O scurta trezire pt. cafeluta
-......?
-Deoarece ignori ca o faci. De fapt, mereu o faci dar rareori te lasi.
-Exista adevar?
-Binenteles ca exista adevar, numai ca adevarul e supus minciunii.
-Cum asa?
-Adica e adevar deoarece asa au hotarat cei care il sustin.
-Ca in politica?
-Da.
-Dar adevar absolut?
-Da.
-Care e?
-Eu.
-Si cine esti tu?
-Eu sunt totul, dar in primul rand sunt infinitul, adica ceea ce e altceva si mai mult, decat orice cunoscut si necunoscut v/ar parea voua a fi.
-Nu prea inteleg. Eu am un amic care e crestin, el practica crestinismul atat in litera cat si in spiritul sau, e ferm convins ca biserica sa e infailibila si ca acela e adevarul absolut, greseste?
-Nu.
-Un alt amic e ateu, el e convins ca nu exista dumnezeu, greseste?
-Nu.
-Bine dar e aberant sa spui ca amandoi au dreptate.
-Nu e aberant, e doar adevarul absolut atribuit de ei realitatii proprii.
-Atunci adevarul absolut e apanajul propriei decizii?
-Da. Un om nu traieste o realitate comuna tuturor cu particularitatile de rigoare specifice acelui om, un om este o lume care are asemanarii cu lumea celorlalti, atunci cand omul moare, odata cu el moare intreaga sa lume.
-Dar scaunul ramane.
-Ba nu, scaunul lumii lui se duce odata cu el, ce ramane e acelasi tip de scaun al lumii fiecaruia din cei ce au in lumea lor acel scaun.
-Bine, bine, hai ca am deviat, cine esti?
-Sunt ceea ce ramane atunci cand toate trezirile au fost epuizate.
-Treziri din ce?
-Trezirea din a fi crestin, musulman, mozaic, hindus si tot asa, trezirea din a fi ateu, agnostic, liber cugetator si celelalte, creationism, evolutionism-materialism, trezirea din psihism si corporalitate, trezirea din orice spiritualitate, religiozitate, trezirea din orice conceptualizare si inaltare in trairi si idei, din personalitate si individualitate.
-Si ce mai ramane?
-Eu.
-Adica?
-Adica calea, eu sunt "calea, adevarul si viata", iti amintesti vorbele ce au fost transformate in doctrina?
-Da, tot nu e clar.
-Eu nu sunt ceva sau neceva, sunt doar ceea ce e de urmat dar nu un obiectiv de atins, ci, directia si sensul. Neidentificandu/te cu cele enumerate si orice iti mai trece tie prin minte, urmezi calea, esti in adevarul absolut.
-Pai si ce vrei sa zici, ca umanitatea e o lume de schizofrenici?
-Nu nu, asa ziceti voi, va considerati unii pe alti schizofrenici, care e majoritar considera schizofrenic pe minoritar.
-Si de unde stiu cand sunt in tine?
-Simplu, atunci cand nu te simti ranit daca punctul tau de vedere e atacat, calcat in picioare, cand esti batjocorit dar nici cand esti apreciat, elogiat, esti in mine, inseamna ca nu esti atasat de nici un dumnezeu, drac, nici religios-spiritual si nici stiintific sau al omului obisnuit, la fel daca traiesti placerea sau durerea si nu te lasi afectat, ca si daca traiesti sau mori.
-Si crezi a poate cineva ajunge la asemenea masura?
-Nu asta era ideea, firul calauzitoar e atitudinea fata e toate acestea, oameni sunteti dar conteaza in ce masura sunteti lipiti de experimentarea vietii, voi sunteti experimentatorul nu experimentul, ati uitat complet de asta si va identificati cu cele experimentate.
-De ce ai afirmat ca esti totul?
-Deoarece sunt calea dar si chintesenta lumii, care vrea nu vrea urmeaza calea gramada.
-Dar nu esti si universul, lumea, umanitatea?
-Detalii tehnice de la periferie, primitivism.
-Extrasenzorialul si toata pleiada?
-Acelasi cuvant, NEATASARE punct
De orice te/ai atasat, acela e loctiitorul meu, nu mai esti in mine ci in acelea, aveti atatia dumnezeii si draci (vorbesc la figurat desigur), cate atasamente ce va trimit in conditionare ati dobandit.