Iertarea agresorilor, parintilor impostori - opinii

downtempo a scris:

Oare mama poate prelua atributele tatalui? Poate ea juca rolul de tata?

in cazuri extreme ,incearca.Dar nu poate,NICIODATA nu va inlocui un tata.IN general un parinte nu il poate suplini pe celalalt.

insu a scris:

Asa, arde-l si din partea mea in cazul in care sare calu'.

:roll:

PourMoi a scris:

Indiferent cat de mult ar incerca nu va reusi sa faca acest lucru decat partial. In primul rand pentru ca un copil are nevoie de un model masculin in casa care ofera:

- reguli si este figura autoritara in casa (mai mult decat mama)

- daca este fata are nevoie de un model de comportament pe care sa il caute

- daca este baiat are nevoie de un model pentru a sti cum sa se poarte

- pentru a exista echilibru trebuie sa existe feminin si masculin.

Bineinteles ca acesti copii vor invata sa dezvolte alte abilitati sau insusiri pentru a compensa.

Bine zis,Iris.A trebuit sa invat pe pielea mea ce inseamna asta.Nu stiu daca am invatat sa dezvolt vreo abilitate, poate doar apararea excesiva fata de oricine, dar poate fi asta considerata o abilitate?

Gheorghita123 a scris:

Nu, nu si-o exprima, dar si-o exprima mama si pentru el si era suficient pentru mine.

Te iluzionezi.

Rolurile sunt clar conturate, daca o mama ar juca rolul de tata ar fi foarte grav.

Nu exista transfer de responsabilitate, parintele unic trebuie sa isi dea silinta sa faca cei 50% aferenti.

Unora li se pare putin, insa este de fapt TOT.

K0ntr0VerSy a scris:

Te iluzionezi.

Rolurile sunt clar conturate, daca o mama ar juca rolul de tata ar fi foarte grav.

Nu exista transfer de responsabilitate, parintele unic trebuie sa isi dea silinta sa faca cei 50% aferenti.

Unora li se pare putin, insa este de fapt TOT.

Odata cu disparitia tatalui, mama,in cele mai multe cazuri, isi creste nivelul responsabilitatii in ceea ce priveste educatia copilului si de multe ori copiii crescuti doar de mame au o educatie mai buna. E bine cu mama si cu tata, dar e mai bine cu o mama mai responsabila si fara un tata iresponsabil.

Aseneth a scris:

Ma refeream la analiza tranzactionala pe care o mananca pe paine si in general la toate cunostintele de psihologie pe care le are, cunostinte care ar putea sa-l ajute sa-si faca o viata. De fapt, nu sa-si faca o viata, l-ar ajuta sa nu-si puna singur piedici in eforturile de a se regasi pe sine insusi. Nu ma refeream la cunoastere la modul general sau universal, cunoastere care ar putea fi cu doua taisuri, cum spui tu.

Ai perfecta dreptate si eu il admir pentru acest lucru.Desi instinctul imi spune ca a facut asta suplimentar,nu e profesia lui.

Aseneth a scris:

Eu cred ca agresorii sunt mai dependenti emotionali de victime decat victimele de agresori. In acest caz, agresorul isi pierde izvorul de energie vitala din care se hraneste. Victima in cel mai rau caz trebuie sa isi faca singur micul dejun sau sa-si spele singur ciorapii ( nici macar asta, in ziua de azi pentru toate exista servicii). Sunt 100% convinsa ca daca situatia ipotetica descrisa de mine mai sus ar exista in realitate, Big s-ar vindeca complet. Din pacate insa, tot 100% sunt convinsa ca parintii lui nu vor putea sta departe de el. Aici nu exista decat o singura cale, izolarea definitiva de parinti. Ii poate ierta daca are chef, in mintea lui, dar sa nu mai ia niciodata legatura cu ei. Trebuie doar sa aibe grija sa nu calce in Valea Plangerii.....

Inclin sa cred totusi ca vindecarea completa e o utopie.

Cer_senin a scris:

Inclin sa cred totusi ca vindecarea completa e o utopie.

Cicatricea ramane.

