Ea. a scris:
Oare la ce te referi aici, prin regresie? Mi se pare important.
Stim din studii statistice ca acei copii care sunt crescuti la orfelinat in primii ani de viata sunt putin mai predispusi unor comportamente distructive sau autodistructive: ideatie suicidara, automutilare, labilitate, agresivitate si infractionalitate, sex neprotejat sau cu persoane dubioase (ceea ce e comportament de risc - "sinucidere mascata" dupa un psiholog actual), droguri, alcool, borderline, adictii, teama de respingere in societate, au nevoie de ajutor pentru a-si rescrie istoria personala (in sensul de acceptare si integrare a ei), se simt nedreptatiti fata de ceilalti care au crescut cu parinti, sunt intr-o cautare disperata a parintilor biologici, sunt mai insetati de afectiune decat cei ce au crescut cu parinti ok, si prin asta mai dependenti de altii, iar daca afectiunea e falsa sunt susceptibili de a fi manipulati.
Acum toate astea sunt niste riscuri, iar gradatia lor poate glisa de la slab la extrem.
Desigur, nu toti copiii crescuti la orfelinat au probleme. Depinde foarte mult de mediul in care sunt integrati dupa orfelinat. Parintii adoptivi pot prelua foarte bine toate indatoririle parintilor biologici si sa se achite de ele exemplar. Conteaza profesorii, colegii, evenimentele semnificative.
Preocuparea fetitei pentru sex (teatrul sexy facut cu papusi) mie imi spune ca ea e fascinata de "scena originara" (Freud numea astfel actul sexual al parintilor, la care copilul spera sa ia parte ca spectator).
Scena originara e aici mimata repetitiv prin actul sexual interpretat de papusi.
In sine, fetita e preocupata de misterul venirii sale pe lume, adica isi cauta identitatea, si identitatea ei e in acest caz definita prin raportarea la parintii biologici, care au scos-o din neant pt a-i da o identitate fara voia ei. Stim ca unii copii sunt preocupati de misterul venirii lor in existenta de la 3 ani: de unde am venit? unde eram inainte sa ma nasc? aveam 0 ani? si inainte de asta eram la Dumnezeu? etc
O fetita adoptata nu isi poate crea identitatea ca una care creste cu parintii biologici de mica. Din pacate, peste adevarata intrebare existentiala (cine sunt? de ce m-am nascut?) se suprapune intrebarea : cine sunt parintii mei? de ce m-au abandonat?
Formarea identitatii fetitei e perturbata de aceste probleme. In loc sa fie centrata pe misterul existentei ei in sine, ea va fi din pacate tulburata de intrebari de rangul doi, care depind de niste circumstante neplacute ale vietii: ea a trebuit sa ajunga la orfelinat. De ce? Probabil din cauza unor conditii dificile de viata ale parintilor.
Pentru linistea ei, ar putea sa le cerceteze. Dar daca vrea si poate, ea isi poate defini identitatea si in raport cu persoanele care au adoptat-o: parintii adoptivi. Macar a avut norocul sa aiba parinti adoptivi intr-o perioada extrem de critica pentru formarea sa. Statistic, copiii care cresc la orfelinat pana la varste mai mari (10, 14, 18 ani) sunt mult mai predispusi la problemele enumerate de mine la inceput. Iar recuperarea lor e mult mai dificila. Structurarea lor a fost mai perturbata de lipsa unor persoane care sa le ofere atasament si emotii profunde.
Eu as incerca sa vad daca fetita astazi are fixatii orale, anale sau genitale. Care sunt obsesiile ei, fantasmele ei, dorintele ei profunde, secretele ei nemarturisite nimanui, placerile si dezgustarile ei. Care sunt dependentele ei, sau faliile prin care ea e vulnerabila.
"ea a invatat notiuni de sex din filmele porno"
Aici e o carenta mare a educatiei parentale, in care intra si educatia sexuala.
Educatia sexuala ar trebui facuta de parinti, si inca de la varste mici (la 5-7 ani sa li se spuna copiilor foarte pe intelesul lor care sunt diferentele anatomice intre genuri, si fara minciuni cu barza, iar la 8-9 sa se treaca la un nivel mediu de explicatii).
Parintii ar trebui sa initieze copilul in cunostintele despre sexualitate, despre gasirea unui partener valoros (ca sa nu dea copilul peste parteneri manipulatori), despre procreare, boli sexuale (e usor sa previi, e greu sa vindeci BTS, iar HIV e imposibil inca), riscurile unui avort, etc.
Daca parintii ar face asta, atunci copilul nu ar mai fi nevoit sa invete sexualitatea din hardcore.
Din pacate hardcore-ul ofera o oglinda distorsionata a sexualitatii. Foarte deformata.
Macar de erau filme erotice finute, gen Delta lui Venus sau Amantul. :)
Scenele cu scene sado-maso la care ea se masturba arata voyeurism (excitare prin faptul ca e spectatoare la "scena originara"). Sadismul: poate sa arate furia ei nescoasa inca la suprafata pentru soarta ei nedreapta, pentru parintii care au abandonat-o? Poate masochismul sa arate o predispozitie spre simtirea "vinei imaginare", spre "ispasire", spre "arderea karmei", spre "caznele rusinii"?
Copiii abandonati la orfelinat au o problema majora: nu pot accepta ca parintii lor au fost nevoiti sa ii abandoneze sau ca poate nici nu le-a pasat de copil, fiind neempatici, si atunci incearca sa afle un fel de sens absurdului, sa indulceasca nedreptata cosmica indurata printr-o curioasa preluare a unei vini imaginare: daca am fost abandonat e pt ca am fost rau, urat, defectuos, mai putin valoros decat alti copii.
Gresit. Dar e greu sa faci un astfel de copil sa inteleaga ca are valoare, insa valoarea sa este in sine, si nu trebuie sa fie raportata la altceva din exterior.
Filmele porno sunt softcore si hardcore. Cele softcore sunt mai finute, mai preocupate de binele partenerilor, mai axate pe emotii mai profunde, empatie, imbogatire reciproca, placere reciproc impartasita.
Cele harcore sunt mai brutale, mai neempatice, mai grosolane in exprimarea emotiilor, emotii care sunt de obicei primitive.
Ce arata excitarea privind filme hardcore: un fel de autoacuzare de genul "nu merit altceva"? "nu am valoare pentru a primi stroke-uri mai nobile"?
Ceva de genul: daca tot am primit un gunoi de la viata, macar sa-l duc pana la capat?
Arata o nevoie mai mare de stimulare senzoriala, specifica neurofiziologic copiilor care in copilaria timpurie nu au putut dezvolta atasament fata de persoane formatoare? Arata o mai slaba integrare a functiilor cortexului?
Cf Alice Miller e important sa vedem ce anume se ascunde in refulat. Acolo trebuie cautat, acolo e sursa preferintelor psihosexuale actuale.
In dezvoltarea unei apetente pentru sado-maso, e important de explorat si dorinta mimetica: are aceasta femeie nevoie de ALTUL/ALTA pentru a se excita, altul/alta in sens de rival-obstacol care creste valoarea lucrului dorit?
Pot avea ei placere in sine, fara a recurge la ALTUL-ALTA ca model mimetic, ca referinta in dezvoltarea placerii proprii? Adica pot avea aceeasi placere, in sine, si fara a recurge la stimularea vizuala prin hardcore?
Astea sunt speculatiipe baza unor date putine. Pentru a aprofunda problemele ei, ar trebui mai multe informatii: visele ei, obsesiile ei, ce-i face placere, ce o dezgusta, persoane de referinta (obiectele), cum s-a derulat complexul oedipal, etc.