Început de S.R., Sâm 9 iul 2011 · 82 răspunsuri · 10.611 vizualizări
In parte, cred ca ai dreptate... Dar... aaa... cum adica sunt manipulat de propriile idei ? 
(Nu mai inchideti topicul, daca a stat 2 zile si nu l-a-nchis nimeni, lasati-l asa)
Nu sunt impotriva milei... Cum adica un om independent este raul pur ? Ceva nu e logic p-aici...
Iubire = posesie ? Nu prea, sau cel putin nu ar trebui sa fie asa...
Ajutorul reciproc, mila, solidaritatea zici ca nu exista la omul independent ?
voi vorbiti de omul perfect acici ?
sau mi se pare doar ca ... !
Cum adica un om independent este raul pur ?
Raspuns: Ingerul Lucifer a vrut sa fie independent, sa faca ce vrea el.
Iubire = posesie ?
Raspuns: Iubesti ceeace creezi, si vrei ca ceeace creezi sa fie al tau. Vei dori sa pedepsesti pe acel cineva care vrea sa iti strice creatia.
Ajutorul reciproc, mila, solidaritatea zici ca nu exista la omul independent ?
Raspuns(sa incerc sa reformulez ceeace am scris mai devreme pentru ca s-a intamplat sa pierd tot textul si chiar scrisesem ceva profund):Independent inseamna sa nu mai vrei sa mai respecti ordinele creatorului tau, sa faci ce vrei tu, sa comanzi tu ceeace a creat creatorul tau.Asta-i esenta subiectului. Asta a facut Lucifer, ingerul care s-a intors impotriva Creatorului tuturor voind sa strice creatia lui Dumnezeu adica pe noi.De aceea Dumnezeu fara indoiala il va pedepsi la sfarsit.Deci nu, nu cred ca esenta cuvantului "independent" poate include si ajutor reciproc, mila, solidaritate(bineinteles asta nu-i in totalitate valabil in lumea materiala).
Concluzie: A dori sa faci pe cineva sa fie independent se dovedeste a fi un rau. Daca vrei sa faci un bine, invata OAMENII sa fie BUNI, IUBITORI FATA DE SEMENII LOR si sa RESPECTE LEGILE CREATORULUI lor.
Cei mai iubiti oameni sunt oamenii rabdatori si iertatori.Daca vrei sa fii iubit atunci iarta si ai rabdare cu cei din jur si foloseste manipularea in sens pozitiv. A invata pe cineva sa fie bun si darnic nu inseamna ca il inveti sa fie prost si ca poate fi manipulat de oricine datorita faptului ca este bun. Tu singur esti manipulat de propriile tale idei crezand ca manipuland esti in control.
Raspunsurile care le-am dat sunt referitoare la radacina, esenta subiectului (sau mai bine zis subiectelor, dar daca tot sunt legate una de alta atat de strans...)in sine: Manipulare/Independenta.
@S.R.: Sper sa impartasesti cu noi metode de manipulare cunoscute de tine. Mie personal mi se par foarte interesant subiectul. Daca este posibil sa recomanzi niste carti care in care subiectul este mai aprofundat ar fi excelent. Ba chiar m-as bucura sa dai chiar tu exemple. Astept cu mare placere.
Editat Dum 17 iul 2011 00:45
Altfel spus, omul care nu este vulnerabil la manipulari, este un diavol... si poate manipula in voie, daca doreste. Lucifer a dorit putere si Dumnezeu i-a dat-o, cu conditia sa nu mai locuiasca in Rai.
Prin analogie - daca nu iti asculti parintele si nu faci ceea ce iti spune el, deoarece el nu iti vrea raul (fizic), atunci parintele te va alunga, dar vei avea posibilitatea in exilul tau sa faci ceea ce doresti, inclusiv contravenind actiunilor parintelui tau.