Eu nu reusesc nicicum nici sa o iert si nici sa ma detasez de maica-mea. Cateodata o urasc intens si ma descarc prin plans dupa inca o discutie in care imi arunca in fata ca fara ea nu as fi facut nimic (acuzatie pe care o gasesc complet nefondata, sunt independenta financiar de la o varsta destul de mica si nu mai locuiesc cu ea tot de atunci, nu m-a ajutat concret cu nimic exceptand cateva cadouri). Nu ar folosi la nimic daca ar pleca undeva sau daca nu as mai vedea-o niciodata, pentru ca legaturile care ma tin nu vin de la ea, ci de la mine. De ce nu pot sa o iert? Pentru ca relatia cu ea imi ingreuneaza in continuare viata, prin piedici concrete deseori, dar si prin replici acide si taioase, prin faptul ca imi arata cat de putini bani da pe mine (ca peste 5 minute sa imi spuna ca ea numai pentru mine traieste si ca sunt cel mai bun lucru care i s-a intamplat). Iar eu uneori ma intreb de ce o las sa se poarte asa cu mine si de ce mai vorbesc cu ea. Sincer, chiar nu stiu de ce.

Anna84 a scris:

Eu nu reusesc nicicum nici sa o iert si nici sa ma detasez de maica-mea. Cateodata o urasc intens si ma descarc prin plans dupa inca o discutie in care imi arunca in fata ca fara ea nu as fi facut nimic (acuzatie pe care o gasesc complet nefondata, sunt independenta financiar de la o varsta destul de mica si nu mai locuiesc cu ea tot de atunci, nu m-a ajutat concret cu nimic exceptand cateva cadouri). Nu ar folosi la nimic daca ar pleca undeva sau daca nu as mai vedea-o niciodata, pentru ca legaturile care ma tin nu vin de la ea, ci de la mine. De ce nu pot sa o iert? Pentru ca relatia cu ea imi ingreuneaza in continuare viata, prin piedici concrete deseori, dar si prin replici acide si taioase, prin faptul ca imi arata cat de putini bani da pe mine (ca peste 5 minute sa imi spuna ca ea numai pentru mine traieste si ca sunt cel mai bun lucru care i s-a intamplat). Iar eu uneori ma intreb de ce o las sa se poarte asa cu mine si de ce mai vorbesc cu ea. Sincer, chiar nu stiu de ce.

Mama ta e schizofrenogena. Ti-a scindat personalitatea in doua, sinele optimist (care sta de vorba cu ea, care mai spera in dragostea ei) si sinele ranit (care i-ar intoarce spatele). Asa cum e maicata nu ai ce sa ierti. Decat sa-i intorci spatele si sa nu-ti mai pese de ea. E vina ta ca independenta finainciar si locativ fiind de ea , te intorci mereu acasa, unde e cufarul cu moartea, care iti zice "el meu esti!"

Anna84 a scris:

Eu nu reusesc nicicum nici sa o iert si nici sa ma detasez de maica-mea. Cateodata o urasc intens si ma descarc prin plans dupa inca o discutie in care imi arunca in fata ca fara ea nu as fi facut nimic (acuzatie pe care o gasesc complet nefondata, sunt independenta financiar de la o varsta destul de mica si nu mai locuiesc cu ea tot de atunci, nu m-a ajutat concret cu nimic exceptand cateva cadouri). Nu ar folosi la nimic daca ar pleca undeva sau daca nu as mai vedea-o niciodata, pentru ca legaturile care ma tin nu vin de la ea, ci de la mine. De ce nu pot sa o iert? Pentru ca relatia cu ea imi ingreuneaza in continuare viata, prin piedici concrete deseori, dar si prin replici acide si taioase, prin faptul ca imi arata cat de putini bani da pe mine (ca peste 5 minute sa imi spuna ca ea numai pentru mine traieste si ca sunt cel mai bun lucru care i s-a intamplat). Iar eu uneori ma intreb de ce o las sa se poarte asa cu mine si de ce mai vorbesc cu ea. Sincer, chiar nu stiu de ce.

Inca nu esti pregatita sa o ierti.

Peste ani,cand te vei maturiza o vei ierta.Si ai sa vezi te vei simti apoi mai bine,mai impacata sufleteste.

Din pacate,nu mai poti sa schimbi nimic dar mai poti sa ierti.

Depinde de tine.

Cer_senin a scris:

Inca nu esti pregatita sa o ierti.

Peste ani,cand te vei maturiza o vei ierta.Si ai sa vezi te vei simti apoi mai bine,mai impacata sufleteste.

Din pacate,nu mai poti sa schimbi nimic dar mai poti sa ierti.

Depinde de tine.

peste ani de zile cand maicasa va fi murit, iertarea nu va fi decat o manifestare a nostalgiei, nu va fi una autentica. voi vorbiti fara sa aveti habar ce vorbiti. habar nu aveti cum se acorda iertarea.