La moment
La moment?
Momentul?
Daca as detine controlul momentului, eh vise!
Momentele se succed intr/o frenetica viteza producand realitate observabila.
O secunda de neatentie e deja prea mult uneori.
Da, numai ca o secunda are o multitudine de momente, daca as prinde in plasa focalizarii atentiei cel putin cateva momente ale secundei respective, era posibil ca numita "clipa fatala" sa nu ajunga fatala ci doar o clipa oarecare, un moment banal al unei secunde obisnuite.
Dar si in viata de zi cu zi e la fel, nu neaparat in situatii limita.
Iata de pilda, eu mereu am constatat momente, poate chiar secunde de lipsa a focalizarii pe tema in lucru, motiv pt. care nu reusesc sa nu gresesc in tot ceea ce fac.
Si ce?
Pai nu e permis niciunde ca sa gresesti dimensionarea sau calculatia, sau ..., ca sa nu mai vorbesc de eficienta.
Unde esti tu focalizare in acele clipe?
Pe coclauri, aiaiai treaba.
Cui apartii tu atunci, cine iti e stapan?
Sunt eu stapanul clipelor, momentelor si secundelor de realitate pe care acestea le formeaza?
Cand nu detin eu controlul focalizarii, cine o face?
Dar noaptea, nu mai focalizez nimic, cine monitorizeaza si coordoneaza activitatea fiintei mele atunci cand dorm?
A, da, uitasem, se povesteste de catre informatie ca de fapt eu cel ce sunt om, am si un pre si in constient nu numai un constient, acestea preiau controlul tot mai mult pe masura ce constientul se retrage sau acolo unde acesta nu are acces, ba lucreaza in paralel.
Foarte foarte, mai mai, asadar eu nu sunt eu si in mine de fapt "e altii" mai tatici ca mine, ptiu drace, curat murdar.
Dar ce poti face, te pui cu informatizarea, daca zice, zice.
Aka daca astea doua pre si in sunt tot ale mele cel ce ma pretind a fi constient de mine insumi, atunci cum de nu detin controlul lor, ce sunt eu marioneta?
Fac eu o confuzie identificandu/ma numai cu constientul, fac eu o confuzie identificandu/ma cu ceva ce nu sunt eu, sau am pierdut cheia de la propria/mi casa?
Si la urma urmei, de ce imi insusesc eu concepte, idei si trairi, parvenite pe diferitele canale prin care pot primi informatia realitatii proprii?
Daca e propria/mi realitate, de ce consider ca e o realitate exterioara, in sensul ca eu percep corpul meu si lumea, in loc de, eu sunt corpul meu (inclusiv psihicul si orice altceva) si lumea?
E foarte curios cum eu de copil am fost informatizat, instruit sa consider ca percep ceva exterior mie, corpul meu si lumea, dar nimeni, nu mi/a vorbit vreodata de faptul ca toata realitatea pe care o percep sunt eu, si ca ea va disparea odata cu mine (posibil).
Nimeni nu percepe realitatea altcuiva nici macar cei care au dovezi clare ca se intorc cu impresii dinspre altii, ei primesc in propria lor realitate informatizarea respectiva inclusiv confirmarea din partea subiectilor experimentului, dar nu, nimeni nu traieste o realitate exterioara ci doar propria realitate cu care e informatizat moment de moment de catre necunoscut.
Da, asa, va zica am rezolvat/o si p/asta.
Singurul amanunt e asumarea pana si a necunoscutului care imi serveste mie o realitate de a fi si una a unui experiment uman intr/o lume micro si macro cosmica, dar asta nu e pt. dantura de lapte.
Heiiii, esti acasa?