comuniunii. Cam asa sta treaba si cu Yang si Ynn (Cerul cu Pamantul, Principiul Masculin cu Principiul Feminin, comuniunea manifestandu-se in "centrul Inimii-punctul, vorba Qabalistilor).

 

 

Eu m-am mai gandit la o paralela, Yung=Yang. Cu Jung nu prea mergea.

Kabbalah nu citesc, sunt crestin fundamentalist (sola scriptura). De fapt crestino-marxist.

Mai arunc cate o privire prin Bhagavad Gita (am o editie cu multe poze lucioase).

 

Ce parere aveti despre teorema adleriana?

Stiu, nu-i misterioasa si nici n-are o meta/-psihologie, -limbaj ca psihanaliza freudiana si nici nu e o incantare pentru iubitorii de mitologie, ca in cazul psihologiei analitice.

[Lucia N 11235]

Eu vorbeam despre aspectele care unesc(sunt crestin-ortodoxa), insa am libertatea de-a nu pupa moastele, nu ma reprezinta si nu fac asa ceva (ca si un exemplu, daca ma-ntelegi ce vreau a zice, niciodata nu am simtit vreo constrangere, vreo impunere, totul este natural, firesc, accept si respect credinta(increderea) fiecaruia, chiar ma simt onorata sa gasesc puncte comune si msa ma indeletnicesc cu invataturile intelepciunii traditiilor tuturor ) si nu despre ceea ce desparte(cazul fundamentalistilor, de orice fel). Nu-s in rezonanta cu "despartiturile", asa ca spune-ne tu ceea ce-ai vrea sa auzi de la noi. (si, mai suntem pe-aci care mai aruncam cate-o privire si prin scrierile lui Bhagavad Gita , ale lui Ptanjali, ale Sfintilor Parinti, samd, chiar ne bucuram si ne indeletnicim cu intelepciunea pe care-au dobandit-o in urma experimetarilor lor, fara a ne mai fi necesare si noua experientele mai "dure" prin care-au trecut ei, ci doar intelegerea a ceea ce ne este necesar pe calea optima aleasa de sufletel.

[soogee 2866]

N-as zice ca Adler e neglijat la noi in tara. E tradus, e citat. La psihologia copilului-pedagogie e unul dintre cei de baza. Bibliografie obligatorie. Poate nu a facut atatea valuri pentru ca gandirea lui nu a generat controverse (cum e cazul cu Freud, Jung, Miller, Klein).

 

Un articol bun, mai scrie.

:)

Editat August 12, 2011 de downtempo

[Sub Zero 3308]

Un articol bun, mai scrie.

:)

 

 

Multumesc pentru incurajari! Informatiile existau deja, intr-o forma sau alta. Eu n-am facut decat un ''colaj''.

 

(cum e cazul cu Freud, Jung, Miller, Klein).

 

Dintre cei enumerati mai sus, preferatul meu e Bion. :)

[Allexandrra 8936]

 

Mie mi s-a parut foarte interesanta partea teleologica si mai ales alaturarea dintre scop si inconstient. Si mie mi se pare ca viata oricarui om arata ceva (ca o fabula, daca vreti), indiferent ca e vorba despre un filantrop sau despre un mare infractor. Am observat frecvent ca actiunile oamenilor nu sunt adecvate scopurilor lor declarate. Berne ar spune ca asta este din cauza faptului ca ruleaza dupa script. Adler ar integra intr-un context mai larg si ar spune ca actiunile lor sunt rezultatul insusirilor lor, al locului ocupat in societate si al interactiunilor cu ceilalti oameni. Daca inteleg eu bine, in conceptia lui Adler nu se poate analiza omul separat de ceilalti, la fel cum nu ii putem analiza o insusire separat de celelalte. Ce mi-e mie mai greu sa inteleg e cum poate intelectul omenesc, care trebuie sa desparta in bucati mici si sa le analizeze individual, sa abordeze holist un individ?