Început de nightwish, Mar 28 iun 2011 · 28 răspunsuri · 4.027 vizualizări
Stiu ca in general ai dreptate. Dar, in functie de gravitatea adevarurilor respective, impactul ar fi foarte mare si nu stiu daca neaparat necesar.
Gandeste-te cum te-ai simti tu daca ti-ai incredinta cuiva secrete de suflet si respectivul le-ar impartasi altcuiva.
Eu as incerca in prima faza sa-i fac sa-si spuna singuri adevarul. Se pot invoca destule motive ca sa-i convinga daca respectivii au o constiinta..
Rose`s a scris:Gandeste-te cum te-ai simti tu daca ti-ai incredinta cuiva secrete de suflet si respectivul le-ar impartasi altcuiva.
Eu nu împărtăţesc secrete decât prietenilor. În cazul de faţă, sunt trei oameni care se cunosc bine şi sunt prieteni.
Dacă secretul meu ajunge tot la un prieten foarte apropiat, de la prietenul căruia i l-am spus, îmi pare chiar bine, doarece ştiu că acelor prieteni le pasă de mine şi se gândesc cum să mă ajute, dacă e cazul.
cauti sa te faci ca nu vezi; este cea mai buna solutie pentru tine... acum nu stiu daca-i si pentru ei; insa, la urma urmei, tot ei stiu ce-i mai bine pentru cuplul lor.
Depinde de situatie, de ce vezi, de ce auzi, de secretele incredintate sau la care ai avut acces mai mult sau mai putin intimplator.
Din punctul meu de vedere, solutia optima este sa fii cu fiecare si cu niciunul, in sensul de a-i asculta pe fiecare, separat, a-ti exprima punctul de vedere in raport cu fiecare, dar nefacind pe intermediarul intre ei sau luind partea unuia in detrimentul celuilalt.
E simplu. Dumnezeu ne cunoaste toate secretele. Si este prieten in egala masura cu toti. Cu toate astea, nu vine la fiecare sa-i zica : vezi ca sotia te inseala cu x, sau vezi ca el ti-a retras toti banii din banca si planuieste sa fuga intr-o saptamana . In rare cazuri avertizeaza oamenii care sunt in pericol de moarte. Deci, daca dumnezeu care nu are nimic de pierdut tace, tu de ce sa vorbesti?
Daca totusi te hotarasti sa vorbesti, te sfatuiesc sa ai dovezi clare ( inregistrari, video, etc) . Altfel paratul/a ar putea sa se ascunda in spatele tau, sa spuna ca de fapt invidiai relatia respectiva si ai vrut sa bagi strambe si ca e total neadevarat.
Editat Mar 28 iun 2011 20:35
Cassandra a scris:Depinde de situatie, de ce vezi, de ce auzi, de secretele incredintate sau la care ai avut acces mai mult sau mai putin intimplator.
Cred că ăsta e cel mai bun răspuns: depinde de situaţie.
Dacă e vorba de o relaţie cu o terţă persoană, ceva gen relaţie extraconjugală, chiar nu are rost să deschizi cutia Pandorei, atât timp cât eşti prietenă cu ambii. Unele relaţii extraconjugale trec fără urmări, după ce se potoleşte "pasiunea" subită. Iar unele femei chiar trec prin relaţii extraconjugale care nu fac altceva decât să le menţină căsnicia în viaţă, aşa că scopul nu e chiar criticabil.
Dacă e vorba de investiţii şi planuri de viitor, gen cumpărat o locuinţă împreună, iar tu ştii că unul dintre ei are propria lui agendă şi pregăteşte o ţeapă, atunci e mai bine să discuţi problema cu cel care riscă să devină victimă. Uneori e greu de definit statutul de "victimă", uneori cel cu agenda secretă nu face decât să corecteze şi nedreptăţi mai vechi.
În rezumat, aşa cum spune Cassandra :flowers: "depinde de situaţie" dacă te hotărăşti să discuţi deschis sau nu.
Rose`s a scris:'' daca l-a tradat pe cutare, ma poate trada poate si pe mine pt un prieten si mai bun..''.
Loialitatea faţă de principii e mai presus decât loialitatea faţă de persoane.
Ştiu că în România e în general invers :P
mița a scris:Si, e chiar urat sa stam, sa ascultam secretele cuiva, ca dupa aceea sa se trezeasca in noi moralitatea si dorinta de a face dreptate.
Are şi loialitatea asta personală nişte limite. Ce faci dacă afli că unul dintre prietenii de familie e pedofil ? Aştepţi până violează copilul altuia dintre prietenii de familie ? Sau dacă e vorba de un copil necunoscut, nu contează ?
Editat Mie 29 iun 2011 02:07
lupini a scris:..... Şi la o discuţie cu amândoi, mi-am dat seama că se potrivesc la minte.
M-am gândit că, în trecut, când era în România, şi avea acele relaţii despre care am scris mai sus, am făcut bine că i-am spus ce aveam de spus despre relaţiile pe care le avea, deoarece, din ce am văzut, actuala lui soţie e foarte de treabă.
Nu cred ca este cazul in situatia data. Adica nu e vorba sa-mi spun parerea daca cei doi se potrivesc, oricum nu mi-as permite sa fac asta, fiecare isi alege partenerul dupa cum considera. Ci de faptul ca unul dintre cei doi imi impartaseste nefericirea lui/ei. Ma rog, intr-o anumita masura, cunosc variantele ambilor.
Rose`s a scris:Eu as incerca in prima faza sa-i fac sa-si spuna singuri adevarul.
La inceput, am incercat sa-i pun in garda, discret, ca lucrurile nu se petrec asa cum si-ar dori fiecare dintre ei. Unu' s-a facut ca ploua si-a lasat lucrurile sa evolueze, celalalt m-a acuzat ca stiu ceva ce nu spun. (la momentul respectiv, nu aveam prea multe date.. doar din ce vedeam)
Si atunci am decis sa tac.
*Mitzu* a scris:cauti sa te faci ca nu vezi; este cea mai buna solutie pentru tine... acum nu stiu daca-i si pentru ei; insa, la urma urmei, tot ei stiu ce-i mai bine pentru cuplul lor.
Poate ar fi bine sa fiu egoista, nu? :)
mița a scris:...
Da.. pana la urma, nu e treaba mea.
Multumesc tuturor.
nightwish a scris:Da.. pana la urma, nu e treaba mea.
Asa inclin sa cred si eu 
nu se merita sa dai macar o parere. am patit-o eu si s-a terminat urat pentru mine...de la o simpla parere.
Ma apucasem eu sa-i povestesc lui ca ea nu ar face cutare lucru pentru ca asa si pe dincolo, si l-am rugat sa nu spuna mai departe ce i-am povestit. Fix pe dos a facut. Ba a inceput sa si minta grav si in final s-a aflat totul si s-au despartit. Concluzia: mai bine nu-mi bagam coada.