Sa vedem - lumea perfecta - totul pace si armonie, 2 oameni, goi. Oamenii erau ignoranti - considerau ca lumea este bine asa cum este, nu isi bateau capul in a cerceta mediul, ci isi ocupau timpul hranindu-se, dormind, probabil jucandu-se cu animalele, whatever. Vine sarpele si ii scoate din ignoranta - ii face sa analizeze ce se intampla in jur... Atunci devin incompatibili cu Raiul, deoarece fiinta umana non-ignoranta, care analizeaza mediul, va incerca sa modifice mediul, iar Dumnezeu nu permite modificarea Raiului, raiul fiind perfect. Atunci ei sunt trimisi pe pamant, pe care incep sa il modifice. Dumnezeu ramane cu ei sub forma pulsiunilor bune, blande, diavolul isi manifesta prezenta prin pulsiunile negative si malefice.
Cum se face atunci ca un om care nu se lasa dus de valul mizeriei umane ar putea fi considerat diavol ? Eu descriu modalitati de manipulare sau distrugere a personalitatilor, pe principiul "cunoste-ti inamicul, spre a-l neutraliza", deci cel ce face fata celor expuse de mine devine un diavol, sau, eventual, o mansinarie, sau altceva, dar nu om ?
trancedman a scris:@S.R.: Sper sa impartasesti cu noi metode de manipulare cunoscute de tine. Mie personal mi se par foarte interesant subiectul. Daca este posibil sa recomanzi niste carti care in care subiectul este mai aprofundat ar fi excelent. Ba chiar m-as bucura sa dai chiar tu exemple. Astept cu mare placere.
Am analizat mediul familial in care am crescut eu, mediile pe care le-am observat la altii, sau despre care mi-au povestit altii, relatiile dintre amicii mei, relatiile dintre rudele mele, dintre colegii mei, comportamentele oamenilor in diferite situatii si am tras niste concluzii. N-am citit-o, decat unele pasaje, dar imi pare ca tema e aceeasi, doar expusa in alt mod, deci, citeste Mein Kampf de A. Hitler. Vezi ce a scris Lenin, vezi daca gasesti si ceva scris de Stalin. Ma refer la filosofia fiecaruia in parte, nu la ideile politice.
Imi analizez si propriul comportament, cand ma las complesit de emotii(lipsa ratiunii), rezultatele sunt, de cele mai multe ori, neplacute.
Nu cred ca s-au scris carti de psihologie despre cum sa elimini personalitatea aproapelui sau despre cum sa il posezi precum un demon poseda un om.
Deci, asa... omul care face ce doreste este un diavol ? ... :think:
Ma gandeam, in Biblie oamenii sunt robii Domnului... Care Domnul este creatorul... Deci pe pamant oamenii are trbui sa fie oare robii parintilor, conform ideilor din Biblie ?
Sa iti doresti sa fii independent, sa iti doresti sa poti manipula, tot in esenta inseamna sa nu iti recunosti Creatorul.EX: daca cineva te ajuta cu ceva anume, te poate manipula datorita faptului ca tu crezi ca depinzi de el.Atunci ca sa nu mai fii manipulat nu te mai uiti la el, te uiti direct la obiectivul pe care ti l-ai atins.Un exemplu destul de bun este ateismul. A dori sa ai controlul asupra orice inseamna sa renunti la bine. De aceea diavolul ofera omenirii lucruri materiale in schimbul lepadarii credintei.Multi atei spun ca multi credinciosi nu reusesc sa realizeze multe in viata datorita faptului ca depind de Dumnezeu, se roaga, etc.Ei bine, acesti atei au dorit sa fie independenti/manipulatori, sa faca ce vor ei din lumea asta dar au trebuit sa renunte la credinta, sa isi nege Creatorul. Eu aici vorbesc in esenta.Vorbesc despre cei ce s-au lepadat cu totul, fiind pacaliti de propriile lor idei, fiind manipulati de propriile lor idei.Dumnezeu ne-a creat dupa chipul si asemanarea Lui.Sa ai puterea sa faci ce vrei, independent de Dumnezeu inseamna sa renunti la sufletul tau, pentru ca el este de la Dumnezeu.Este o pacaleala foarte mare pe care o face satan omului. Il minte pe om si il face sa creada ca nu are nevoie de Dumnezeu.Il face sa isi vanda sufletul pentru independenta. De aceea parerea mea este ca independenta, in esenta este ceva foarte rau.Intelept este sa ceri ajutorul lui Dumnezeu pentru ca doar El iti poate da.Tot ce iti cere Dumnezeu este sa ii respecti legile pentru a nu te autodistruge, pentru a nu distruge ceeace a creat El.Practic Dumnezeu ne cere sa ne salvam pe noi in schimbul a orice ne ofera El.Iar ce ofera Dumnezeu nu poate fi oferit de satan pentru ca satan nu vrea de la om decat sa se autodistruga in schimbul a ceeace ii ofera el.Si nu vrem sa facem asta.NU VREM SA NE AUTODISTRUGEM.Poate m-am repetat dar sunt putin obosit :D.
