Iertarea agresorilor, parintilor impostori - opinii

Big Lebowski a scris:

peste ani de zile cand maicasa va fi murit, iertarea nu va fi decat o manifestare a nostalgiei, nu va fi una autentica. voi vorbiti fara sa aveti habar ce vorbiti. habar nu aveti cum se acorda iertarea.

Nu fi sarcastic,te rog,eu mi-am iertat parintii cand erau/sunt in viata.

Nu mi-a fost usor,dar apoi m-am simtit cu sufletul impacat,unul dintre ei a gresit din prea multa iubire.

Celalat parinte,in shimb,care de altfel nu mai e printre noi ,nu cred ca m-a iubit.

Asa ca am vorbit din propria-mi experienta,nu am aruncat vorbe-n vant.

Uite ca totusi am invatat sa acord iertarea si stiu ce inseamna,ba mai mult cu cat durerea a fost mai intensa si iertarea s-a acordat mai greu.Iertarea o consider ca un gest de maturitate si impacare cu propria-mi persoana.Daca ierti nu inseamna ca uiti.Oricum ranile raman si nu se vindeca niciodata.

Iarta-ma ca-ti spun,dar nu esti singurul care a suferit in viata.

Cer_senin a scris:

in cazuri extreme ,incearca.Dar nu poate,NICIODATA nu va inlocui un tata.IN general un parinte nu il poate suplini pe celalalt.

tin sa te contrazic

sunt parinti care reusesc treaba asta foarte bine. atat de bine ca nu o sa auzi copii aia zicand ''sarmanu de mine a crescut fara tata/fara mama''

**Alex** a scris:

sunt parinti care reusesc treaba asta foarte bine. atat de bine ca nu o sa auzi copii aia zicand ''sarmanu de mine a crescut fara tata/fara mama''

Nu ştii despre ce vorbeşti. Ca model paternal, mama n-o să fie niciodată tată (dacă e o femeie normală) şi tatăl n-o să fie niciodată mamă, dacă e un bărbat normal.

Iar copilul crescut fără unul din părinţi, oricât de cuminte şi bine educat ar fi (presupun că tu la asta încercai să te referi) va fi confuz toată viaţa în privinţa rolului celor două sexe.

Că n-o să auzi acei copii vorbind despre asta, e cu totul altceva.

harald a scris:

Nu ştii despre ce vorbeşti. Ca model paternal, mama n-o să fie niciodată tată (dacă e o femeie normală) şi tatăl n-o să fie niciodată mamă, dacă e un bărbat normal.

Iar copilul crescut fără unul din părinţi, oric

harald a scris:

vorbeam si eu ca unul crescut cu un parinte, dar deh..daca tu ma contrazici

**Alex** a scris:

vorbeam si eu ca unul crescut cu un parinte, dar deh..daca tu ma contrazici

Si eu am crescut cu un singur parinte si nu am dus lipsa de nimic,nu m-am plans de lipsuri materiale,dar acestea nu suplinesc un parinte totusi...

Cand vei avea familia ta si copii vei realiza ca am dreptate.

nu ma simt cu nimic mai handicapata in fata unuia care a crescut cu ambii parinti. ba chiar pot spune ca ma simt ceva mai puternica. am fost pusa in situatia sa ma maturizez mai repede si acum vad ca am avut de castigat.

Esti doar un caz, modelul multor femei din vest de a creste un copil singur duce la dezastru.

**Alex** a scris:

nu ma simt cu nimic mai handicapata in fata unuia care a crescut cu ambii parinti. ba chiar pot spune ca ma simt ceva mai puternica. am fost pusa in situatia sa ma maturizez mai repede si acum vad ca am avut de castigat.

Tot n-ai inteles.

Mai trebuie sa cresti.

Cer_senin a scris:

Tot n-ai inteles.

Mai trebuie sa cresti.

sa-ti spun ce am inteles eu: a ierta inseamna a oferi din nou ocazia să fii lovit.