De vorba cu mine

Sa o mituiesti?

I'oite-te ca la asta pe mine nu m-o dus capu'

Ca bine o zis cin' o zis, fomeia e coasta , ce-i drept insa, coasta era la berbant, da vorba aia, daca el fu primu', e intaiu'. (aka: mucles ca mi-o iau ).

Dar din dar se face rai.

Adica tu la ce te referi, la daru' meu sau la mituire, din care se face rai, hai? ia zi alde 'talica tot ce stii acum.

Poftim un dar, e drept ca l-am ma daruit dar merita, asta daca nu cumva il ai deja la activ; eh, cal de dar:

Tare video-ul! E weekend! Iti doresc un sfarsit de saptamana placut! :)

Asa e?!

Mai "sukha", la tine deja e vichent de azi de la 8 23'?

Weekend frumos si tie!

E weekend cand vor mushii mei, ia uite la el!

Ti-am dat un raspuns dar constat ca nu apare, asa ca prefer sa nu platesc cu credite de inocenta o valorizare posibil iluzie personala.

Nu ma revin cu acel raspuns.

De unde ti-ai tras muschii astia? vroiesc si io.

povestea vorbei a scris:

Adica tu la ce te referi, la daru' meu sau la mituire, din care se face rai, hai? ia zi alde 'talica tot ce stii acum.

Si la mituire si la dar. N-am raspuns pt. ca am crezut ca-i o intrebare retorica.

povestea vorbei a scris:

De unde ti-ai tras muschii astia? vroiesc si io.

Sunt muschii vointei, bre. Nevoia mi i-a antrentat bine. :)

Ia, ca tot nu dorm toti si eu am gargauni, nu pot dormi daca nu doarme toata lumea, pana se hotarasc toti sa se mileasca de mine si sa mearga la somn, ca sa pot dormi linistita, te-as ruga, daca ai chef, sa imi spui ce crezi tu ca este constiinta. Dar parerea ta proprie, personala, nu defintii din dex.

Asadar nu am vointa, nu am muschi; naspa; nu stiam eu de ce sunt asa rahitic.

Wow!

Cu intrebarea asta mi-ai luat maul.

Constiinta bre? Moama! Cand o sa inteleg real si suficient de profund, adica constientizator-eliberator, ce este constiinta, sa fii convinsa ca voi face (si de fapt voi fi) ceva special pentru cei dragi (familia) dar si pentru alte persoane deosebite ca 'talica.

Da' asa la o pot sa imi exprim si eu o opinie valabila insa numai azi in aceste minute cand o formulez; inspiratia ma poarta mereu spre noi si noi intelesuri asa ca nu voi restrictiona eu ceea ce nu e restrictionabil decat in mintea noastra calatoare prin cunoastere.

Constiinta (stai sa vad daca vrea inspiratia, altfel vorba ta, "ca curca-n creci")

O sa incep prin a spune ca eu rezonez mai mult cu termenul minte, cu intelesul de constiinta-minte; in sensul ca mintea s-e scindeaza in minte si constiinta ce o reflecta pe ea mintea, ca realitate) dar trecem peste.

Constiinta = unicitate.

Unicitatea = "Nirvana" (disparitia din separatie)

Actualmente (si de cand ma constat), eu (si probabil fiecare dintre voi; eu netraindu-va vreodata pe voi si probabil nici vreunul dintre voi pe mine, decat eventual empatic), ma constat o constiinta beneficiara a realitatii mele de constiinta ce sunt eu de la "mama" mea, adica de la sursa realitatii (e posibil ca tocmai eu sa fiu sursa, e posibil sa fiu co-sursa, e posibil sa nu am nici o contributie si e posibil sa nu existe o sursa, ...)

Si ce mai constat?

In afara de realitatea de a fi (constiinta), realitatea mi se ofera in cadrul constiintei largite, sub toate aspectele vietii de care am parte.

Ca si corp fizic in toata complexitatea, ca si psihic in toata complexitatea, ca si lume (univers, totul) in toata complexitatea.

Acum, aici, si aceasta fiind, adica: acum in singura forma temporala de care am parte, prezentul-constiinta, aici in singura locatie reala, locatia-constiinta, aceasta adica constiinta fiind (intrucat nu am nivelul unicitatii al contemplatiei ultime, cea in uimire, si intrucat sunt supus conditonarii de catre natura realitatii) stau si fac supozitii ca de exemplu:

la toate cele sub forma carora realitatea mi se ofera; eu constiinta fiind (intrucat nu sunt o constiinta complet eliberata in zisa Nirvana, ci un eu si "tableta" mea constiinta; de fapt constiinta dedublata) le atribui o forma personala, le conceptualizez si, asa se face ca, desi stiinta spune clar ca fizicitatea e de fapt un cumul de senzatii (vizuale, cutanate, organice, proprioceptive, kinestezice, ...), eu ma indaratnicesc sa consider ca exista carnalitate (fizicitate); e posibil sa existe real materialitatea? binenteles ca e posibil, dar e imposibil sa o constat efectiv, ci doar ca si forma de constiinta in cadrul constiintei ce sunt, asta e treaba.

Din perspectiva mea constiinta e totul, materia fiind doar forme de constiinta, dar asa cum eu inteleg lucrurile, nu am mai intalnit pe cineva a intelege, ei au impresia ca vorbesc despre solipsism, dar eu vorbesc despre o perspectiva cu totul diferita si totodata nu exclud nici o alta posibilitate ca probabila.