Început de sarah12, Dum 7 aug 2011 · 43 răspunsuri · 7.333 vizualizări
Buna seara,
de multe ori ma intreb cum suntem priviti noi ,persoanele cu probleme afective de catre cei din jurul nostru.
Suntem compatimiti...,suntem intelesi...,suntem ajutati sa ne fie mai usor???
Cred ca suntem compatimiti de unii,ajutati de altii,dar nicidecum intelesi.
Cine e de vina?
Ce putem face pentru a ne fii mai bine si implicit mai usor.
Astept sugestii.Multumesc.
Cer_senin a scris:
Probleme afective avem toti. Te referi la cazurile patologice?
edit : de inteles nimeni nu ne poate intelege 100% cu sau fara probleme afective, de fapt, cred ca noi insine nu ne intelegem in totalitate, de ce am avea pretentii de la ceilalti?
Editat Dum 7 aug 2011 21:10
Nu cred ca sunt priviti cumva. Doar ca, fiind mai sensibili, asta se vede si in relatiile interumane. Cred ca persoanele cu probleme afective au ele un simt mai acut al realitatii, o percep cumva mai diferit, probabil se adapteaza mai greu la cerinte. Iar asta le poate crea probleme si disconfort.
Cer_senin a scris:
Ce intelegi prin "probleme afective"? Spectrul e destul de larg, si s-ar putea ca tu si noi sa intelegem lucruri diferite prin acest concept. Fii mai precisa. La ce te referi? Pentru ca si reactia celor din jur difera in functie de probleme.
Aseneth a scris:Probleme afective avem toti. Te referi la cazurile patologice?
edit : de inteles nimeni nu ne poate intelege 100% cu sau fara probleme afective, de fapt, cred ca noi insine nu ne intelegem in totalitate, de ce am avea pretentii de la ceilalti?
Da,ma refer la cazuri patologice.
Pentru a-ti explica intelegerea iti dau un exemplu-o prietena a avut ,datorita unor probleme conjugale o tentativa de sinucidere.
I-am oferit ajutorul recomandindu-i sa mearga la un psihiatru pe care il cunosteam si m-a refuzat categoric ,spunindu-mi ca nu poate sa faca asta,deoarece lumea va spune cs e nebuna.
Pentru mine raspunsul ei a fost un soc(cind ma gindesc ca e si intelectuala-ce sa mai astepti atunci de la altii?!)
downtempo a scris:Ce intelegi prin "probleme afective"? Spectrul e destul de larg, si s-ar putea ca tu si noi sa intelegem lucruri diferite prin acest concept. Fii mai precisa. La ce te referi? Pentru ca si reactia celor din jur difera in functie de probleme.
In general,toate bolile ce tin de afect-exemplu:depresia,anxietatea,fobia,schizofrenia s.a.m.d.
Nu suntem noi,ore,catalogati drept-nebuni,irecuperabili,o plaga a societatii???
Nu suntem ,din aceste motive,evitati,de catre unii din semenii nostrii?
Athmy a scris:Nu cred ca sunt priviti cumva. Doar ca, fiind mai sensibili, asta se vede si in relatiile interumane. Cred ca persoanele cu probleme afective au ele un simt mai acut al realitatii, o percep cumva mai diferit, probabil se adapteaza mai greu la cerinte. Iar asta le poate crea probleme si disconfort.
Mi-ar placea sa ai dreptate!!!!
Priviti cu intelegere atat timp cat problema afectiva nu il determina pe cel care o are sa considere de pe un moment pe altul persoana de langa ea, care cauta sa o inteleaga, ca fiind dusman. Nu stiu cum se numeste in psihologie, dar sigur e documentata - criza de isterie care determina un labil sa atace verbal, pe latura afectiva, sau chiar fizic pe cei apropiati, sau pe cei care incearca sa ii ofere vreun ajutor.
Candva credeam ca oamenii sunt responsabili de ceea ce fac. Mi-am reformulat acest principiu - acum cred ca doar oamenii constienti, lucizi, sunt responsabili de ceea ce fac, ceilalti, printre care si labilii din discutia noastra, nu.
Ca principiu, acest gen de persoane sunt tratate cu blandete de catre cei care isi dau seama de problema pe care o au.
Chiar si atunci cand aceste persoane trec prin stari negative, cei din jur le ofera intelegere. Personal insa stau mai prost cu intelegerea - accept si imi plac si acesti oameni, au o inocenta a lor, o naivitate care imi place, imi aduce aminte de copilarie... cumva sunt mai sinceri si mai draguti decat ceilalti... pana la punctul la care se sucesc cu 180 de grade si ataca, asteptand in mod bizar ca eu sa nu le fac nimic, atunci incep sa nu imi mai placa.
Oamenii cand au probleme, de orice fel, cauta sa si le rezolve. Niciodata nu voi avea ceva impotriva unui om care stie ca are ceva de rezolvat si se si apuca sa faca acest lucru. Dar impotriva cui are o problema si nu misca un deget sa o rezolve... mi se poate dezvolta ceva, daca ajung sa imi pese.
Apropo, daca mai postez pe aria asta si il mai freaca pe vreunul sa ma analizeze fara sa ii cer, fuck off - voi nu gasiti butonul de ignore, eu da si il voi folosi, ca si pe cel de report (vezi regulamentul care spune ca pe forum se discuta idei, nu persoane). Daca va puteti abtine, ramanem prieteni. Pentru curiozitati si ciudatenii legate de mine, vedeti la intrebari despre si pentru useri, am un topic acolo - intrebati si vi se va raspunde.
