Credinta magica

mica_curioasa a scris:

Nu sunt initiata, sunt un om ca oricare. Nu simt nevoia vreunei initieri. Imi asum rolul (bun sau rau) ca oricare dintre noi.

Fiecare cu alegerile lui.

Acuma, in dialog cu tine fiind, iti spun cum vad eu lucrurile.

Magia este pentru viata spiritualitate ceea ce e politica pt. viata clasica, adia asa cum prin politica se faciliteaza accesul in afaceri (desi nimeni nu recunoaste), tot asa prin magie se deschid orizonturi inimaginabile care te pot inalta (depinde cred si de alegerile pe care le faci in continuare).

Sunt de acord cu ce zice Black Elk mai sus, dar stii care e problema?

Magia e cat se poate de reala si de actualitate pe cand "perfectul" de care el vorbeste e tot o informare traditionala care circula oral sau scris, in rest?!

Isus presupunem ca a fost un asemenea maestru, si, cum arata umanitatea dupa 2000 de ani?

Cam trist nu?

libertatea a scris:

Isus presupunem ca a fost un asemenea maestru, si, cum arata umanitatea dupa 2000 de ani?

Cam trist nu?

Eu vad jumatatea plina a paharului. Putea fi cu mult mai rau, nu crezi?

mica_curioasa a scris:

Eu vad jumatatea plina a paharului. Putea fi cu mult mai rau, nu crezi?

Putea fi mai bine, mai rau, cine stie.

Consider ca e un lucru benefic sa vezi partea plina a paharului, indiferent de licoarea din realitae continuta atunci de pahar.

Rose`s a scris:

Armura aia nu te protejeaza de nimic. Te inacreste ; esti sclavul propriei tale manii. Nu trebuie sa pui botul la nimic, doar sa te uiti adanc in sufletul tau, in mintea ta si in constiinta ta. Analizeaza natura maniei si in ce masura te ajuta pe tine si pe cei din jurul tau la nivel spiritual si chiar fizic.

Eu nu vb aici de magia propriuzisa. Nici alba nici neagra si de niciun fel. Vb de magia sufletului meu si felul in care emotiile si gandurile mele pozitive ma ajuta practic, nu doar in teorie, sa am o viata mai buna in toate sensurile. Gandurile mele se intorc la mine in acelasi fel, sub forma unei realitati bune, pentru ca si sentimentele mele sunt bune fata de toata lumea si reusesc sa-mi dau seama ca ura si mania nu ma ajuta cu nimic. Nici pe mine, nici pe cei din jurul meu.

nu ie chiar asa !

libertatea a scris:

Putea fi mai bine, mai rau, cine stie.

Consider ca e un lucru benefic sa vezi partea plina a paharului, indiferent de licoarea din realitae continuta atunci de pahar.

Poimaine este a 3 a zi din restul vietii tale.Da,unii vad paharul pe jumate plin,altii il vad pe jumate gol(cei carora le e frica sa recunoasca ca paharul e plin de fapt:))altii il vad de 2 ori mai mare decat ar trebui sa fie,iar altii il vad crapat...and life goes on.

Peace

Arcangelo draga,oricat de drag mi-ai fi si credinta dar tot nu m-au facut sa-ti citesc polologhia aceea imensa si de neanteles,vorbim de credinta ca ceea ce cred eu sau ceea ce spune biserica?

Arcangelo a scris:

E doar alt nivel de intelegere.

Am mai scris pe diferite topicuri ce cred eu despre dependenta si agatarea de ceilalti ori de situatii,confundandu-i pe ceilalti,ori situatiile si chiar obectele cu Sursa binelui,nu mai vedem ca Sursa e chiar in noi,ca suntem noi.

Sursa este chiar in noi.

Poate ai auzit si tu de "dreptul divin la"...tot felul de chestii. (iubire,sanatate,frumusete,bani,etc)

E vorba despre cat de mult ai tu acces la aceste lucruri,si e ceva ce se poate masura prin radiestezie.

Cine crezi tu ca iti da acest drept? -Dumnezeu? -si cum il vezi tu pe Dumnezeu? -ca o entitate aflata undeva...oriune,numai nu in tine,nu parte integranta din tine?

Cand ceri accesul la aceste lucruri,cui il ceri? -unei fiinte exterioare tie,sau unei parti din tine?

E o mica diferenta de intelegere si perceptie,dar cu consecinte importante.Ca una este sa-ti ceri tie insuti accesul la ceva (chiar daca unei parti din tine de care esti doar foarte putin constient) si alta este sa te vezi ca depinzand de bunul plac al unei fiinte cosmice aflate undeva in exteriorul tau,pentru care nu poti sa te vezi decat mai neinsemnat decat un fir de praf,la scara universului...

Si nu vreau sa zic ca nu ar exista o constiinta universala...ci doar ca tu esti cel care decide cat anume acces sa ai tu la ceva -inclusiv la initieri,puteri,resurse si orice altceva.

Ce face acel initiat care iti da accesul,si ce anume are el mai special decat tine? -pai el are constiinta ca are deja accesul la acele energii,le simte,lucreaza cu ele si poate sa le transmita,sa puna pe altii in rezonanta cu ele.

Uite,as vrea sa ajung la nivelul la care sa pot da initierea in...sanatate direct! -sau in bani,sau in frumusete,in iubire,in orice!