Oamenii sunt robii lui Dumnezeu.De aceea zic.A fi independent in esenta inseamna a nu mai fi rob al lui Dumnezeu. A nu fi bine inseamna a fi rau.A nu dori sa mai apartii de bine si sa depinzi de el inseamna a te arunca in cealalalta parte.Si noi VREM SA FIM BUNI, vrem sa fim ASA cum ESTE NATURAL.:D
Deci, asa... omul care face ce doreste este un diavol ?
Raspuns: Ceeace TREBUIE SA FACa omul este sa faca BINE. Independenta inseamna puterea de a respinge binele fara nici o remuscare. Cum poti face asta cand tu ai fost creat dupa asemanarea lui Dumnezeu? Raul cauta sa corupa omul. Pentru ca atunci cand omul a muscat din mar s-a "manjit" cu rau.De aceea ducem o lupta continua interioara intre bine si rau. De aceea trebuie sa ne rugam la Dumnezeu sa nu ne lase sa ne pierdem ca niste creatii care se strica ci sa aibe grija de noi si cumva sa ne "repare", sa ne dea credinta si sa ne apropie de El pentru ca doar el ne poate remodela sa ne faca asa cum ar fi trebuit sa fim, niste fiinte perfecte care sa il ascultam pe El.
Sunt in totalitate de acord cu tine.Ti-am zis ca este interesant subiectul. Manipularea poate fi facuta fie cu intentie buna fie in interes personal. Sunt de acord cu tine. Trebuie sa stii cum ataca inamicul ca sa te poti apara, sau sa ii poti apara pe ceilalti. Chestia este ca atunci cand vrei sa ajuti pe cineva in cazul asta, risti sa fii vazut ca o persoana care face rau.
EX: Un amic este inselat de iubita lui.Ce faci? Daca nu ii spui si afla dupa aceea ca stiai va crede ca i-ai ascuns asta si esti rau. Daca ii spui risti sa nu te creada si sa creada in schimb ca esti gelos sau ca doresti sa il desparti de ea.
Raspuns: Faci in asa fel incat ca printr-o coincidenta el sa o prinda pe ea.Astfel el poate invata sa ierte, iar el nu te uraste nici pe tine nici pe ea.Nu pot aprofunda mai mult subiectul pentru ca sunt cam obosit. Cred ca asta ar fi raspunsul intr-o astfel de situatie.
Daca raspunsul tau ar fi: Mai bine nu spun si tac din gura. <-Inseamna ca si tu ai tendinta de a fi infidel si nu ti-ar placea sa te expuna cineva.Deci la randul tau ai fi o persoana cu ganduri necurate.
Editat Dum 17 iul 2011 04:33
La nivel teoretic, imi plac discutiile despre Dumnezeu, diavol and so on. Sunt botezat crestin-ortodox. Numai ca la biserica ma duc ca sa analizez arhitectura, cum il vad eu pe Dumnezeu tine mai degraba de taoism decat de crestinism - eu il vad ca fiind echilibrul. Lipsa echilibrului duce la autodistrugere, la fel cum lipsa echilibrului face ca o persoana sa poata fi usor manipulata. A trai intru domnul pentru mine inseamna a duce o viata echilibrata, fara excese. Capitol la care inca ma lupt cu proprii demoni deoarece am accese de fanatism.
