Început de nightwish, Mar 28 iun 2011 · 28 răspunsuri · 4.027 vizualizări
Aveti un cuplu de prieteni, fiecare.. si el si ea.. la fel de apropiati. Dintr-un anume motiv, ati ajuns sa cunoasteti unele detalii legate de relatia lor.. care ar putea sa le faca rau (cel putin uneia dintre parti).
Ce faceti? Spuneti ce stiti.. sau ii lasati sa-si traiasca relatia asa cum e?
Ii lasi, ce sens are sa te bagi?
Stii ca daca se impaca, prietenul pica de prost si de bagacios, nu?
Da, stiu asta. Ideea e ca se strica mai multe, nu doar relatia lor, daca ma bag, adica mai multe persoane au de pierdut. Inclusiv eu.
Plus ca s-ar putea sa spuna ca de ce nu am zis nimic mai devreme. Stiam de la bun inceput niste lucruri, dar am considerat ca nu e treaba mea sa le scot la iveala. Intre timp am aflat si altele.. si asta pentru ca a avut incredere ca nu duc mai departe ce aud si vad..
Si eu patesc mereu chestia asta. Clar, tacerea e de aur.
nightwish a scris:.. si asta pentru ca a avut incredere ca nu duc mai departe ce aud si vad..
Tocmai d-asta e mai bine sa continui asa. Daca amandoi imi sunt prieteni, as sfatui poate pe fiecare in parte sa-i spuna celuilalt adevarul, indiferent cat de neplacut ar fi. Daca nu vor, e problema lor si sa-si asume responsabilitatea in momentul aflari adevarului din terte surse. Dar sursa aia nu as fi eu. N-as putea niciodata sa tradez increderea unuia dintre ei, sau chiar a unui strain. Mi-as pierde din respectul de sine.
Niciodata, in cazuri de genul, nu te bagi.
Un prieten mai dregrabă ca "partener de afaceri" nu se bagă în relaţia mea, iar un prieten "de tip frate" se va băga.
Eu am avut un astfel de prieten în anii 1990, care a avut o relaţie cu cineva, şi apoi încă una, în decurs de câţiva ani. Mă întreba des atunci când avea ceva pe suflet, ce cred eu despre .... partenera lui. Când era cazul....îi spuneam ce cred.....iar când era ...alt caz...atunci îi spuneam "pe faţă" ce cred. Niciodată nu se supăra, pentru că eram prieteni foarte apropiaţi.
M-am întâlnit cu el prin luna Aprilie anul acesta, după o pauză de circa 10 ani, pentru că acum nu mai locuieşte în România. Era cu...soţia lui, cu care se căsătorise acum 2 ani. Şi la o discuţie cu amândoi, mi-am dat seama că se potrivesc la minte.
M-am gândit că, în trecut, când era în România, şi avea acele relaţii despre care am scris mai sus, am făcut bine că i-am spus ce aveam de spus despre relaţiile pe care le avea, deoarece, din ce am văzut, actuala lui soţie e foarte de treabă.
Concluzia mea asta e: un prieten adevărat îţi spune ce crede el, chiar dacă te doare. E mai bine să afli adevărul atunci când trebuie, şi să fii tu primul care află, de la un prieten bun, decât să fii tu ultimul care află, din gura lumii ! Odată cu trecerea timpului, prietenul te va aprecia.
Nu spun nimic. Pentru ca nu am chef sau nu vreau.
lupini a scris:Concluzia mea asta e: un prieten adevărat
Rose`s a scris:Daca face asta, va trebui sa aleaga intre ei. Automat celalalt va ramane dezamagit de ea. Iar cu timpul, e foarte probabil ca si cel caruia i-a spus adevarul sa gandeasca : '' daca l-a tradat pe cutare, ma poate trada poate si pe mine pt un prieten si mai bun..''.In situatia asta consider ca mai corect ar fi sa tina pentru ea ce stie, altfel risca sa piarda doi prieteni buni. Pentru ca ii numeste apropiati si sunt cam rari in zilele noastre.
Le spune amândurora.
Tot felul de gânduri urâte vin unui prieten atunci când află adevăruri. Dacă după ce i-am spus ceva, mă va cosidera prieten, e bine, dacă nu şi atunci.
Prietenii sunt aceia care acceptă să le vorbeşti lucruri ascunse, intime. Dacă îi pierde, nu sunt prieteni ci doar "parteneri de afaceri". Aşa le spun eu celor cu care avem relaţii, însă nu putem să le spunem orice sau cărora nu le permitem să ne spună orice.
Însă, mare importanţă are felul în care spunem ceva unui prieten. E o vorbă care-mi place mie şi care zice aşa:
"Duşmanul care îţi semnalează o greşeală pe ascuns, îţi e prieten, iar prietenul care îţi arată greşeala în văzul tuturor, îţi e duşman."
În urmă cu câteva luni, vedeam pe cineva aici pe forum, nu mai ştiu cine era, că atrăsese cuiva atenţia că a făcut un dezacord, şi că l-a atenţionat deoarece îi e prieten. Mi-am dat seama că nu-i e prieten. Un prieten sincer i-ar fi atras atenţia în privat, nu în public.
Eu consider că unui prieten sincer, e mult mai bine să-i spun eu ce trebuie să afle....evident, pe ascuns, să nu afle lumea.