Început de _Undying_, Dum 17 iul 2011 · 187 răspunsuri · 18.121 vizualizări
Miticamicutul2 a scris:sa nu faci greseala cailobligi la ceva
adica :
te apuca sa construiesti relatia parinte adult
iar copiilul nu e inca pregatit
inca lui este greata de comportamentul tau si modul de a gandi si mentalitate de parinte biruitor !
Mitica, esti simpatic. Ce ai scris tu mai sus e foarte adevarat, sunt de acord cu astea.
De curiozitate: ai copii? Cum aplici pedagogia constructiva cu ei?
Aseneth a scris:In orice relatie este nevoie de doua persoane pentru a construi comunicarea.
Mda si mai ales minim de bunavointa de ambele parti
F interesant si intrigant cum descrii relatia cu ai tai.
Imi imaginez ca pote voiau sa faca invers de cum au facut ai lor cu ei?
Nu am sa am copii dar daca as avea probabil ca as fi tentata sa ii iau f in serios si sa astept de la ei opinii relevante si mature? (nu stiu ce sa zic despre partea a doua)
Evelynaaa a scris:Mda si mai ales minim de bunavointa de ambele parti
F interesant si intrigant cum descrii relatia cu ai tai.
Imi imaginez ca pote voiau sa faca invers de cum au facut ai lor cu ei?
Nu am sa am copii dar daca as avea probabil ca as fi tentata sa ii iau f in serios si sa astept de la ei opinii relevante si mature? (nu stiu ce sa zic despre partea a doua)
De remarcat oamenii slabi fac de la bun inceput copii pe care-i vad ca pe niste adulti in seama carora vor sa-si plasese responsabilitatea propriei vieti (te-am facut sa avem un sprijin la batranete, sa ne dea si noua cineva un pahar cu apa), act care incepe chiar din momentul nasterii copilului (astfel se naste copilul cu identitate scindata, dubla, si poate fi un viitor schizofren). El (tatal meu) voia sa-si traiasca viata lui prin mine (sa-mi fure viata) si nu ma poate accepta decat in conditiile in care as deveni ceea ce el si-ar fi dorit sa fie in viata (patul lui procust). In narcisismul lui el sufera ca nu poate face asta, nu sufera pentru faptul ca aproape m-a adus la schizofrenie.
Kosmotro a scris:Oama nu a zis ca trebuie neaparat sa-i IUBESTI pe parintii rai, ci sa nu-i mai URASTI. E o diferenta mare.
A zis sa-i privesti cu mila (nu mila in sens de iubire, cum se mai intelege in mod gresit).
Mila asta e regretul ca lucrurile nu sunt ceea ce ar fi putut fi, in alte conditii. E ca si cum ai zice: mai ce fain ar fi fost daca in alte conditii lucrurile ar fi evoluat altfel si ne-am fi inteles toti super.
E ca si cum ai vedea o sculptura sparta in bucati.
Dar nu te apuci s-o repari tu.
Nici Iisus, care era plin de iubire nu a putut sa repare sculpturile rudelor sale (cele ce au venit sa-l ia acasa, sa nu mai predice iubirea, pe motiv ca e "nebun").
dezgust e termenul potrivit
Editat Lun 1 aug 2011 23:09
Big Lebowski a scris:De remarcat oamenii slabi fac de la bun inceput copii pe care-i vad ca pe niste adulti in seama carora vor sa-si plasese responsabilitatea propriei vieti (te-am facut sa avem un sprijin la batranete, sa ne dea si noua cineva un pahar cu apa), act care incepe chiar din momentul nasterii copilului (astfel se naste copilul cu identitate scindata, dubla, si poate fi un viitor schizofren). El (tatal meu) voia sa-si traiasca viata lui prin mine (sa-mi fure viata) si nu ma poate accepta decat in conditiile in care as deveni ceea ce el si-ar fi dorit sa fie in viata (patul lui procust). In narcisismul lui el sufera ca nu poate face asta, nu sufera pentru faptul ca aproape m-a adus la schizofrenie.
