vrabie, ciocarlie sau vultur

Mie nimic nu-mi spune ceva nou de mult timp. Singurele noutati sunt ceea ce simtim.

oama invizibilicoasa a scris:

desi nicio categorie nu este lipsita de importanta, una dintre ele este, totusi, mai presus decat cealalalta.

Nici o categorie nu este mai presus. E vorba despre altceva, despre valorificarea propriilor calităţi. E uşor să te consideri mai presus dec

Marinel a scris:

Nici o categorie nu este mai presus. E vorba despre altceva, despre valorificarea propriilor calităţi. E uşor să te consideri mai presus dec

Ia sa-mi spun si eu parerea puerila atat cat pot gandi la anisorii mei si in vacanta, pe deasupra.

O sa renunt la alegorie, referindu-ma strict la fiinta umana.

Depinde din ce punct de vedere consideram ca ne este superioara persoana de care ne-am apropiat (financiar, moral, intelectual etc.).

Daca ne este superioara din punct de vedere financiar, probabil ca daca ea s-a apropiat de noi, nu considera diferenta asta o problema. E adevarat ca multi ar putea considera ca interesul este motivul apropierii, dar lumea vorbeste multe

oama invizibilicoasa a scris:

Nu tanjim dupa ceea ce am renuntat sa avem, desi am fi putut avea daca am fi vrut cu tot dinadinsul. Totusi, cum mai evoluam daca mereu ne multumim doar cu putin?

Pai, scurt pe doi as spune ca nu mai evolutionam; gata , ne oprim intr-un anume pct si atat. Dar lucrurile nu-s atat de simple si nici nu pot fi privite cu obiectivitate. Depinde in ce fel sa evoluam. Daca ne multumim cu putin, atunci inseamna ca suntem fericiti si nu tanjim la mai mult. Greseala intervine cand ne multumim cu putin desi ne dorim mai mult. Starea de letargie in care picam nu ne ajuta. Ar trebui sa facem efortul si sa ajungem la ceea ce tanjim. Pt ca e posibil, cu adevarat e posibil in mare parte, atata timp cat ne pastram simtul realitatii si nu cadem in dezechilibru. Viata, Universul are un echilibru constant. Trebuie sa aiba, altfel totul ar fi un haos. Si si-l creaza singur, natura, firea creaza acest echilibru. Atata timp cat nu contravenim acestui echilibru universal, putem ajunge oriunde tanjim.

Daca ne multumim cu putin si suntem fericiti, e perfect. De evoulat, cel putin in plan spiritual si emotional evoluam constat, fie ca vrem, fie ca nu. In bine sau in rau; aici e diferenta. Emotional nu poti spune ca involuezi, ci mereu evoluezi chiar daca o faci spre rau; treci intr-o alta stare care, bineinteles iti va fi nefavorabila.

Daca ne multumim cu putin dar tanjim la mai mult si nu incercam macar sa ajungem unde ne dorim, vom fi vesnic nefericiti si deprimati. Si afectam astfel toate persoanele din jurul nostru.

Ana 1996 a scris:

Ana, tu cati ani ai de fapt? :flowers:

Rose`s a scris:

Pai, scurt pe doi as spune ca nu mai evolutionam; gata , ne oprim intr-un anume pct si atat. Dar lucrurile nu-s atat de simple si nici nu pot fi privite cu obiectivitate. Depinde in ce fel sa evoluam. Daca ne multumim cu putin, atunci inseamna ca suntem fericiti si nu tanjim la mai mult. Greseala intervine cand ne multumim cu putin desi ne dorim mai mult. Starea de letargie in care picam nu ne ajuta. Ar trebui sa facem efortul si sa ajungem la ceea ce tanjim. Pt ca e posibil, cu adevarat e posibil in mare parte, atata timp cat ne pastram simtul realitatii si nu cadem in dezechilibru. Viata, Universul are un echilibru constant. Trebuie sa aiba, altfel totul ar fi un haos. Si si-l creaza singur, natura, firea creaza acest echilibru. Atata timp cat nu contravenim acestui echilibru universal, putem ajunge oriunde tanjim.

Daca ne multumim cu putin si suntem fericiti, e perfect. De evoulat, cel putin in plan spiritual si emotional evoluam constat, fie ca vrem, fie ca nu. In bine sau in rau; aici e diferenta. Emotional nu poti spune ca involuezi, ci mereu evoluezi chiar daca o faci spre rau; treci intr-o alta stare care, bineinteles iti va fi nefavorabila.

Daca ne multumim cu putin dar tanjim la mai mult si nu incercam macar sa ajungem unde ne dorim, vom fi vesnic nefericiti si deprimati. Si afectam astfel toate persoanele din jurul nostru.

Da, Rose's, la ce folosesc lumii atatia vulturi? Daca ne multumim cu ceea ce avem, daca suntem impacati cu ceea ce suntem noi insine, putem fi orice. Totusi, nu e pacat sa nu ne folosim toate resursele (alea reale, nu alea inchipuite)? Spun eu, carcotasa, cea mereu nemultumita.

oama invizibilicoasa a scris:

Da, Rose's, la ce folosesc lumii atatia vulturi? Daca ne multumim cu ceea ce avem, daca suntem impacati cu ceea ce suntem noi insine, putem fi orice. Totusi, nu e pacat sa nu ne folosim toate resursele (alea reale, nu alea inchipuite)? Spun eu, carcotasa, cea mereu nemultumita.

Cine spune care e putinul sau multul? Nu tine oare de fiecare om in parte? Or telul fiecarui om e sa fie fericit. Sau nu?

Si daca el e fericit cu putinul ala, pt ce sa-si strice echilibrul? Pt el, putinul e mult. Ba mai mult, e perfectiunea pt ca il face sa se simta fericit. Eforturile de a avea un mai mult la care nu tanjeste ii strica fericirea si echilibrul.

Rose`s a scris:

Cine spune care e putinul sau multul? Nu tine oare de fiecare om in parte? Or telul fiecarui om e sa fie fericit. Sau nu?

Si daca el e fericit cu putinul ala, pt ce sa-si strice echilibrul? Pt el, putinul e mult. Ba mai mult, e perfectiunea pt ca il face sa se simta fericit. Eforturile de a avea un mai mult la care nu tanjeste ii strica fericirea si echilibrul.

Daca nu tanjesti, poti doar sa vrei? Nu putem pune egal intre ele? Sau nu sunt ele legate strans una de cealalalta.

oama invizibilicoasa a scris:

Daca nu tanjesti, poti doar sa vrei? Nu putem pune egal intre ele? Sau nu sunt ele legate strans una de cealalalta.

Pui egal si.. te duci dupa ele, daca nu esti multumit cu ce ai. E o greseala sa vrei mai mult si sa te limitezi la putin.

Rose`s a scris:

Pui egal si.. te duci dupa ele, daca nu esti multumit cu ce ai. E o greseala sa vrei mai mult si sa te limitezi la putin.

Sunt obosita si nu pot sa gandesc limpede (nici odihnita nu reusesc sa fiu sclipitoare, oricum). Asa ca, o sa revin maine asupra postarilor tale si o sa le rumeg pe indelete. Multumesc. :)