Modalitati generale de asasinare a personalitatii, manipulare, neanentizare

Despre independenta si dependenta: Steven Covey in "Cele 7 trepte ale intelepciunii" spune ca oamenii ar putea fi descrisi ca dependenti, independenti si interdependenti.

Dependentii sunt slabi.

Independentii sunt mai puternici, autonomi, dar se priveaza nejustificat de o mare putere adusa de relatiile umane.In plus independenta gresit inteleasa poate constitui un risc pentru autentica realizare a potentialului uman.

Solutia ar fi interdependenta: independenti ce coopereaza, si se sprijina unul pe altul, pastrandu-si autonomia, dar alegand sa lucreze in echipa (la serviciu de ex, in alte domenii de activitate) sau sa locuiasca impreuna (in relatii, casnicie, de ex.)

http://en.wikipedia.org/wiki/Interdependence

Kosmotro a scris:

There is no emotion, there is peace

Din ce am vazut eu, pana acum where there is no emotion, there is a psychopat, intotdeauna. Nu exista pace fara emotii, exista oameni care au emotii intense si foarte intense dar stiu sa si le stapaneasca intr-o asemenea masura,incat sa nu-i afecteze sau influenteze pe cei din jur.

Apodonos a scris:

Din ce am vazut eu, pana acum where there is no emotion, there is a psychopat, intotdeauna. Nu exista pace fara emotii, exista oameni care au emotii intense si foarte intense dar stiu sa si le stapaneasca intr-o asemenea masura,incat sa nu-i afecteze sau influenteze pe cei din jur.

Asta si spune si Martha Stout in Psihopatul de alaturi.

Dar si aici poate fi o influenta: oamenii obisnuiti pot valoriza lipsa de emotii a psihopatului, sa o creada gresit drept "autocontrol" (de fapt nu poate fi autocontrol, cata vreme psihopatul nu isi cunoaste interiorul, nu vrea sa isi controleze nimic, nu e interesat de ceea ce vine din el, ci doar de controlul altora). Oamenii obisnuiti pot sa isi doreasca sa fie impasibili ca psihopatii, stiind ca asta aduce un avantaj (nu esti usor de citit, esti impenetrabil, ca la poker, deci celalalt nu iti scaneaza mintea).

Insa reprimarea emotiilor in acest scop e destul de nociva. Oamenii sunt de multe feluri, si aplicand toti aceeasi metoda e posibil sa ajunga la rezultate diferite.

Impasibilitatea e buna, zic eu, atunci cand e nevoie de ea (ex. poker, sau atunci cand ai de a face cu posibili manipulatori e bine sa nu te tradezi ce ai in cap, sa nu te lasi citit).

Dar cu familia ta, in care ai incredere, daca ai, sau cu oamenii ok nu are rost sa fii impasibil, caci iti amputezi o parte importanta din psihic.

Acum astea au fost niste precizari la ce a spus SR.

Dar in rest, cautarea echilibrului e buna.

Sa nu uitam ca filosofia antica recomanda exact asta: lipsa excesului, temperarea, analizarea dorintelor. Iar crestinii zic: dreapta socotinta e inainte de toate.

Jocul energiilor yin-yang de asemenea e foarte interesant si util ca si concept de aplicat in viata.

Temperarea emotiilor excesive e buna.

Ideea potrivit careia nimic nu e bun sau rau in sine este interesanta atunci cand e aplicata la propria persoana. Astfel suntem invatati sa privim de la o perspectiva mai inalta nenorocirile noastre,sa ne detasam de ele, sa nu ne mai identificam cu trauma.

Aceasta idee e larg raspandita in unele cercuri spirituale, sau in religiile fataliste ca mahomedanismul, sau in spatiul oriental: nu te grabi sa declari ceva bun sau rau inainte de a lasa sa treaca timp pentru a intelege toate efectele cum se inlantuie. Pentru ca si efectele pot sa schimbe perspectiva, intelegerea.

Si crestinismul are ideea asta: povestea cu ingerul ce duce un om in diverse situatii, omul se grabeste sa declare ca sunt bune sau rele, dar ingerul ii arata ca in perspectiva timpului efectele vor face ca acele ce pareau rele sa poata fi percepute bune si invers.