Pentru mine nu exista bine sau rau, exista echilibru si atat. Faptele antisociale provoaca dezechilibru - sunt rasplatite, la fel si faptele pozitive, pe principiul butterfly efect. Daca omori pe cineva, mintea ta sau mediul inconjurator va avea grija sa fii "rasplatit"(boli mintale, boli somatice, sistemul uman de justitie, accidentele bizare - sunt modalitati de restabilire a echilibrului sau... "pedepse divine").
Poate parea amuzant, dar se aplica foarte bine filosofia cavalerilor jedi din Star Wars (filosofie bazata 80% pe taoism):
There is no emotion, there is peace.
There is no ignorance, there is knowledge.
There is no passion, there is serenity.
There is no death, there is the Force.
Sau o zicere a lui Marc Aureliu, preluata mai tarziu de un preot al carui nume imi scapa:
Give me the power to accept the things I cannot change, the courage to change the things I can, and the wisdom to know the diffrence.
Cred mai degraba ca mentinerea echilibrului este ceva de ordin intern, care intr-adevar provine de la Dumnezeu, o parte a sa aflandu-se in fiecare dintre noi - iar noi avem alegerea sa actionam coform ei sau nu, adica sa mentinem echilibrul sau sa o dam in extreme.
Manipularile sunt extreme, emotiile navalnice, nestavilite, sunt extreme, actiunea lipsita de filtrul ratiunii este o extrema. Distrugerea unei alte personalitati este varful extremelor de ordin negativ. Exista insa echilibrul, dealtfel, o zicala populara exact gandirea asta o are la baza - Culegi ce ai semanat.
Combaterea extremelor se poate face cel mai simplu prin neimplicare, lasand faptasul sa culeaga roadele actiunii sale. Se poate face si activ, insa asta implica apoi o responsabilitate. Sa salvezi pe cineva implica responsabilitate din partea ta fata de cel salvat - responsabilitatea de a-l invata sa se salveze singur data viitoare si sa iti urmez exemplul - si anume, cand va da de o alta persoana in dificultate, sa o ajute, iar apoi sa o invete sa se ajute singura. Insa, cum ziceam, victima trebuie sa vrea ea sa se salveze, daca nu vrea, orice efort este in van. Din nefericire, daca programarea a facut dintr-un om o victima profesionista, acesta nu va dori salvarea, ci va dori sa sufere(suna paradoxal, dar nu e), pentru ca asta este tot ce stie sa faca, asa isi recunoaste propria existenta.
Apropo de asta, studentii la psiho care scriu pe aria asta - cum poti ajuta o victima profesionista, cum poate o asemenea persoana sa se echilibreze(ele au tendinta sa fie victime sau, in anumite conditii, agresori, dar fara sa isi dea seama) ?
S.R. a scris:
Cateva pareri:
Filosofiile orientale au multe de oferit oamenilor occidentali. Insa trebuie mereu nuantate si aduse la zi, pentru a nu le repeta si erorile lor.
E firesc ca taoismul sa fi raspuns timp de mii de ani nevoii de sens a omului din acele spatii.
Insa astazi, beneficiind de ultimele descoperiri din neurofiziologie,biologie si genetica, e bine sa updatam aceste filosofii orientale.
De exemplu: There is no emotion, there is peace.
De aici seninatatea orientalilor, capacitatea lor de autocontrol. Imobilitatea chipului care nu reflecta emotii.
La unii senitatatea si calmul sunt reale, dar la alti orientali sunt doar o masca pusa abil peste emotii tinute in frau, dar care uneori se dezlantuie cu cruzime.
Pentru occidentali, prea invatati cu exprimarea emotiilor, aceste trasaturi orientale le pot parea atractive.
Insa ultimele descoperiri din neurologie arata ca viata emotionala este necesara pentru implinirea omului.
Ca empatia, atasamentul fata de persoanele semnificative, ajutorarea reciproca, emotiile profunde, stabilitatea emotionala ajuta psihicul si corpul sa functioneze optim.
