Iertarea agresorilor, parintilor impostori - opinii

Aseneth a scris:

Situatie ipotetica : Parintii tai isi dau seama cat de mult rau ti-au facut, dar stiu ca nu il pot repara si aleg sa plece. Sa zicem ca saptamana viitoare pleaca undeva departe,in strainatate,dupa ce te lasa pe tine stapan pe case terenuri si ce mai au ei. Si nu te mai suna deloc. Ce faci? Nu ma refer daca ii ierti sau nu, ma refer, ce faci cu viata ta? Daca principalii vinovati dispar din ecuatie, vei putea sa-ti traiesti viata? Sa fii ce vrei tu sa fii? Sa traiesti pentru tine, pur si simplu? Fara sa te mai simti secat de energia vitala?

nu, nu as putea, tocmai trec prin momente foarte grele cu sanatatea

Big Lebowski a scris:

nu, nu as putea, tocmai trec prin momente foarte grele cu sanatatea

Multa sanatate iti doresc. Nici nu stiu daca sa continui sau nu, pentru ca nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Ce vreau sa intreb este, daca n-ai avea probleme de sanatate, ti-ai putea face o viata? Ai gasi resurse sa te refaci, incet incet, in asa fel incat sa fii tu multumit de tine ( nu altcineva)? Sau consideri ca e prea tarziu?

Aseneth a scris:

Multa sanatate iti doresc. Nici nu stiu daca sa continui sau nu, pentru ca nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Ce vreau sa intreb este, daca n-ai avea probleme de sanatate, ti-ai putea face o viata? Ai gasi resurse sa te refaci, incet incet, in asa fel incat sa fii tu multumit de tine ( nu altcineva)? Sau consideri ca e prea tarziu?

daca as fi cum am fost inainte de 18 ani, da, mi-as face o viata, asa cum sunt acum mi-e imposibil

Big Lebowski a scris:

daca as fi cum am fost inainte de 18 ani, da, mi-as face o viata, asa cum sunt acum mi-e imposibil

Ma indoiesc ca ai fi putut la 18 ani sa ai o viata fara cunostintele de acum. Cunoasterea inseamna putere. Cred ca aceasta putere ar putea echivala diferenta de varsta.

Aseneth a scris:

Ma indoiesc ca ai fi putut la 18 ani sa ai o viata fara cunostintele de acum. Cunoasterea inseamna putere. Cred ca aceasta putere ar putea echivala diferenta de varsta.

Depinde cum folosesti cunoasterea, are si ea doua taisuri. Poate fi foarte nociva daca nu stii sa o aplici specific situatiei.

Big Lebowski a scris:

daca as fi cum am fost inainte de 18 ani, da, mi-as face o viata, asa cum sunt acum mi-e imposibil

Poate atunci priveai mai detasat viata si asta te facea sa fii impacat cu tine insuti.

BlueColor a scris:

Depinde cum folosesti cunoasterea, are si ea doua taisuri. Poate fi foarte nociva daca nu stii sa o aplici specific situatiei.

Ma refeream la analiza tranzactionala pe care o mananca pe paine si in general la toate cunostintele de psihologie pe care le are, cunostinte care ar putea sa-l ajute sa-si faca o viata. De fapt, nu sa-si faca o viata, l-ar ajuta sa nu-si puna singur piedici in eforturile de a se regasi pe sine insusi. Nu ma refeream la cunoastere la modul general sau universal, cunoastere care ar putea fi cu doua taisuri, cum spui tu.

Aseneth a scris:

Ma refeream la analiza tranzactionala pe care o mananca pe paine si in general la toate cunostintele de psihologie pe care le are, cunostinte care ar putea sa-l ajute sa-si faca o viata. De fapt, nu sa-si faca o viata, l-ar ajuta sa nu-si puna singur piedici in eforturile de a se regasi pe sine insusi. Nu ma refeream la cunoastere la modul general sau universal, cunoastere care ar putea fi cu doua taisuri, cum spui tu.