Ex. Marie Cardinal a suferit mult in copilarie avand parinti neglijator + bigota freak control.

Dar dupa ce s-a vindecat de nebunia in care a aruncat-o parentajul groaznic, a ajuns o scriitoare vestita, publicata in marile limbi de circulatie internationala, cu o intelegere aprofundata si largita asupra vietii.

Faza asta nu se mai aplica la suferintele totale de neindurat, cum sunt torturile extreme din lagare, etc. Uite ca Frankl a reusit sa dea si aici un sens (ceea ce mi se pare riscant, dar admirabil).

Ideea asta, ca binele personal ar putea fi considerat in alte circumstante rau, si invers (depinde de perspectiva) e sintetizata intr=o povestire chinezeasca:

Un chinez are un cal exceptional, care fuge si nu mai e gasit.

Lumea se grabeste sa-l compatimeasca.

El spune: de unde stiti ca necazul nu e de fapt bine?

Calul vine inapoi purtand o sa foarte scumpa (fugise si de la noul stapan!)

Lumea se grabeste sa il felicite.El:de unde stiti ca bucuria nu e de fapt necaz?

Fiul lui calareste calul si cade, isi rupe picioarele.

Lumea il compatimeste. El:de unde stiti ca nenorocirea nu e de fapt binecuvantare?

Guvernul chinez recruteaza tinerii din sat, sunt dusi la razboi cu mongolii, toti mor. Doar fiul cu picioarele rupte ramane in sat, nerecrutat, viu.

Lumea il felicita.El:de unde stiti ca binecuvantarea nu e de fapt blestem?

Si tot asa, la nesfarsit.

:)

In afirmatia mea anterioara nu vroiam sa fac prozeliti pentru stapanirea emotiilor. Uneori e bine sa le arati, alteori sa te stapanesti, depinde de fiecare om cum se exteriorizeaza. Era doar o simpla completare la ce spusesesi tu inainte.

Kosmotro a scris:

Ideea asta, ca binele personal ar putea fi considerat in alte circumstante rau, si invers (depinde de perspectiva) e sintetizata intr=o povestire chinezeasca:

Un chinez are un cal exceptional, care fuge si nu mai e gasit.

Lumea se grabeste sa-l compatimeasca.

El spune: de unde stiti ca necazul nu e de fapt bine?

Calul vine inapoi purtand o sa foarte scumpa (fugise si de la noul stapan!)

Lumea se grabeste sa il felicite.El:de unde stiti ca bucuria nu e de fapt necaz?

Fiul lui calareste calul si cade, isi rupe picioarele.

Lumea il compatimeste. El:de unde stiti ca nenorocirea nu e de fapt binecuvantare?

Guvernul chinez recruteaza tinerii din sat, sunt dusi la razboi cu mongolii, toti mor. Doar fiul cu picioarele rupte ramane in sat, nerecrutat, viu.

Lumea il felicita.El:de unde stiti ca binecuvantarea nu e de fapt blestem?

Si tot asa, la nesfarsit.

Aici nu este asa, pentru ca tu nu dai exemple de bine si rau. Oamenii respectivi trec prin niste lucruri rele si se bucura ca ar fi putut pati si mai rau.

trancedman a scris:

Marturisesc ca am citit postarea ta de mai multe ori si tot n-am ajuns sa-ti pricep logica.

Daca Dumnezeu nu ar fi vrut ca oamenii sa fie independenti nu le-ar fi dat liberul arbitru. Ar fi facut in asa fel incat fiecare actiune a lor sa fie supusa aprobarii Sale, aprobare pe care acestia n-ar fi primit-o daca El ar fi considerat ca actiunile, urmarile acestora, sunt gresite si contravin binelui. Eu cred ca tocmai din iubire pt. oameni Dumnezeu le-a dat posiblitatea sa aleaga, chiar daca stia ca exista riscul ca ceea ce aleg sa contravina dorintelor sale. Sau Dumnezeu este un parsiv si nu lasa nimic la voia intamplarii iar liberul arbitru este doar o iluzie? Se joaca cu oamenii, manunindu-i ca pe niste papusi de carpa? El nu are incredere in capacitatea oamenilor de a judeca, nu da doi bani pe constiinta oamenilor si-i leaga de El prin aprobarile constante pe care oamenii trebuie sa I le ceara? Spui urmatorul lucru

oama invizibilicoasa a scris:

Marturisesc ca am citit postarea ta de mai multe ori si tot n-am ajuns sa-ti pricep logica.