Sistemul imunitar este mai bun, capacitate de coping la stres, reactiile fiziologice sunt mai naturale, omul traieste mai mult, mai sanatos,mai bine.
Sigur, exista si exceptii, oameni singuratici care traiesc echilibrat. Dar regula ramane valabila pentru majoritatea oamenilor.
Atunci neurologia vine si spune: Acolo unde nu exista exces de emotie, acolo este pace.
Acolo unde nu exista emotii negative, acolo este pace. (sau unde ele sunt sublimate creativ, activist, ori perlaborate prin meditatie sau terapie, ori gestionate atent)
Acolo unde balanta emotionala nu este dezechilibrata, acolo este pace.
Acolo unde omul este stapanul emotiilor sale si nu invers este pace.
Omul care incearca sa isi suprime emotiile pentru a gasi pacea, (conform dictonului There is no emotion, there is peace) poate sa inteleaga ca emotiile sunt rele. Si atunci poate ca va functiona fara emotii o vreme, dar isi va da seama ca viata a trecut pe langa el, ca a pierdut sarea si piperul vietii.
Dar oare vor orientalii sa spuna intr-adevar There is no emotion, there is peace?
Sau vor sa spuna de fapt: controleaza-ti emotiile, nu le arata deloc pe chip, astfel incat dusmanul tau sa nu ti le citeasca, sa nu aiba avantaj asupra ta?
Imi pare o filosofie generata de Arta Razboiului a lui Sun Tzu.
Intr-o societate despotica, unde capetele chinezilor, japonezilor, coreenilor zburau de pe gaturi la cel mai mic semn de nesupunere era vital sa nu iti arati emotiile pe chip.
O urma de dispret in ochi, un zambet rautacios scapat din greseala puteau insemna ultima emotie aratata, pentru ca urma decapitarea, tortura, inchisoarea oribila.
Dar daca orientalii au invatat sa nu isi arate emotiile asta nu inseamna ca nu le au.
Le reprima, ceea ce nu e tare bine.
Sau le reprima dar cu gandul ca le vor scoate la iveala mai bine in timpul razbunarii (viclenele jocuri de strategie din Shogun, care Shogun nu face decat sa reia istoria feudala descrisa mai bine de catre Eiji Yoshikawa in Musashi si Taiko).
Prin urmare, a nu-ti arata emotiile poate aduce un avantaj considerabil in interactiune.
Depinde cum se foloseste acest avantaj, pentru cooperare sau folosirea celuilalt.
A nu-ti lasa emotiile sa scape de sub control poate fi un lucru bun in anumite circumstante.Stefan Klein spune ca dpdv neurologic e mult mai bine sa te controlezi cand esti nervos pentru ca daca iti dai frau liber furiei de fiecare data risti sa te inveti asa (se formeaza circuite neuronale noi).
Dar si emotiile astea sunt de mai multe feluri. Sunt emotiile iubirii, ale afectiunii parintilor pentru copil si invers, ale increderii in oameni (care trebuie luata si ea cu o doza de verificare), ale cooperarii, emotiile distructive, etc.
Campul de studiu al emotiilor este foarte vast, si merita o cercetare serioasa.
Schopenhauer atentiona: nu te lasa coplesit de emotiile prea mari. Evita emotiile puternice. Si asta e valabil azi, dpdv neurologic. O emotie prea mare poate ucide,innebuni sau dezechilibra (inclusiv un castig la loto!). Creierul e inundat de neurotransmitatori, si se poate dezechilibra usor.
La fel: There is no passion, there is serenity.
Pasiunea asta poate sa insemne entuziasm, care si el poate fi benefic (inventatorii, cercetatorii, sau pur si simplu oamenii obisnuiti ce au bucurie sa faca treaba lor( si atunci e foarte bun, sau entuziasmul prostesc, credul, naiv, sau cel care arata un usor dezechilibru mental.
Pasiunea poate fi autentica, si atunci naste creativitate si placere de a trai, sau poate fi falsa, fie autoindusa,fie indusa de un manipulator.