Cunoasterea (indiferent de care vorbim) ajuta numai cand stii cum s-o aplici in viata ta. Ca de exemplu, daca citesti mereu de boli psihice poti ajunge sa te regasesti in ele si sa-ti autosugestionezi ca esti o persoana bolnava, fara nici o scapare. Sau ca toata lumea e bolnava si vrea sa te imbolnaveasca. Astfel de ganduri sunt foarte nocive si cu cat stii mai mult, cu atat sunt mai dense si mai intense. Cunoasterea e buna numai cand o aplici, la momentul potrivit, nu cand o folosesti impotriva ta.

Si omul are limitele lui, prea multe informatii strica. Cu atat mai mult informatiile care au menirea sa abordeze un aspect mai gri al vietii.

Aseneth a scris:

Ce faci? Nu ma refer daca ii ierti sau nu, ma refer, ce faci cu viata ta?

In astfel de cazuri se instaleaza de cele mai multe ori dependenta emotionala iar persoana in cauza nu isi poate concepe viata in absenta agresorilor. De multe ori nici nu realizeaza ca parintii sunt agresori. Si chiar daca ar incerca sa isi construiasca "o viata noua", e posibil sa functioneze doar pe baza a ceea ce cunoaste, a mecanismelor defectuoase din copilarie; cu alte cuvinte, e posibil sa nu se poata raporta corect la ceilalti, ci sa repete la nesfarsit ceea ce nu a inteles, sa isi caute vechii agresorii in alte persoane, sa relationeze doar cu persoane care pot juca rolul agresorilor. (Fairbairn)

Consider ca adevarata libertate este in primul rand una interioara, o constientizare a acestor lucruri de care am vorbit mai sus, apoi o "reprogramare" a cognitiilor. Cred ca simpla plecare a agresorilor nu e suficienta, asta in cazul in care cel in cauza i-a introiectat.

Mi-am amintit de Kavafis:

Nu te teme de Lestrigoni si de Ciclopi, nici de furiosul Poseidon;

Nu-i vei

Hypathia a scris:

In astfel de cazuri se instaleaza de cele mai multe ori dependenta emotionala iar persoana in cauza nu isi poate concepe viata in absenta agresorilor. De multe ori nici nu realizeaza ca parintii sunt agresori. Si chiar daca ar incerca sa isi construiasca "o viata noua", e posibil sa functioneze doar pe baza a ceea ce cunoaste, a mecanismelor defectuoase din copilarie; cu alte cuvinte, e posibil sa nu se poata raporta corect la ceilalti, ci sa repete la nesfarsit ceea ce nu a inteles, sa isi caute vechii agresorii in alte persoane, sa relationeze doar cu persoane care pot juca rolul agresorilor. (Fairbairn)

Consider ca adevarata libertate este in primul rand una interioara, o constientizare a acestor lucruri de care am vorbit mai sus, apoi o "reprogramare" a cognitiilor. Cred ca simpla plecare a agresorilor nu e suficienta, asta in cazul in care cel in cauza i-a introiectat.

Eu cred ca agresorii sunt mai dependenti emotionali de victime decat victimele de agresori. In acest caz, agresorul isi pierde izvorul de energie vitala din care se hraneste. Victima in cel mai rau caz trebuie sa isi faca singur micul dejun sau sa-si spele singur ciorapii ( nici macar asta, in ziua de azi pentru toate exista servicii). Sunt 100% convinsa ca daca situatia ipotetica descrisa de mine mai sus ar exista in realitate, Big s-ar vindeca complet. Din pacate insa, tot 100% sunt convinsa ca parintii lui nu vor putea sta departe de el. Aici nu exista decat o singura cale, izolarea definitiva de parinti. Ii poate ierta daca are chef, in mintea lui, dar sa nu mai ia niciodata legatura cu ei. Trebuie doar sa aibe grija sa nu calce in Valea Plangerii.....

Aseneth a scris:

Eu cred ca agresorii sunt mai dependenti emotionali de victime

erata : dependenti emotional, nu emotionali