vrabie, ciocarlie sau vultur

De curand am citit o carte in care am dat peste un text care pe mine m-a impresionat datorita modului in care autorul reuseste sa descrie iubirea adevarata si relatia perfecta. Am considerat ca nu are rost sa-l postez la Dragoste, intrucat nu ceream un sfat, nici nu aveam vreun necaz de impartasit, iar aria de filozofie mi s-a parut mai potrivita pentru a posta textul, deoarece mesajul desprins din el indeamna la analiza si introspectie. Textul este urmatorul:

"Prin urmare, aş putea spune că aproape toţi aspirăm să

Si mie mi se pare logic ca nu putem avea luna de pe cer, de aceea despartirile n-ar trebui sa ne afecteze prea tare, important este ce ai nu ce nu ai.

Si probabil ca daca te placi pe tine asa cum esti, ai sanse sa iti gasesti perechea, pentru ca iti plac asemanarile care fac sufletul sa cante, cum s-ar spune :). Dar daca nu te placi, asemanarile te cam enerveaza si cauti ceva diferit, care nu iti aduce fericire ci doar nepotrivire.

Poporul spune - cine se aseamana se aduna, psihologia spune - oamenii isi cauta parteneri similari cu parintii lor de sex opus (in general) pentru ca se simt ca "acasa" cu ei. Apa cu uleiul stau la un loc dar nu se amesteca.

Ne multumim cu statutul de vrabie au vrabioi? :) V-ati impaca cu un asemenea statut?

Da. Daca nu iti ajunge cine si ce esti, o dai in povestea lui Sisif, asa ca n-o sa-ti mai ajunga nimic niciodata.

Astea sunt concepte, vrabia se poate numi si "paun" sau "delfin", adica la ce conteaza cum ii spui pe nume?

Daca iti gasesti rostul intr-o lume in miscare si iti realizezi menirea, esti de fapt implinit, indiferent de nume.

Iar daca esti totul pentru cineva, atunci chiar nu conteaza cum te vad ceilalti, pentru ca nu ei sunt universul tau.

Sa ne gandim la copaci de exemplu, oare ei vor sa fie oameni? Sau la fluturi.. de multe ori, contactul cu un "extraterestru" este doar atat, un contact in viata noastra. Dar contactul cu cineva asemanator ca specie de exemplu, este ceea ce ne da sens si ne umple de satisfactie, pentru ca ne bucuram de ceea ce suntem.

S.R. a scris:

Da. Daca nu iti ajunge cine si ce esti, o dai in povestea lui Sisif, asa ca n-o sa-ti mai ajunga nimic niciodata.

Nu, nu asa, S.R. Nu la utopii ma refer. Ci la a exploata resusele de care dispui in folosul tau. A fi dispus sa risti, daca asta trebuie, pt. a progresa. A nu te complace in ceva caldut si cunoscut cand simti ca poti mai mult.

Risti cand ai cu ce. Daca nu ai cu ce, nu mai e risc, e sinucidere.

Athmy a scris:

Astea sunt concepte, vrabia se poate numi si "paun" sau "delfin", adica la ce conteaza cum ii spui pe nume?

Daca iti gasesti rostul intr-o lume in miscare si iti realizezi menirea, esti de fapt implinit, indiferent de nume.

Iar daca esti totul pentru cineva, atunci chiar nu conteaza cum te vad ceilalti, pentru ca nu ei sunt universul tau.

Sa ne gandim la copaci de exemplu, oare ei vor sa fie oameni? Sau la fluturi.. de multe ori, contactul cu un "extraterestru" este doar atat, un contact in viata noastra. Dar contactul cu cineva asemanator ca specie de exemplu, este ceea ce ne da sens si ne umple de satisfactie, pentru ca ne bucuram de ceea ce suntem.

Cred ca autorul a facut asocierea oamenilor, in functie de cat de evoluati sprititual sunt, cu anumite pasari pt. ca, in conceptia majoritatii persoanelor, calitatile de care dispun aceste pasari le fac sa para mai deosebite sau nu. Eu nu cred ca a vrut ca vreuna din categorii sa para ridicola, dar avrut sa scoata in videnta faptul ca poti trece de la o categorie la alta, daca ai resurse si vrei. Nu stiu daca am reusit sa exprim corect si clar ce-am vrut.

S.R. a scris:

Risti cand ai cu ce. Daca nu ai cu ce, nu mai e risc, e sinucidere.

Corect!

Dar si cand ai reurse si nu le folosesti e grav. Cum sa nume asta? Lasitate, prostie, comoditate, inconstienta? :)

oama invizibilicoasa a scris:

poti trece de la o categorie la alta, daca ai resurse si vrei

Sau poti muri incercand, daca te apuci de ceva ce depaseste resursele tale, sau daca nu iti poti regenera resursele.