Se poate trai suprimand pasiunea, dar astfel e posibil sa te trezesti la sfarsitul vietii ca ai suprimat o forta importanta a vietii (ca parintele Serghie al lui Tolstoi).
Sau se poate ca pasiunea sa fie distructiva, sa lase copiii fara parinti daca parintii incep sa valorizeze pasiunea prea mult si sa o caute in alta parte(si aici filmele proaste americane ne formeaza ideile si noua, gen :"urmareste-ti pasiunea cu orice pret, pentru ca e idealul suprem" si omul nu intelege ca un manipulator se poate folosi de acest punct slab contra lui. Adica pasiunea se poate sa fie reala sau se poate sa fie o simpla autoiluzionare sau o iluzionare indusa de cineva interesat. Dar cum deosebesti pe una de alta? Exista indicii, dar asta e o alta tema vasta.
Toate acestea trebuie studiate in functie de context, in functie de interactiunea cu celalalt. Nu putem aplica o singura regula (fie ea si taoista), pentru ca ea nu va acoperi tot spectrul posibil de nuante.
In ultima instanta, nu putem renunta total la emotii, pentru ca asta e ca si proverbul englez: arunci copilul odata cu apa din cada.
Vrei sa scapi de excesul emotional,dar tu crezi ca trebuie sa tai emotia de tot.
Insa privarea de emotii poate duce la pierderea poftei de a trai, la diminuarea vitalitatii, la deprimare.
"Pentru mine nu exista bine sau rau, exista echilibru si atat"
Asa zic si manipulatorii: nu exista bine sau rau, totul e o chestiune de perspectiva.
Daca te inalti destul de sus, diferentele se estompeaza.
Insa asta le serveste lor ca scuza pentru faptele lor rele.
Machivelli spunea la fel: scopul scuza mijloacele. (echilibrul scuza nediferentierea dintre bine si rau).
Or, ceea ce e bine pentru unul (manipulator) poate fi rau pentru altul (victima).
Exista manipulatori care par foarte echilibrati. Tocmai pentru ca le lipsesc emotiile puternice care pe oamenii obisnuiti ii cam dezechilibreaza daca nu sunt atent gestionate, prin introspectie si autocontrol.
Dar si aici exista nuante: emotiile oamenilor obisnuiti pe termen lung pot parea echilibru. Iar echilibrul aparent al manipulatorilor poate duce la autodistrugere.
Oamenii obisnuiti vor fi obositi de tumultul emotiilor lor,si daca nu afla metode de gestionare ale acestora,pot sa inceapa sa admire pe manipulatori sau flegmatici.
Filmele occidentale valorizeaza pe bad boy, cel care nu e prada emotiilor, si ridiculizeaza pe "patetici". Eu zic ca e gresit.
Uneori patetismul poate ascunde o inima sensibila (si asta e o comoara de vitalitate daca e bine gestionata!). Iar cel care pare atat de puternic si de stabil pentru ca nu are emotii (psihopatul) sau le reprima (omul obisnuit ce imita servil psihopatul pt a beneficia de "avantajele" acestuia) poate ascunde pe termen lung un mare vid interior, plictisitor pana la urma pentru celalalt si chiar pentru posesor.
Exista si teoria potrivit careia nu exista rau care sa ne poata zdruncina, pentru ca ceea ce ne pare ca e rau de fapt peste un timp si privit din alta perspectiva poate sa ne apara ca bun.Sau sa gasim si un graunte de bine intr-o nenorocire.
Orientalii aplica asta cu destul de mult succes.
SI e o perspectiva interesanta pentru occidentali.
"Manipularile sunt extreme",spui tu.
Dar sunt unele foarte atent calculate, foarte "echilibrate"in aparenta.
Si tocmai de aia au impact mare.
Un manipulator se poate sa ne seduca prin sarmul lui, stabilitatea lui aparenta, zambetele lui permanente (si nu stim ca sunt studiate), calitati (cu care isi mascheaza defectele abil), jovialitate (de fapt mimata), etc.