Deja pot si eu sa induc anumite chestii altora -ai dreptate,se poate asta si chiar e indicat UNEORI.

Nu cred in incalcarea liberului arbitru al cuiva,insa cred ca am dreptul de a-i determina pe altii sa imi respecte mie liberul arbitru.Daca ei incearca sa ma oblige sa acult manele de sa-mi tremure tacamurile in dulap,EU imi dau dreptul de a ii determina sa inchida galagia.

Daca mi-ar respeca dreptul,nu as interveni sa le incalc eu libertatea in vreun fel...ca pot sa-si asculte muzica preferata si la un nivel rezonabil,pentru ei,nu pentru tot cartierul!

Nu am sa explic cum anume poti manipula pe altcineva sa faca ce vrei tu,ca prea putini oameni au respectul necesar pentru a nu abuza de asemenea putere.

Suntem parti ale unui tot -si nu parti asa cum s-ar putea intelege intr-o logica liniara,ca niste felii de tort,ci parti holografice din tot,fiecare contine totul si e continut de totul.Exact ca niste celule,care contin codul genetic al intregului si au toate functiile intregului,la alta scara,si din care poti sa reproduci intregul (in cazul celulelor,prin clonare).

Conteaza mult sa intelegi si despre asta,insa e mai important sa experimentezi asta,chiar si putin.

Multi cred ca Dumnezeu e un barbos e calare pe un nor ce imparte pedepse. Putini constientizeaza ca El exista pretutindeni, acest pretutindeni insemnand si noi insine. Ei Il percep ca pe o putere ce exista separat. Unii Il neaga si negarea Lui ii lasa la cheremul raului, altii nestiind unde si cum sa-L caute isi limiteaza accesul la ceea ce El pune la dispozitie cu generozitate. Cand constientizam ca suntem parte a Lui ni se deschide poarta unei lumi la care poate nici in vis n-am fi banuit ca putem accede. Aproape nimic nu ni se pare imposibil de realizat.

libertatea a scris:

Isus presupunem ca a fost un asemenea maestru, si, cum arata umanitatea dupa 2000 de ani?

Am mai scris şi aici pe forum, şi am discutat cu câţiva şi în lumea reală, despre cum arată lumea după 2000 de ani. Unii spuneau că arată bine, dar cei mai mulţi spuneau că...lumea arată..."naşpa", ca să folosesc un cuvânt neacademic. Aceştia din urmă, care cred că lumea arată rău în ultimii 2000 de ani, imediat se gândesc la creştinism. Dar eu propun o altă abordare: să vedem cum arată toată lumea, adică oamenii de pe tot Globul, după 2000 de ani, atât cei din cultura creştină, cât şi cei din cea musulmană, budistă, confucianistă, animistă....şi aşa mai departe.

Când facem o comparaţie între cultura creştină şi cea orientală (apropiată, mijlocie sau îndepărtată), observăm că toate progresele, atât ştiinţifice cât şi tehnologice, artistice, sociale, politice, economice, care au adus bunăstare şi confort omului, au apărut şi s-au dezvoltat în lumea iudeo-creştină. Iudeii au venit cu banii şi uneori şi cu ideile ştiinţifice, iar creştinii au folosit acei bani şi acele idei pentru a crea tot felul de aparate pentru a uşura munca omului şi a-i aduce cât mai mult confort.

Prin urmare, răspunzând la întrebarea: "cum arată lumea după 2000 de ani ?", eu răspund că, lumea creştină în ansamblul ei (ştiinţific, tehnologic, social, artistic, politic, economic), e cea mai bună lume dintre toate cele existente pe Glob. Dovada e fluxul migraţional la nivel mondial. Cei mai mulţi oameni migrează dinspre Orient spre Occident şi nu invers.

Probabil cei care citiţi acest topic, ştiţi despre o carte care pe mine m-a fascinat, a lui Max Weber, cu titlul, "Etica protestantă şi spiritul capitalismului". Acolo se explică foarte frumos de ce progresul accelerat şi constant a apărut în Occidentul iudeo-creştin, şi nu în altă parte.

Eu il reneg pe Dumnezeu,unde e, ce vrea,ce face? cred ca mai important este ceea ce consider eu ca este decat altii imi spun ca da el e aici sus te aude te vede si te reneaga,una peste alta daca acel dumnezeu al tuturor e aici,de ce ar fi asa de dur ca pe altii sa-i desconsidere? ce ne desparte de fapt?

BOBOANTA a scris:

Eu il reneg pe Dumnezeu,unde e, ce vrea,ce face? cred ca mai important este ceea ce consider eu ca este decat altii imi spun ca da el e aici sus te aude te vede si te reneaga,una peste alta daca acel dumnezeu al tuturor e aici,de ce ar fi asa de dur ca pe altii sa-i desconsidere? ce ne desparte de fapt?

Dumnezeu nu te desconsidera, tu singura/a o faci. Nici nu te reneaga, asa cum tu Il renegi pe El si nici nu e dur. Necredinta, asta te face sa te vezi despartit/a de El. Atat timp cat Ii negi existenta nu te astepta sa vezi ceva bun din partea Lui, pt. ca tu nu vei vedea mana Lui intinsa. Daca inchizi ochii bine, ce vezi? Daca iti astupi urechile, ce auzi? Atata timp cat esti orb/oarba si surd/a, nu-L vei vedea si nu-L vei auzi. Pentru tine e nimic, iar nimicul nu face minuni.