Nu cred ca trebuie sa fii un om puternic ca sa iti dai seama ca sa obligi pe cineva intrun pat al lui Procust e dauntor pt pers si va avea rezultate negative sigur, indiferent de presupusele minunatii rezultate dintr-o foarte putin probabila potrivire, chiar din contra, daca nu te ai prea incadrat probabil ca nu te prea atrage ideea
Si daca ai bunavointa lasi preconceptiile pe care le ai daca vezi ca sunt daunatoare fata de pers de care ai bunavointa, adica asa pot sa ma duc sami iau un caine sal dresez sa muste pe toti cei care mi au facut rau, daca nu merge planul meu destept sau si mai bine sunt tot nemultumita dau vina pe caine? trebuie sa fi un om puternic sa nu dai? sau defat trebuie sa fi puternic sa dai? mi se pare cam in ceata partea asta
Si inca ceva, sa inteleg ca parintii mei au fost oameni puternici ca pt ei copii nu au probleme, ci sunt fericiti de profesie care nu inteleg nimica?
Eu nu am probleme si nu inteleg nimic, daca nu ma prefaceam ca totul e k nu imi faceam treaba si veneau lectiile educativ/agresive cu care m-au alienat mental (deci m am prefacut mult timp ca totul e k din lipsa de optiuni, desi ma gandeam la sinucidere inca de la 13 ani, si am f multe probleme medicale adunate dealungul vietii care le au negat si accentuat)
Mi au distrus periodic perceptia de sine (incusinv prefacanduse ca nu vad prin ce trec dupa cate constat) constat ca absolut toate explicatiile/"perceptiile" lor au fost neantizari/negarea realitatii si toate premisele date de ei minciuni (in fata) care m au deprivat de majoritatea experientelor normale pe care cei din jurul meu le au.Nu pot concluziona decat ca am doi schizofrenici/psihotici care urasc realtitatea (eu fac parte din ea) si m-au nenorocit pe viata bazandu-se pe faptul ca nu mi-am putut imagina ca chiar toate sunt gandite intentionat sa ma extermine si daca nu au scop imediat e pe termen lung.
Eu cred ca pana la urma cotneaza cum se face nu ce se face, poti sa ti tratezi prost copii in enspe feluri si cu enspe scuze, daca nu e bunavointa dincolo de masca rezultatu e prost
Editat Mar 2 aug 2011 00:51
Evelynaaa a scris:Nu cred ca trebuie sa fii un om puternic ca sa iti dai seama ca sa obligi pe cineva intrun pat al lui Procust e dauntor pt pers si va avea rezultate negative sigur, indiferent de presupusele minunatii rezultate dintr-o foarte putin probabila potrivire, chiar din contra, daca nu te ai prea incadrat probabil ca nu te prea atrage ideea
Si daca ai bunavointa lasi preconceptiile pe care le ai daca vezi ca sunt daunatoare fata de pers de care ai bunavointa, adica asa pot sa ma duc sami iau un caine sal dresez sa muste pe toti cei care mi au facut rau, daca nu merge planul meu destept sau si mai bine sunt tot nemultumita dau vina pe caine? trebuie sa fi un om puternic sa nu dai? sau defat trebuie sa fi puternic sa dai? mi se pare cam in ceata partea asta
Si inca ceva, sa inteleg ca parintii mei au fost oameni puternici ca pt ei copii nu au probleme, ci sunt fericiti de profesie care nu inteleg nimica?
Eu nu am probleme si nu inteleg nimic, daca nu ma prefaceam ca totul e k nu imi faceam treaba si veneau lectiile educativ/agresive cu care m-au alienat mental (deci m am prefacut mult timp ca totul e k din lipsa de optiuni, desi ma gandeam la sinucidere inca de la 13 ani, si am f multe probleme medicale adunate dealungul vietii care le au negat si accentuat)
Mi au distrus periodic perceptia de sine (incusinv prefacanduse ca nu vad prin ce trec dupa cate constat) constat ca absolut toate explicatiile/"perceptiile" lor au fost neantizari/negarea realitatii si toate premisele date de ei minciuni (in fata) care m au deprivat de majoritatea experientelor normale pe care cei din jurul meu le au.Nu pot concluziona decat ca am doi schizofrenici/psihotici care urasc realtitatea (eu fac parte din ea) si m-au nenorocit pe viata bazandu-se pe faptul ca nu mi-am putut imagina ca chiar toate sunt gandite intentionat sa ma extermine si daca nu au scop imediat e pe termen lung.