Editat Dum 17 iul 2011 12:12
S.R. a scris:Sa salvezi pe cineva implica responsabilitate din partea ta fata de cel salvat - responsabilitatea de a-l invata sa se salveze singur data viitoare si sa iti urmez exemplul - si anume, cand va da de o alta persoana in dificultate, sa o ajute, iar apoi sa o invete sa se ajute singura. ?
Faci asta pentru ca tu nu prea ai fost ajutat si a trebuit sa te descurci singur. Esti impins de propriile tale sentimente sa faci asta. O sa fii foarte dezamagit atunci cand persoanele ajutate nu or sa iti recunoasca meritele. Inveti oamenii sa fie asa cum esti tu, sa isi fabrice singuri ceeace isi doresc si sa nu ceara ajutorul celorlalti. In esenta, ceeace iti doresti tu este ca nimeni sa nu primeasca ajutor pentru ca tu ai suferit datorita acestui fapt si vrei ca si ei sa sufere.EX: De ce sa cer iubire de la cineva cand ma pot iubi singur, ba chiar nici nu am nevoie de iubirea cuiva pentru ca ma poate manipula daca iubesc persoana respectiva cu toate ca imi doresc sa accept iubirea ei mai bine sufar si nu o accept, ba chiar o fac si pe ea sa sufere refuzand-o.Tu insuti esti autodistructiv dar la un nivel mult mai profund, vrei sa suferi mult mai mult ca ceilalti. Citeste cu atentie ceeace am spus aici pentru ca asta poate fi problema ta, poate de asta te atrage atat de mult manipularea si dorinta asta arzatoare de control.
NU TE LASA PIERDUT. CAUTA-L PE DUMNEZEU. EL NE OFERA IUBIREA LUI.ISUS A MURIT SI A INVIAT PENTRU NOI, ATAT DE MULT NE-A IUBIT.LASA-L SA TE CONDUCA PE CALEA LUI.
Suntem creati pentru a ne IUBI aproapele, pentru a ne AJUTA unul pe altul ca SA PUTEM AVEA ECHILIBRU. Daca vrei sa ai echilibru, invata sa iubesti neconditionat toata lumea, tot timpul.Este foarte greu sa facem asta din cauza ca suntem pacatosi, de aceea TREBUIE sa CEREm AJUTOR LA DUMNEZEU, sa ne dea credinta ca sa nu ne dezechilibram si sa fim placuti Lui.
Editat Dum 17 iul 2011 12:56
M-am mai gandit la dictonul "Unde nu sunt emotii e pace".
In Romania exista o conceptie gresita despre manifestarea emotiilor parintelui fata de copil: "Sa nu saruti copilul decat atunci cand doarme" si "nu-i spune "te iubesc", ca devine rasfatat si nu te mai asculta".
Foarte gresit.
Parintele care isi saruta copilul NUMAI cand acesta doarme isi satisface o nevoie personala prin copil, dar pe a copilului nu i-o satisface.
Copilul creste mutilat emotional, si isi va satisface foamea de afectiune prin alte cai: droguri la o varsta timpurie, alcool, tigari la varste foarte mici (pentru a castiga "afectiunea" grupului), sex la varste mici, nepotrivite (pentru a compensa lipsa de stimulare emotionala, care trebuia sa vina de la parinte).
Sau ajunge anesteziat emotional, incapabil sa simta emotii fata de celalalt, nu mai dezvolta atasament, empatie, interes fata de celalalt, se priveaza astfel de o latura importanta a vietii, poate una dintre cele mai importante.
Aparent, parintii care nu isi arata dragostea clar, concret, fata de copil implinesc foarte bine dictonul "unde nu sunt emotii e pace". Dar si emotiile astea sunt de multe feluri, si trebuie si ele analizate si filtrate si aplicate in contextul potrivit, nu la intamplare.
Gary Chapman cu "cele 5 limbaje ale iubirii", Covey si Goleman explica bine CAND si CUM se aplica emotiile.
Despre omul independent:
Mica 5
7. Rămăşiţa lui Iacov va fi