Mi se pare viata cea mai frumoasa si cea mai sanatoasa. Copiii nu-mi par tristi, cati dintre noi nu iesim in poze cu o aura posomorata? Asta nu inseamna ca sunt nefericiti. Eu am copilarit la tara, ma jucam adesea cu copiii de acolo, mergeam la furat mere, pere, ne alungau batranii cu bota. Era ceva palpitant. Seara daca era vara, ieseam pe deal, ma uitam la apus, nu ma 'bruia' nimeni, iarna ne dadeam cu sania sau cu celofanul. Acum toti stau bolnaviciosi, apatici in fata televizoarelor si a monitoarelor, mai ies din cand in cand in fata blocului la un sotron. Mananca toate cacaturile de pe lume. O fi asta viata frumoasa? Sa stai in cutiile numite blocuri si sa auzi toata ziua claxoane, injuraturi si sa vezi toate dracoveniile de pe lume, in schimbul unui loc verde si linistit?
Kosmotro a scris:Ce pareri aveti?
Copiii acei duc lipsa de socializare cu alti copii? Imi par cam tristi.
In timp ar putea avea probleme psihologice, probleme de relationare cu oamenii (sa fie timizi, anxiosi, nestiind cum sa se comporte in orase, daca vor urma o facultate)?
Revenirea la carti imi pare un lucru bun.
A duce o viata ca in "Casuta din prerie", dar cu confortul civilizatiei (au curent electric, oale Zepter, masina de spalat, etc) poate fi un ideal de viata armonioasa?
Au renuntat la suprastimularea din viata intr-un mare oras, dar nu vor fi nevoiti sa faca fatza la lipsa de stimulare din izolarea salbaticiei (plictiseala)?
Suprastimulare = stres intens, poluare fonica, agitatie, aglomeratie?
Totusi nu e salbaticie acolo, au cu cine comunica, iar daca vor avea nevoie de facultate se vor adapta. Ca doar nu sunt maimute coborate din copac, au totusi o educatie provenind dintr-o familie culta.
Plictiseala la tara? Wow. Asta numai daca iti lipseste creativitatea si spiritul aventurier. Ceea ce e un lucru foarte rau. Dar se poate exersa
] Langa bloc am si spatiu cu leagane, topogane, nisip, invartitori, cumpane. Iarna mergeam sa ne dam cu sania pe terasa Dunarii, mergeam la colindat la o gramada de oameni. Cel mai frumos era la cei din scara, caci ne cunosteau. Claxoane ? Poate asta in Bucuresti la marile bulevarde, dar banuiesc ca si acolo sunt spatii in spatele blocurilor unde sa se joace copiii. Iar eu am mai avut calculator si de la 8 ani, deci de destul de mic pentru vremurile acelea. Si cum am spus, nu stateam bolnavicios in fata monitorului, ci ma jucam pe afara.