De multe ori copiii care nu au primit afectiune totala si neconditionata de la parinti tind, cand ajung la primavara iubirii, sa caute aceasta afectiune pierduta in dragostea oferita de partenerii de relatie.
Dar ei pot si sa se ataseze prea mult, sa investeasca prea mult, sa ajunga dependenti de partener.
In cazul de fata, Xyl, tu esti dependenta de ea, ea nu este dependenta de tine (desi pastreaza legatura cu tine, lucru firesc).
Incearca sa constientizezi cat anume din dragostea pe care i-o porti ei ar putea fi aceasta nevoie disperata de afectiune, nesatisfacuta in copilarie de parintii tai.
In ecuatie mai intra
- nevoia fireasca, umana, de comunicare, sa te exprimi si sa absorbi exprimarea celuilalt, sa intelegi si sa fii inteles, sa accepti si sa fii acceptat asa cum esti, sa explorezi sinele celuilalt si sa fii explorat, sa te versi in celalalt si el in tine, sa fii dorit si sa doresti, si aceaste dorinte sa se vitalizeze una din alta
- placerea corporala, a da si a primi
- calitatile celuilalt si calitatile tale, rezonanta dintre talentele si aspiratiile voastre
- si altele
Pare cam abstract ce spun, dar fa un efort si analizeaza aceste sentimente. Analizeaza ce ai dat si ce ai primit. Ce energii au fost in joc. Ce v-a invatat aceasta relatie, cum va lasa dupa terminarea ei. In ce masura v-a maturizat, v-a hranit, v-a ajutat sa progresati. Poti fi recunoscatoare universului pentru sansa de a o trai?
Acest efort de a te concentra la aspectele multifatetate ale relatiei voastre te va descentra de pe durerea ta, si te va invata multe.
