sturlubeata a scris:
Si ne-a iesit:))) Acu' ai merita tu o ciufuleala ,dar ....mie imi place ploaia
Totusi ...ploaie prietenoasa?
)) Uite asa imi vine sa fac la aceasta expresie:)))
Si ca sa te imbunez iti ofer un ceai:)
Stii cum e aia: daca mie mi-e bine, ce imi pasa de altii! Normal ca iti vine sa faci ceva mai mult chiar.
Dar nu, marturisesc, nu la asa ceva gandeam, ma refeream la o ploaie care sa nu va ude daca nu va e potrivit, sa nu va infrigureze daca nu vreti, sa nu va intristeze, sa nu va faca neferici(te; ti), ...
Multumesc de ceai! Vezi ca sunt tare mofturos, nu consum zacar pe cat posibil ca din cauza ca nu creste-n pom sau gradina si umfla glicemiili.
master2sun a scris:eu cred ca dimpotriva cei ce se iubesc prea mult se sinucid...viata nu se ridica la nivelul iubirii lor...tocmai ca omul nu e robot ,iubirea nu are o formula matematica...pot sta si fara cafea,catei...cei dragi...totul ar fi mai trist,adevarat dar...nu e imposibil...eu sunt de parere ca o viata mai spartana e mai sanatoasa,fizic si psihic...iubirea nu sta in dovezi si in atasamente,iubirea nu e numai a aceluia care stie sa o exteriorizeze,e si a acelui care o pastreaza in suflet ca pe o comoara departe de priviri straine,reci si ironice ...
Glumesti desigur, sau dai un cu totul alt sens intelesurilor (evident), decat acela dat de mine.
Cei ce se iubesc deviant sau pe care viata ii duce (ii obliga) in stari insuporabile, ajung la sinucidere, nu cei ce inteleg ce inseamna a se iubi pe ei insisi.
Daca poti sta fara eva ceva, insemna ca nu le iubesti atasament-al, deviant canalizat.
Atasamentul e iubire deviant canalizata fata de ceva, fie om, animal, lucru, idee, concept, emotie, fata de "cevaul" ce constituie "obiectul" vizavi de care a dezvoltat o afectivitate tot mai puternica, adica o iubire!
Zici ca e trist!