Eu de exemplu ma adaptez greu la locuri/oameni noi si doar daca gasesc un numitor comun, ceea ce de cele mai multe ori nu-mi iese. Asa ca produc o impresie deplorabila la inceput, aproape catastrofala, peste care eu insami nu mai pot trece nici cu timpul, chiar daca vad in ceilalti semnale de apropiere. De aceea spun ca este de fapt o problema de la interior la exterior, nu o vad invers, care este greu de depasit de subiectii cu probleme afective.
Cer_senin a scris:Nu suntem noi,ore,catalogati drept-nebuni,irecuperabili,o plaga a societatii???
Nu, doar primitivii retardati va trateaza si va catalogheaza asa.
Nu suntem ,din aceste motive,evitati,de catre unii din semenii nostrii?
Ba da... Dar nu cred ca din cauza acestor tulburari, ci mai degraba din cauza efectelor pe care le produc unele dintre respectivele tulburari(isteria, sau capacitatea redusa de a tine promisiuni, sau alte efecte nocive... efecte care dauneaza celor din jur). Cum ziceam mai sus, o persoana care are asemenea probleme cred ca e bine sa caute sa le rezolve (psihologi, psihiatri, kosmotro, popi, vraci, calugari etc. etc. - sunt multe variante de rezolvare). Si le poate rezolva, partial si singura, cred, daca se preocupa foarte mult in directia asta.
Efectele negative ce se manifesta la exterior eu le vad ca pe impulsuri emotionale irationale incontrolabile. Poate cauta ce anume le determina, situatia, obiectul, cuvintele si sa caute sa le evite, sau daca stie ca urmeaza o criza de... ceva, sa plece temporar de langa ceilalti si sa revina dupa ce i-a trecut...
Pentru 5 minute in care o persoana de genul asta iti face nervi, nu cred ca e cazul sa il eviti sau sa il jignesti sau sa fugi de el ca de leprosi(daca nu esti primitiv retardat)... Decat daca cele 5 minute se tranfosma in 5 zile si respectiva persoana nu intreprinde nicio masura in a-si rezolva problema.
Cer_senin a scris:In general,toate bolile ce tin de afect-exemplu:depresia,anxietatea,fobia,schizofrenia s.a.m.d.
Nu suntem noi,ore,catalogati drept-nebuni,irecuperabili,o plaga a societatii???
Nu suntem ,din aceste motive,evitati,de catre unii din semenii nostrii?
E o mare diferenta in acest spectru. Lumea nu se teme de depresivi, dar se teme de schizofreni. Lumea nu rade de depresivi (in general), dar poate rade de anxiosi-fobici.
Pe tine ce anume te deranjeaza? Pentru ca eu simt ca de fapt e vorba de felul in care esti tu integrata in societate, felul in care te simti acceptata, rejectata, ignorata, compatimita, etc.
S.R. a scris:Priviti cu intelegere atat timp cat problema afectiva nu il determina pe cel care o are sa considere de pe un moment pe altul persoana de langa ea, care cauta sa o inteleaga, ca fiind dusman. Nu stiu cum se numeste in psihologie, dar sigur e documentata - criza de isterie care determina un labil sa atace verbal, pe latura afectiva, sau chiar fizic pe cei apropiati, sau pe cei care incearca sa ii ofere vreun ajutor.
Candva credeam ca oamenii sunt responsabili de ceea ce fac. Mi-am reformulat acest principiu - acum cred ca doar oamenii constienti, lucizi, sunt responsabili de ceea ce fac, ceilalti, printre care si labilii din discutia noastra, nu.
Ca principiu, acest gen de persoane sunt tratate cu blandete de catre cei care isi dau seama de problema pe care o au.
Chiar si atunci cand aceste persoane trec prin stari negative, cei din jur le ofera intelegere. Personal insa stau mai prost cu intelegerea - accept si imi plac si acesti oameni, au o inocenta a lor, o naivitate care imi place, imi aduce aminte de copilarie... cumva sunt mai sinceri si mai draguti decat ceilalti... pana la punctul la care se sucesc cu 180 de grade si ataca, asteptand in mod bizar ca eu sa nu le fac nimic, atunci incep sa nu imi mai placa.
Oamenii cand au probleme, de orice fel, cauta sa si le rezolve. Niciodata nu voi avea ceva impotriva unui om care stie ca are ceva de rezolvat si se si apuca sa faca acest lucru. Dar impotriva cui are o problema si nu misca un deget sa o rezolve... mi se poate dezvolta ceva, daca ajung sa imi pese.
Apropo, daca mai postez pe aria asta si il mai freaca pe vreunul sa ma analizeze fara sa ii cer, fuck off - voi nu gasiti butonul de ignore, eu da si il voi folosi, ca si pe cel de report (vezi regulamentul care spune ca pe forum se discuta idei, nu persoane). Daca va puteti abtine, ramanem prieteni. Pentru curiozitati si ciudatenii legate de mine, vedeti la intrebari despre si pentru useri, am un topic acolo - intrebati si vi se va raspunde.
Intrbare-daca un om labil psihic are un servici,o familie-el nu are cumva responsabilitati,Nu e responsabil de ceea ce face.
Poti intilnii un fobic si daca nu ii cunosti problema nici nu l-ai incadra in categoria labililor psihici.
Privind naivitatea si inocenta labililor psihici-imi permit sa te corectez nu toti sunt asa;depinde de boala si de gravitatea ei.