Daca Dumnezeu nu ar fi vrut ca oamenii sa fie independenti nu le-ar fi dat liberul arbitru. Ar fi facut in asa fel incat fiecare actiune a lor sa fie supusa aprobarii Sale, aprobare pe care acestia n-ar fi primit-o daca El ar fi considerat ca actiunile, urmarile acestora, sunt gresite si contravin binelui. Eu cred ca tocmai din iubire pt. oameni Dumnezeu le-a dat posiblitatea sa aleaga, chiar daca stia ca exista riscul ca ceea ce aleg sa contravina dorintelor sale. Sau Dumnezeu este un parsiv si nu lasa nimic la voia intamplarii iar liberul arbitru este doar o iluzie? Se joaca cu oamenii, manunindu-i ca pe niste papusi de carpa? El nu are incredere in capacitatea oamenilor de a judeca, nu da doi bani pe constiinta oamenilor si-i leaga de El prin aprobarile constante pe care oamenii trebuie sa I le ceara? Spui urmatorul lucru

trancedman a scris:

Eu vorbeam despre independenta absoluta. Pentru mine personal nu exista independenta. Dupa cum ai zis si tu suntem interconectati in tot ce facem.Deci nu ai cum sa te separi de asta. A avea posibilitatea de a alege este altceva si nu as numi-o independenta. Dumnezeu l-a dat pe om dependent de El. Suntem dependenti de viata, de aer de apa de tot ce inseamna existenta. Dumnezeu ne-a dat posibilitatea de a alege. Asta nu ne face independenti absoluti. Cum zicea si Kosmotro, raspunsul ni l-a dat Stephen R Covey, si anume INTERDEPENDENTA. Oameni independenti care depind unul de altul (LOOOL), Nu pot sa inteleg independenta la fel cum unele persoane nu pot intelege infinitul. La fel este pentru mine independenta, nu pot sa o definesc pentru ca este de neinteles pentru mine. Independenta absoluta este poate chiar Dumnezeu, pentru ca El a existat dintotdeauna. Ingerul rau nu poate fi independent absolut pentru ca intr-un sfarsit va fi nimicit. Am lamurit-o si pe asta. :D.Cel putin pentru mine este totul clar, Nu stiu daca voi ati reusit sa intelegeti ceva din ce am zis ca observ ca nu prea ma intelege nimeni pe aici.

Acum da, am inteles, mai vii de=acasa. :) Inainte, marturisesc ca mi s-a perpelit jumatatea de neuron de pomana, n-am priceput nimic si incercand sa incropesc un reply la postarea ta ma tem ca a iesit o aiureala. Da, de acord, independenta absoluta nu a existat vreodata si nici nu va exista. Totusi, esti de parere ca un grad ridicat de independenta e periculos? Eu am dedus din ce-ai spus tu ca un om e cu atat mai rau cu cat reuseste sa obtina un grad de independenta mai ridicat.