Eu cred ca pana la urma cotneaza cum se face nu ce se face, poti sa ti tratezi prost copii in enspe feluri si cu enspe scuze, daca nu e bunavointa dincolo de masca rezultatu e prost
ai nevoie de un terapeut bun
Si chiar e posibil sa ii si iubesti. Pt. ca, eliberandu-te de sentimentele negative reusesti sa te umplii si ai de unde da, iar odata constientizat faptul ca si ei au fost niste victime, la randul lor, iubirea nu e imposibil sa apara.
Dupa ce ii ierti e posibil sa-i iubesti, dar cred ca ar fi gresit.Vezi tu, iubirea fata de agresori e detectata imediat de acestia, oricat am incerca s-o ascundem.Si ar degenera iar in abuz din partea lor.Asa ca raman la parerea ca e mai bine sa-i ierti si atat.Stii vorba aia cu luatul in cap, nu?
Editat Mar 2 aug 2011 05:16
Little swan a scris:Dupa ce ii ierti e posibil sa-i iubesti, dar cred ca ar fi gresit.Vezi tu, iubirea fata de agresori e detectata imediat de acestia, oricat am incerca s-o ascundem.Si ar degenera iar in abuz din partea lor.Asa ca raman la parerea ca e mai bine sa-i ierti si atat.Stii vorba aia cu luatul in cap, nu?
Iertarea o da numai bunul D-zeu care daca nu exista, nu exista nici iertare. Recomand un exercitiu simplu de reprogramare ca sa ramaneti singuri cu voi insiva. Repetati-va zilnic propozitii ca "parintii nu ma iubesc", "nu exista D-zeu, nu exista drac", ori de cate ori aveti ganduri de furie la adresa parintilor, sau cand aveti delir mistic revendicativ la adresa lor cand erati tentati sa spuneti ca sunt "posedati de dracu" sau "vor ajunge in iad". Astfel eliminam gandirea magica, pasarea responsabilitatii si falsele sperante. Rugaciunea mi se pare cel mai nociv lucru. Ea implica predare si pasivitate. Care ulterior se intorc la victima prin atacuri de panica. Exersati aceste exercitii timp de 6 luni. Puneti in balanta rezultatul cu ce aveati pe vremea cand erati mare credincios, plin de blesteme si lipsit de binecuvantarile parentale. Cum e mai bine? Sa fi credincios pasiv care musteste de blesteme la adresa parintilor, dujmanilor, sau sa fi ateu activ care se apara hotarat sa invinga? Apararea e o forma de inteligenta, care trebuie invatata de la cei care stiu sa se apere. Ea poate fi invatata prin joc de rol in psihoterapie de la terapeut.
Prin propozitii simple ca "nu exista d-zeu, nu exista drac" se taie automat o gramada de meme/jocuri de autoagresiune, in care d-zeu este folosit ca unealta a persecutiei, in scop revendicativ. Sincer sa fiu, dupa 4 ani de studiu in ale psihopatologiei, nu am gasit nici urma de posesie demonica. Toate greselile pe care le comit oamenii sunt din dorinta de a-si hrani orgoliul, pentru a se simti securizati. In loc sa-si faca datoria lor, tinand seama de ceilalti, multi oameni aleg sa-si asume false datorii (cum e aceea de salvator necerut), sau sa nu-si faca datoria deloc.
Editat Mar 2 aug 2011 07:09
Eu nu mai prea inteleg nimic din postarile de aici 
Nus religioasa (si nimeni din familie nu e), de unde si ghinimelele cand vb de d-zeu
Traiesc cu impresia ca psihologia a inlocuit aproape complet religia
Editat Mar 2 aug 2011 11:48
Kosmotro a scris:Mitica, esti simpatic. Ce ai scris tu mai sus e foarte adevarat, sunt de acord cu astea.
De curiozitate: ai copii? Cum aplici pedagogia constructiva cu ei?
nu imi palace ca pui la indoiala
capacitatea si calitatea mea de parinte
formuleazal mai diplomat
sa nu ma sint jignit de intrebare !
sau cel mai bine nu ma mai intreba cu tonul si intentile care le ai
ca sunt un bun parinte sau nu !?
sunt sigur !!! mereu e loc pentru mai mult
nu stiu cum evaluezi tu ...
si ce criteri ai de a da note !?
credema ! :)
nu am chief sa fiu atacat si la capitolul asta
ca sigur pica unul din cer
si se leaga de metodele mele de a educa !
Editat Mar 2 aug 2011 11:42
No, pacat ca nu vrei sa zici, ar fi fost interesant.
Dar mi-a placut ce ai spus mai sus, cand te-am citat.