Am fost in aceeasi situatie. Exact, absolut identica.
Fostul meu sot nu m-a lovit dar m-a distrus psihic. Se razgandea in ultimul moment sa dea in mine. Daca eram la serviciu, il chinuia pe saracul copil. Mi-era groza sa deschid usa seara, oare ce gasesc.
Asa am tras si eu de timp pana mi-a crescut copilul. Apoi stateam si cu convingerea falsa ca n-am cum divorta daca el imi "manca" toti banii, ca nu-mi permit.
Lucrasem pt trei persoane, ii plateam datoriile de parca erau ale mele. M-a terminat casnicia aia, m-a consumat total. Cand i-am cerut ajutor parintilor, tata mi-a spus, asta-i mai lipseste, ca la batranete sa i se intoarca copilul acasa. Da, inuman, dar asta mi-a trantit in fata.
O colega, de care nici nu stiam pe-atunci ca e divortata, mi-a spus, pot inainta divortul si fara avocat. Ma prezint la tribunal, scriu o cerere, platesc 130 mii, in banii vechi, si astept sa primesc instiintare cand e prima infatisare.
Am vazut cateva divorturi atunci. Daca sunt copii minori, cazurile se rezolva izolate, divortul si separat custodia. In caz ca amandoi sunt de acord sa divorteze, se pronunta divortul la prima infatisare. Cum e si la femeia discutata in topic, ca el nu e de acord, se mai dau sanse. In cazul familiilor cu copii minori se dau sanse mai multe. Dar, cum am inteles la tribunal, mai mult de 3-4 sanse nu, intr-un final tot se pronunta divortul. Si un martor conteaza mult. Doi ar fi chiar suficienti. Deci ii recomand femeii sa inainteze divortul acum. Maine sa se prezinte la tribunal.
E si-asa prea tarziu, cum am inteles din descrieri. Sa nu se sperie de amenintarile sotului, nu poate sa-i ramana sot doar pt ca asa vrea el, exista legea divortului.
Custodia se rezolva relativ rapid si de cele mai multe ori copiii minori raman cu mama. Ce se trage cel mai mult, e partajul.
In cazul meu la noi s-a terminat totul in 2 luni. Prima luna cand am inaintat divortul, apoi am avut scandalul de rigoare cand ne-a venit instiintarea dar l-am manipulat usor pe fostul meu sot. I-am explicat ca am nevoie de dovezi sa vad ca nu traim impreuna doar legati de un certificat. Ca daca ma iubeste, cum spune, o sa fie de acord cu divortul si traim impreuna in continuare. A muscat momeala. M-a crezut. A fost de acord, desi deloc nu-i placea ideea. Apoi dupa divort am mai stat acasa doar pana mi-am gasit un loc departe de el. M-am mutat in Bucuresti in 2 ore, mi-am adunat strictul necesar, apoi l-am sunat de pe drum, nu i-am lasat nici bilet.
Nu-mi stia nici adresa noua. Ma mai suna pe mobil dar nu-i raspundeam o vreme pana s-a impacat cu ideea si-acum am ramas doar parintii unui copil, nimic mai mult.
Dar eu am renuntat la bunuri materiale, era mai importanta libertatea pt mine.
Depinde ce-si va dori ea si la ce poate renunta. Dar divortul cu cat se inainteaza mai rapid, cu atat e mai bine.
Bafta.