Aseneth a scris:Eu cred ca agresorii sunt mai dependenti emotionali de victime decat victimele de agresori. In acest caz, agresorul isi pierde izvorul de energie vitala din care se hraneste. Victima in cel mai rau caz trebuie sa isi faca singur micul dejun sau sa-si spele singur ciorapii ( nici macar asta, in ziua de azi pentru toate exista servicii). Sunt 100% convinsa ca daca situatia ipotetica descrisa de mine mai sus ar exista in realitate, Big s-ar vindeca complet. Din pacate insa, tot 100% sunt convinsa ca parintii lui nu vor putea sta departe de el. Aici nu exista decat o singura cale, izolarea definitiva de parinti. Ii poate ierta daca are chef, in mintea lui, dar sa nu mai ia niciodata legatura cu ei. Trebuie doar sa aibe grija sa nu calce in Valea Plangerii.....
E foarte adevarat ce spui, dar vreau sa iti zic ceva.Hai sa presupunem ca nu agresorii (parintii) sunt dependenti emotional de victima, ci victima de ei si pe langa faptul ca ii sunt parinti, de unde se explica si atasamentul (dependenta), victima s-a atasat de ei atat de tare pentru ca ei in sinea lor sunt oameni buni,cateodata dand dovada de bunatate sau slabiciune, numai ca din cauza educatiei primite la randul lor de la parinti, nu au stiut sa fie in viata decat niste agresori, ca sa simta ca nu traiesc degeaba pe lume.Atunci ce ar putea face victima noastra pentru a se detasa mai usor de ei?
). Sunt alte lucruri pentru care nu am putut sa-l iert, dar pentru bataile crunte l-am iertat. Ma iubea, asa cum stia el, cureaua era doar un refugiu al incompetentei.