Nu stiu cum sa explic sa intelegi. Presupunem ca X, om independent trebuie sa aleaga intre bine si rau unde X este un rezultat al binelui , OK? Independenta presupune libertatea totala de a alege, asta inseamna ca X sa nu mai apartina de bine si sa ia ce decizii vrea.Practic Dumnezeu cand ne-a dat libertatea de a alege ne-a dat libertatea de a alege sa fim dependenti de el sau independenti de el, De aceea odata cu aceasta cunoastere a raului a aparut si alegerea. Omul nu ar fi trebuit sa nu respecte legea lui Dumnezeu si sa muste din mar pentru ca odata cu asta au aparut posibilitatile si cunoasterea raului, adica o alternativa. Parerea mea este ca independenta inseamna alegere proasta. EX: X pleaca undeva cu masina, da? X , pe strada are de ales, merge corect si respecta legile de circulatie sau intra pe contrasens face accident si moare. Nu poate sa aleaga sa mearga pe contrasens, sa moara si tot sa ajunga la destinatie viu. De aici rezulta ca X obligat fortat trebuie sa aleaga ce-i bine ca rezultatul sa fie pozitiv.X are de ales daca sa fie rau sau nu(daca sa mai depinda sau nu de binele din care este creat) De asta zic, suntem dependenti de bine, iar daca vrem alternativa, aceea nu este decat raul. Bine=0 Rau=1. 1 Raul a ales sa fie nimicit, deci sa dispara intr-un sfarsit, pentru ca s-a intors impotriva Celui din care a rezultat, voind sa faca ce vrea el. Parerea mea este ca alegerea este un test, vrei sa mergi mai departe sau vrei sa nu mai existi. Asta este alegerea, nicidecum independenta. Existenta este conditionata de bine.Odata cu separarea lui lucifer de Dumnezeu a aparut si alegerea. Deci am dat 10 000 de exemple, nu mai pot. Vezi si tu daca intelegi ceva daca nu las-o balta.

trancedman a scris:

Nu stiu cum sa explic sa intelegi. Presupunem ca X, om independent trebuie sa aleaga intre bine si rau unde X este un rezultat al binelui , OK? Independenta presupune libertatea totala de a alege, asta inseamna ca X sa nu mai apartina de bine si sa ia ce decizii vrea.Practic Dumnezeu cand ne-a dat libertatea de a alege ne-a dat libertatea de a alege sa fim dependenti de el sau independenti de el, De aceea odata cu aceasta cunoastere a raului a aparut si alegerea. Omul nu ar fi trebuit sa nu respecte legea lui Dumnezeu si sa muste din mar pentru ca odata cu asta au aparut posibilitatile si cunoasterea raului, adica o alternativa. Parerea mea este ca independenta inseamna alegere proasta. EX: X pleaca undeva cu masina, da? X , pe strada are de ales, merge corect si respecta legile de circulatie sau intra pe contrasens face accident si moare. Nu poate sa aleaga sa mearga pe contrasens, sa moara si tot sa ajunga la destinatie viu. De aici rezulta ca X obligat fortat trebuie sa aleaga ce-i bine ca rezultatul sa fie pozitiv.X are de ales daca sa fie rau sau nu(daca sa mai depinda sau nu de binele din care este creat) De asta zic, suntem dependenti de bine, iar daca vrem alternativa, aceea nu este decat raul. Bine=0 Rau=1. 1 Raul a ales sa fie nimicit, deci sa dispara intr-un sfarsit, pentru ca s-a intors impotriva Celui din care a rezultat, voind sa faca ce vrea el. Parerea mea este ca alegerea este un test, vrei sa mergi mai departe sau vrei sa nu mai existi. Asta este alegerea, nicidecum independenta. Existenta este conditionata de bine.Odata cu separarea lui lucifer de Dumnezeu a aparut si alegerea. Deci am dat 10 000 de exemple, nu mai pot. Vezi si tu daca intelegi ceva daca nu las-o balta.

E chestie de frecvente si nuante aici. Tu ai impresia ca nu pricep nimic din ce ai postat tu, dar eu pricep, numai ca nu-ti impartasesc ideile, decat in mica parte, iar eu nu-s capabila, se pare, sa te fac sa intelegi cu ce nu-s de acord. :)

oama invizibilicoasa a scris:

E chestie de frecvente si nuante aici. Tu ai impresia ca nu pricep nimic din ce ai postat tu, dar eu pricep, numai ca nu-ti impartasesc ideile, decat in mica parte, iar eu nu-s capabila, se pare, sa te fac sa intelegi cu ce nu-s de acord. :)

Imi cer scuze daca te-am jignit in vreun fel dar asa mi-ai dat de inteles prin felul in care te-ai exprimat. Daca faptul ca nu te-ai exprimat corect ma face pe mine sa nu inteleg atunci da, pot spune ca nu am inteles cu ce nu esti tu de acord.